Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 405/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.405R
Ședința publică de la 17.03.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mioara Badea
JUDECĂTOR 2: Veronica Dănăilă
JUDECĂTOR 3: Elena Mincu
GREFIER - -
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta-creditoare ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2, împotriva sentinței comerciale nr.2982/26.06.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă și intimata-debitoare COM prin lichidator judiciar
Constituirea completului de judecată are loc în condițiile prevăzute de art.98 alin.6 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești aprobat prin Hotărârea nr.387/2005 a Plenului modif. prin includerea d-nei judecător din planificarea de permanență, ca urmare a eliberării din funcția de magistrat prin pensionare a doamnei judecătoare.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că dovada de citare cu intimata-pârâtă ). ) a fost restituită cu mențiunea "destinatar mutat". Se învederează faptul că această parte a fost citată la adresa cunoscută, conform relațiilor comunicate de Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor și depuse la dosar de către recurenta-creditoare Administrația Finanțelor Publice Sector 2 odată cu cererea de repunere pe rol a cauzei.
Curtea, deliberând, în temeiul disp. art.1551alin.2 pr.civ. admite cererea de repunere pe rol a cauzei, având în vedere că recurenta-creditoare și-a îndeplinit obligația stabilită de instanță prin încheierea de ședință de la termenul din 28.10.2008, în sensul comunicării la dosar de relații cu privire la domiciliul actual al intimatei-pârâte.
Curtea, dispune aplicarea disp. art.98 pr.civ. cu privire la intimata-pârâtă și în consecință apreciază procedura legal îndeplinită, având în vedere că această parte a fot citată la domiciliul cunoscut indicat la fila 24 și constatând cauza în stare de judecată o reține spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului cu care a fost învestită, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 2982/26.06.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială în dosarul nr- judecătorul sindic a respins cererea Administrației Finanțelor Publice Sector 2, cerere întemeiată pe dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 împotriva pârâtei, iar potrivit art.131 din aceeași lege a închis procedura insolvenței debitoarei - Com SRL, luând totodată toate măsurile de publicitate, precum și pe cele privind radierea debitorului din Registrul Comerțului și plata remunerației lichidatorului.
În ceea ce privește cererea formulată de unicul creditor înscris la masa credală, Administrația Finanțelor Publice Sector 2, judecătorul sindic a reținut că aceasta a fost întemeiată pe dispozițiile art. 138 lit. c și d, determinând o natură delictuală a răspunderii solicitate pentru care este necesară dovedirea tuturor elementelor, potrivit art. 998-999 Cod civil.
Pentru aplicarea lit.d din art. 138, instanța a reținut că nu s-a dovedit ținerea unei contabilități fictive sau nelegale precum și dispariția unor documente contabile.
Se arată că nepredarea documentelor contabile la dispoziția lichidatorului nu justifică concluzia că această contabilitate nu a fost ținută sau că această situație a determinat starea de insolvență, ci reprezintă o faptă sancționată în mod independent, sub auspiciile art.28 din Legea nr.85/2006.
De asemenea, s-a reținut că, nu poate fi considerat aplicabil nici art.138 lit. c din lege, deoarece în cauză nu s-a dovedit că pârât a prefigurat un interes personal în desfășurarea activităților debitoarei dar nici faptul că insolvența era evidentă și iminentă.
Ulterior, potrivit art.131, s-au luat măsurile corespunzătoare pentru închiderea procedurii insolvenței.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs creditoarea Administrația Finanțelor Publice Sector 2, solicitând modificarea în tot a sentinței pronunțate în cauză și, prin rejudecare, admiterea cererii recurentei și obligarea pârâtei la suportarea pasivului neacoperit prin lichidare al - Com SRL, 3.328 lei.
În motivarea recursului s-a arătat că, lichidatorul desemnat nu a desemnat în patrimoniul debitoarei bunurile urmăribile, astfel încât datoriile - Com SRL nu au fost acoperite în cursul procedurii, singura variantă de recuperare a sumelor pentru creditoare fiind inițierea procedurii deschise de art. 138 din Legea nr.85/2006.
Se reține că în mod greșit prima instanță a reținut că nu s-a dovedit fapta ilicită în legătură cauzală cu prejudiciul cauzat creditorilor.
Se arată că scopul edictării art.138 din Legea nr.85/2006 este acela al menținerii unui climat economic sănătos, având la bază și principiul apărării drepturilor creditorilor, de vreme ce art.27 din Legea nr.85/2006 arată că debitorul are obligația de a sesiza instanța atunci când insolvența este instalată, astfel încât în mod greșit s-a reținut neincident art.138 lit.c din lege.
