Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 406/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.406R
Ședința publică de la 17.03.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mioara Badea
JUDECĂTOR 2: Veronica Dănăilă
JUDECĂTOR 3: Elena Mincu
GREFIER - -
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta-creditoare ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4, împotriva sentinței comerciale nr.4535/29.10.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți, și și intimata-debitoare MEDICAL () prin lichidator judiciar
Constituirea completului de judecată are loc în condițiile prevăzute de art.98 alin.6 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești aprobat prin Hotărârea nr.387/2005 a Plenului modif. prin includerea d-nei judecător din planificarea de permanență, ca urmare a eliberării din funcția de magistrat prin pensionare a doamnei judecătoare.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata-pârâtă prin avocat cu împuternicire avocațială aflată la fila 23, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Intimata-pârâtă, prin avocat, arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul asupra cererii de recurs.
Intimata-pârâtă, prin avocat, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii recurate ca fiind temeinică și legală, pentru considerentele expuse pe larg prin întâmpinare, cu cheltuieli de judecată conform chitanței nr.1/15.01.2008 pentru debitorul pe care l-a reprezentat în fața instanței de fond și chitanței nr.12/2.12.2008 pentru intimata-pârâtă pe care o reprezintă și în această fază procesuală a cauzei.
Curtea, reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Prin sentința comercială nr.4535/29.10.2008 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială a respins ca neîntemeiată cererea de atragere a răspunderii patrimoniale formulată de creditoarea Administrația Finanțelor Publice Sector 4 împotriva pârâților, și și a dispus închiderea procedurii de insolvență împotriva societății debitoare, radierea acestea din evidența B, notificarea hotărârii în vederea efectuării mențiunilor legale necesare, respectiv plata către lichidatorul judiciar a sumei de 3.100 lei reprezentând remunerație și cheltuieli de procedură din fondul special prevăzut de art.4 alin.4 din Legea nr.85/2006.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în esență că, reclamanta-creditoare nu a dovedit săvârșirea de către pârâți a faptelor prevăzute de art.138 lit.d din Legea nr.85/2006, temei de drept invocat prin cererea de atragerea a răspunderii personale patrimoniale promovată împotriva foștilor administratori ai societății debitoare, nefiind probată întrunirea elementelor specifice acestei răspunderi delictuale privind fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate și vinovăția.
Măsura închiderii procedurii insolvenței a fost motivată de tribunal pe inexistența de bunuri în averea debitoarei, din a căror valorificare să fie asigurată recuperarea creanțelor și acoperirea cheltuielilor administrative, în cauză fiind aplicabile prevederile art.131 din Legea nr.85/2006.
Împotriva sentinței fondului a declarat recurs în termen legal, reclamanta-creditoare ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4, criticile formulate care au vizat exclusiv respingerea cererii privind atragerea răspunderii pârâților foști administratori ai societății debitoare, fiind întemeiate pe dispozițiile art.299 și următoarele Cod procedură civilă și pe prevederile art.1082, 1532 - 1533 ale Codului civil și ale art.72 din Legea nr.31/1990 republicată.