În ce privește aplicarea lit.d din art.138, se arată că în măsura în care administratorul societății nu a depus la dispoziția lichidatorului documentele contabile, este evident că aceste documente nu au existat sau au fost sustrase, ori pot prezuma neținerea contabilității de natură a determina insolvența.
În drept recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 cod p și art.138 din Legea nr.85/2006.
Nu au fost administrate probe noi în recurs.
Analizand recursul, din perspectiva criticilor privind gresita interpretare a legii, evocate de catre recurenta, Curtea prezinta urmatoarele considerente:
Recurenta subliniaza in intreaga sa motivare ca instanta de fond a aplicat gresit legea la situatia de fapt aratata, determinand pronuntarea unei hotarari lipsite de suportul temeiniciei, cata vreme a apreciat ca netinerea contabilitatii nu este un fapt determinant si nu se poate pune in legatura cu starea de insolventa comerciala a debitoarei - Com SRL si cu producerea unui prejudiciu creditoarei insesi prin imposibilitatea incasarii creantei, suma cu care s-a inscris la masa credala si mentionata in tabelul defintitiv al creantelor detinute impotriva debitorului.
Curtea subliniaza urmatoarele: esential, din punctul de vedere al recurentei, pentru sustinerea temeiniciei cererii promovate de catre aceasta, este pasivitatea administratorului, parata la realizarea obligatiei sale legale de intocmire si depunere la autoritatile publice a situatiilor financiare anuale, obligatie continuta de art. 2 si 5 din Legea nr. 82/1991 si art. 72 din Legea nr. 31/1990.
Insa, imprejurarea ca parata, intimata in recurs, nu a respectat regulile legale de tinere contabilitatii sau de efectuare a raportarilor contabile anuale, fapt care a dus la mentinerea datoriilor bugetare ale societatii, nu poate fi considerata, in mod singular, apta sa justifice temeinicia cererii promovate de catre Administratia Finantelor Publice Sector 2.
Aceasta cu atat mai mult cu cat, chiar circumstantele probatorii, raportul de activitate al lichidatorului depus dosarul instantei de fond (filele 57-58), arata ca, si in masura in care se poate prezuma vinovatia membrilor din organele de conducere ale societatii in netinerea contabilitatii, nu se poate pune in relatie directa lipsa acestor documente cu provocarea starii de insolventa a debitoarei - Com SRL de natura sa justifice promovarea, de catre lichidator, a unei actiuni intemeiate pe dispozitiile art. 138 din Legea nr.85/2006.
Răspunderea reglementată art. 138 din Legea nr.85/2006 este o raspundere personală, care intervine numai atunci când, prin săvârșirea vreunei fapte din cele enumerate de textul de lege, administratorul a contribuit la ajungerea societății debitoare în stare de insolvență.
Curtea arata ca aceasta raspundere special reglementata in Legea nr. 85/2006 nu prezuma legatura cauzala intre netinerea contabilitatii de catre administrator si provocarea starii de insolventa, iar aducerea societatii in insolventa si faliment nu este neaparat consecinta imediata a acestui fapt, asa cum considera recurenta in detalierea motivelor recursului.
Totodata, Curtea mai arata ca justificarea folosita de catre recurenta, aceea data de art. 28 din Legea nr.85/2006, nu poate fi apreciata dincolo de functia sa circumstantiala. Imprejurarea ca la dispozitia administratorului judiciar si ulterior, a lichidatorului, nu au fost puse documentele contabile nu valoreaza proba netinerii contabilitatii, a sustragerii sau distrugerii acestor documente, ci cel mult pot prezuma aceste imprejurari, prezumtie insuficienta insa, cata vreme nu este realizata proba concreta a autoratului si legaturii cauzale dintre fapte si prejudiciu - instalarea starii de insolventa ca efect al netinerii contabilitatii ori al distrugerii ei.
Curtea subliniaza ca art. 28 din Legea nr.85/2006 poate cel mult aduce in lumina o constatare post-factuala, anume aceea ca dupa deschiderea procedurii, la dispozitia participantilor in aceasta procedura, nu se pun documentele contabile, lucru fara relevanta proprie si directa in analiza cererii intemeiata pe dispozitiile art. 138 din Legea nr.85/2006.
De asemenea, in ceea ce priveste incidenta literei c) din art. 138 din Legea nr. 85/2006, ca temei al cererii creditoarei Administrația Finanțelor Publice Sector 2, din analiza motivarii cererii de chemare in judecata (fila 106-107 din dosarul Tribunalului București ), Curtea retine ca nicio referire a temeiurilor raspunderii reglementate de acest text nu a fost prezentat sau justificat de catre creditoare.
In masura in care Administrația Finanțelor Publice Sector 2 isi intemeiaza doar in drept actiunea pe un text de lege, nearatand suportul de fapt care sustine incidenta normei legale, sau in masura in care incearca a complini acest neajuns prin modificarea cauzalitaii juridice a cererii in recurs, contrar dispozitiilor art. 294 Cod procedură civilă, Curtea arata ca cererea sa in pretentii nu poate fi considerata intemeiata.
Instanta de recurs retine ca prima instanta a aratat totusi ca nu se poate vorbi despre continuarea activitatii debitoarei, la initiatiava si in interesul paratei, desi aceasta ducea evident la starea de insolventa, chiar in conditiile in care reclamanta nu a aratat in primei instante imprejurare de natura a contura sau descrie continutul faptelor sau actiunilor paratei chemata sa raspunda pentru pasivul societatii.
Astfel, dispozitia legala arata ca raspunderea patrimoniala a persoanelor enumerate se antreneaza daca aceastea, prin faptele descrise de lege, au contribuit la producerea prejudiciului, provocarea starii de insolventa, reiterand principul de baza potrivit caruia nicio raspundere nu poate fi anjagata in lipsa identificarii tuturor elementelor raspunderii civile in mod cumulativ, natura juridică a răspunderii administratorului fiind aceea a unei răspunderi speciale care împrumută caracteristicile răspunderii delictuale.
Fiind vorba de o răspundere delictuală, înseamnă că, pentru a fi angajată, trebuie îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, care reies din art. 998-999.civ. (fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate și culpa), condiții care în această situație unele conotații speciale.
Caracterul special al raspunderii reglementate de art. 138 din Legea nr. 85/2006 consta in aceea ca textul de lege delimiteaza, printr-o enumerare exhaustiva categoria faptelor (lit. a-g) considerate nelegitime, prejudiciul - care este acela al provocarii sau contribuirii faptelor la ajungerea debitoarei in starea de insolventa - si cere o cauzalitate tipica intre fapta si prejudiciu, culpa persoanei chemata a raspunde fiind apreciabilain concreto.
Prin urmare, Curtea infirma argumentele din recurs prin care se arata ca existenta unei creante a recurentei ramase neacoperita a fost determinata de netinerea sau de neraportarea corespunzatoare a activitatii contabile a debitoarei prin grija paratului si reprezinta dovada prejudiciului, a legaturii cauzale si prezuma culpa, considerandu-le nefondate, de vreme ce, asa cum s-a aratat, legea nu prezuma niciunul din elementele raspunderii persoanelor ce pot sta in judecata, iar prejudiciul pretinsei fapte consta in ajungerea in insolventa a debitorului, iar nu in intinderea creantelor sau cauza acestei intinderi ori a insuficientei activelor din patrimoniul falitului.
Din analiza cererii formulate in instantei de fond Curtea retine ca recurenta identifica drept cauza juridica a actiunii, inteleasa ca situatie de fapt calificata juridic, art. 138 lit. d) si c) din Legea nr. 85/2006.
afirmatiile anterioare, alaturi de afirmarea regulii de drept potrivit careia actori incumbit probatio (art. 1196 Cod civil), Curtea subliniaza ca punctul de plecare in analiza de temeinicie a unei astfel de petitii trebuia considerat de la prezentarea continutului obiectiv al faptelor, actiuni sau inactiuni plasate in domeniul autoratului paratului, culpa acestuia si legatura cauzala intre acesta si provocarea starii de insolventa.
Descrierea generica a faptei prin reiterarea continutului textului de lege care inregimenteaza aceasta raspundere in motivarea cererii de chemare in judecata, dublata de lipsa dovezilor care sa permita instantei de fond individualizarea faptelor si continutul lor obiectiv nu acopera cerinta procesuala impusa reclamantului, iar in aceste conditii, actiunea promovata apare lipsita de suportul temeiniciei.
de circumstantele retinute, Curtea apreciaza ca motivele de recurs formulate in cauza de catre recurenta nu sunt intemeiate, iar raportat la situatia de fapt determinata prin interpretarea probelor administrate in cauza, hotararea primei instante este legala si temeinica, astfel, va respinge recursul, de dispozitiile art. 312 alin. 1 cod procedura civila.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenta ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2, împotriva sentinței comerciale nr.2982/26.06.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații și - COM SRL.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 17.03.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
Red.Jud.
20.03.2009
Nr.ex.: 2
Fond: Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială
Președinte:
Președinte:Mioara BadeaJudecători:Mioara Badea, Veronica Dănăilă, Elena Mincu