În motivarea căii de atac recurenta a susținut în esență următoarele argumente:
-în mod greșit instanța fondului a respins acțiunea, deși în cauză erau îndeplinite condițiile instituite prin dispozițiile art.138 lit.d, pârâții administratori neîndeplinind obligațiile care le reveneau, conform prevederilor art.1 alin.1 și art.5 din Legea nr.82/1991 privind organizarea contabilității în partidă dublă și întocmirea situațiilor financiare anuale și depunerea unui exemplar din bilanțul anual și din raportarea semestrială la organele fiscale, pentru a exista posibilitatea controlului activității contabile;
-nu au fost depuse la aceleași organe fiscale nici declarațiile privind obligațiile de plată la bugetul de stat și a deconturilor de TVA, situație care creează premisele eludării legii, ținerii unei contabilități fictive sau chiar a unei duble contabilități, existând posibilitatea prejudicierii bugetului de stat;
-răspunderea pentru realizarea acestor obligații revine administratorilor societății debitoare, neîndeplinirea ei atrăgând răspunderea solidară, acțiunea în răspundere aparținând creditorilor societății, care poate fi exercitată numai în caz de faliment al debitoarei;
-răspunderea administratorilor are atât sorginte delictuală, cât și contractuală, izvorâtă din contractul de mandat care primează, culpa acestora fiind prezumată conform art.1082 Cod civil, fiind totodată aplicabile și dispozițiile art.72 din Legea nr.31/1990 și ale art.1532-1533 Cod civil, intimații nedovedind existența unor cauze care să îi absolve de îndeplinirea acestor obligații contractuale;
-o societate comercială nu poate funcționa viabil atunci când administratorii nu țin contabilitatea conform legii, nu varsă la buget, sumele constituite ca taxe și impozite și nu depun documentele contabile prevăzute de lege, singurul rezultat previzibil al unor asemenea inacțiuni, fiind falimentul societății debitoare, acesta constituind raportul de cauzalitate între faptele culpabile și prejudiciul creat creditorilor, prin ajungerea societății în faliment;
-prima instanță a analizat eronat situația de fapt, deși creditoarea a arătat că există un prejudiciu, o faptă ilicită, o legătură de cauzalitate între faptă și prejudiciu și că există prezumția de culpă a administratorului debitoarei, numai urmare activității pârâților societatea intrând în încetare de plăți, recurenta fiind prejudiciată prin neplata impozitelor și taxelor, a dobânzilor și a penalităților aferente.
Recurenta a solicitat urmare admiterii căii de atac, modificarea sentinței fondului în sensul admiterii cererii formulată în baza art.138 lit.d din Legea nr.85/2006 și obligarea pârâților la plata sumei datorate în cuantum de 27.649 Ron.
Prin întâmpinarea înregistrată la dosar la data de 12.01.2009 intimata-pârâtă a dezvoltat considerentele de fapt și de drept care în opinia sa atestă legalitatea și temeinicia hotărârii primei instanțe și a solicitat, respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocat.
În calea de atac nici una din părțile în litigiu nu a solicitat admiterea de probe.
Examinând sentința comercială atacată prin prisma criticilor formulate, Curtea urmează a respinge recursul pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Analizând actele și lucrările dosarului de fond, Curtea reține că, lichidatorul judiciar desemnat în cadrul procedurii, Insolvency a formulat la data de 14.11.2007, cerere de atragere a răspunderii patrimoniale împotriva foștilor administratori ai societății debitoare, motivată pe dispozițiile art.138 literele c și d din Legea nr.85/2006.
Ulterior, lichidatorul judiciar, după analizarea documentelor contabile ale societății debitoare, a concluzionat, conform raportului de activitate nr.5 depus la termenul de judecată din 19.03.2008, anexat la filele 228- 231 ale primului dosar, "că nu s-au identificat abateri de la principiile contabile, schimbarea metodelor de evaluare", precizând că, "nu sunt aplicabile prevederile art.138 din Legea nr.85/2006 împotriva administratorilor societății debitoare", acesta înțelegând să depună cererea nr.576/3.06.2008 - existența la fila 34, prin care a învederat că renunță la judecarea cererii de atragere a răspunderii personale patrimoniale formulată anterior.
Prima instanță, la termenul de judecată din data de 11.06.2008 a luat act de renunțarea la judecarea acțiunii întemeiată de lichidatorul judiciar pe art.138, în baza dispozițiilor art.246 Cod procedură civilă, la același termen, creditoarea Administrația Finanțelor Publice Sector 4 fiind autorizată să formuleze cerere de atragere a răspunderii, acțiune motivată de această creditoare pe prevederile art.138 lit.d din Legea nr.85/2006.
Instanța fondului a dispus, la solicitarea creditoarei-reclamante, "completarea de către lichidatorul judiciar a raportului privind cauzele de insolvență și persoanele vinovate din perspectiva art.138 lit.d, în sensul de a se arăta dacă contabilitatea societății debitoare a fost ținută în conformitate cu Legea nr.82/1991", astfel cum rezultă din conținutul încheierii întocmită la data de 11.06.2008, existentă la fila 250 dosarului de fond.
Prin raportul de activitate nr.7 depus în timpul primei judecăți la termenul de judecată din 29.10.2008, practicianul în insolvență a învederat că, în urma analizei dispusă de instanță, "nu s-au identificat abateri de la principiile contabile, de pierderi nefiind vinovați administratorii sau alte persoane din conducerea debitoarei".
A mai arătat că, urmare analizării documentelor predate de debitoare s-a constatat înregistrarea de pierderi de către societate, din anul 1999 și până în 2001, "pierderi acumulate din activitatea de exploatare și din creșterea cheltuielilor de exploatare într-un ritm mai mare decât a veniturilor din exploatare" și a apreciat că, nu sunt aplicabile prevederile art.138 din Legea nr.85/2006.
În aceste condiții, era obligatoriu ca reclamanta-creditoare să probeze, că nedepunerea/neîntocmirea unor acte /situații contabile, faptă omisivă, a avut drept consecință directă starea de insolvență a debitoarei și în continuare producerea prejudiciului reclamat, sarcina probei revenind acesteia conform dispozițiilor art.1169 Cod civil.
Creditoarea-reclamantă însă, nici în timpul primei judecăți și nici în calea de atac nu a solicitat și deci nu au fost administrate dovezi care să probeze incidența răspunderii speciale reglementată prin prevederile art.138 lit.d din Legea nr.85/2006, nefiind dovedită îndeplinirea cumulativă a condițiilor privind fapta ilicită determinată, prejudiciul specific și raportul de cauzalitate dintre fapta omisivă imputată pârâților care să fi condus la starea de încetare de plăți a societății debitoare.
Curtea constată, în acord cu motivarea primei instanțe expusă în considerentele hotărârii, că, prin articolul 138 litera d din Legea nr.85/2006, legiuitorul nu a instituit o prezumție legală de vinovăție și de răspundere, întemeiată doar pe faptul nedepunerii/neîntocmirii unor documente contabile, nefiind deci suficientă numai evocarea unor astfel de situații și înserarea conținutului unor articole cuprinse în legea contabilității, legea societăților comerciale, ori ale Codului civil cu referire la răspunderea pe bază de mandat comercial tacit, etc, astfel cum a înțeles să procedeze creditoarea-recurentă, care s-a mulțumit în fapt să reia prin motivele de recurs, considerentele expuse și prin acțiunea introductivă.
Nefiind deci dovedite condițiile care să atragă răspunderea personală patrimonială reglementată prin prevederile art.138 lit.d din legea privind procedura insolvenței, susținerile evocate inclusiv prin motivele de recurs, constituind cel mult, prezumții neprobate în vreun mod, Curtea, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 Cod pr.civ. va respinge recursul ca nefondat.
În baza prevederilor art.274 pr.civ, se va dispune obligarea recurentei la plata sumei de 550 lei cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloare onorariu avocat, către intimata-pârâtă, singura parte care a fost asistată de avocat în calea de atac, conform împuternicirii avocațiale și a chitanței nr.12/2008 anexate la filele 23 și 47 ale prezentului dosar, neputând fi acordate și cheltuielile de judecată suportate în timpul primei judecăți de pârâtul, menționate în chitanța nr.1/2008, parte care nu a solicitat o atare obligație de plată a reclamantei la fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECID E:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta-creditoare ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4, împotriva sentinței comerciale nr.4535/29.10.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți, și și intimata-debitoare MEDICAL () prin lichidator judiciar
Obligă recurenta la plata sumei de 550 lei cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă, reprezentând contravaloare onorariu avocat aferente căii de atac.
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică din 17.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red.Jud.
Tehnored.
2 ex.
Fond - Tribunalul București - Secția a VII a Comercială
Președinte - judecător sindic:
Președinte:Mioara BadeaJudecători:Mioara Badea, Veronica Dănăilă, Elena Mincu
