Spete procedura insolventei. Decizia 40/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA nr. operator 2928
SECȚIA COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 40
Ședința publică din 15 ianuarie 2009
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Magdalena Mălescu
JUDECĂTOR 2: Marian Bratiș
JUDECĂTOR 3: Dorin Ilie
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul formulat de creditoarea SC SA Sucursala A, împotriva sentinței civile nr. 632/03.04.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu debitoarea SC As SRL T, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă consilier juridic pentru creditoarea recurentă și avocat în reprezentarea debitoarei intimate.
Procedură legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentantele părților învederează instanței că nu s-a realizat punctajul comun.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea recursului.
Reprezentanta creditoarei recurente solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta debitoarei intimate pune concluzii de respingere a recursului pentru motivele arătate pe larg în întâmpinare, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 632/03.04.2008, pronunțată de judecătorul sindic al Tribunalul Timiș în dosar nr-, s-a respins cererea creditoarei SC SA - Agenția A în contradictoriu cu debitorul SC AS SRL T, pentru deschiderea procedurii insolvenței.
Pentru a pronunța hotărârea, prima instanță a reținut în esență că prin actele depuse creditoarea nu a făcut dovada caracterului cert al creanței, conform art. 3 pct. 6 din lege, întrucât deși s-au depus contractul cadru încheiat de părți, facturile fiscale de la filele 13-90, s-au considerat ca acceptate la plată doar facturile în valoare de 4268,28 RON, iar restul, deși nu au fost restituite, nu pot fi considerate conform solicitării creditoarei deoarece contravine teoriei generale a probelor în obligații comerciale, factura fiind și un mijloc de probă și un contract între partenerii aflați la distanță și numai după acceptarea lor la plată se întâlnește acordul de voință între părți.
Că, există declarația administratorului debitoarei cu privire la facturi și plăți efectuate și un număr de 75 chitanțe și ordine de plată depuse la dosar din care rezultă că s-a plătit -,11 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor efectuate de creditoare și achitate de debitoare, și în raport de toate acestea există o creanță de 4268,218 RON, sub valoarea prag prevăzută de art. 3 pct. 11 din Legea insolvenței.
Pentru restul sumelor creditoarea nu a făcut dovada, că au fost acceptate la plată de debitor sau că ar fi fost comunicate prin altă modalitate, ce nu impunea recepția directă a beneficiarului serviciilor. Totodată, debitoarea a făcut dovada plății unor sume semnificative de peste 10 ori mai mare față de valoarea creanței pretinse prin precizarea cererii.
Împotriva sentinței a declarat în termen legal recurs creditoarea SC SA - Sucursala A, care invocând art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, a solicitat anularea sentinței atacate ca netemeinică și nelegală, a se admite cererea introductivă așa cum a fost formulată.
În motivare se arată că în mod eronat s-a considerat ca achitată suma ce formează obiectul cererii, cât timp există un rest de plată total de 94.112 lei, deci un prejudiciu nerecuperat, iar plățile efectuate și luate în considerare de instanță se referă cu certitudine la alte facturi decât cele din speța de față.
Că, în raport de prevederile contractului și adendumul încheiat în baza acestuia, rezultă o creanță certă, lichidă și exigibilă, obligațiile reciproce ale părților sunt înscrise în contract și nu este nevoie de recunoașterea debitoarei pentru a hotărî declanșarea procedurii insolvenței.
În ce privește facturile, se consideră că acestea sunt doar mijloace de probă, nu probă unică și absolută în materie, și nu doar cele acceptate pot fi primite ca probe, deși sunt perfect legale și sumele datorate.
Că, toate operațiunile vamale și plățile au fost făcute de recurentă în contul debitoarei, a reprezentat-o în toate etapele și înscrisurile depuse sunt conform clauzelor contractuale, iar în ce privește comunicarea facturilor, este susținerea debitoarei, întrucât s-a efectuat o comunicare și cu ocazia concilierii directe, cu semnătură de primire, însă nu s-a primit nici un răspuns mai bine de un an.
Debitoarea a cunoscut toate operațiunile efectuate prin societatea recurentă, a beneficiat de serviciile acesteia, prestațiile fiind urmate de facturi ce trebuie achitate.
Intimata debitoare a depus întâmpinare de respingere a recursului ca nefondat și obligarea la plata cheltuielilor de judecată, cu motivarea principală că instanța a apreciat corect că la data formulării cererii o parte semnificativă din debitul datorat a fost achitat și mai mult partea nu face dovada creanței certe, lichide și exigibile pentru o serie de facturi.
Că, suma datorată este cea reținută de judecătorul sindic, ce nu îndeplinește condiția pragului creanței acceptat și nici nu se află în încetare de plăți.
Recurenta, prin răspunsul la întâmpinare solicită respingerea susținerilor debitoarei, afirmând existența unei creanțe totale de 94.112, 30 lei, după ultimele plăți efectuate, reprezentând contravaloare servicii și penalități de întârziere; la baza ei stau facturile ca mijloace de probă, ce nu au fost restituite, și care fac dovada existenței actului juridic și a executării obligațiilor care constituie obiectul lor.
Debitoarea nu a contestat efectuarea operațiunilor și acestea trebuie achitate.
Examinând recursul creditoarei, conform cu motivele invocate și art. 299 și următoarele Cod procedură civilă, Curtea, reține că este întemeiată calea de atac promovată, pentru următoarele considerente
Judecătorul sindic a pronunțat o hotărâre prin aprecierea necorespunzătoare a stării de fapt și probelor administrate, prin aplicarea greșită a legii insolvenței, motiv de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Astfel, în primul rând se relevă analiza insuficientă a creanței solicitate de creditoare. Aceasta are la bază un raport comercial în care obligațiile bilaterale ale părților au fost stabilite cu putere de lege în contractul încheiat de acestea, și unde cea a debitoarei a fost de plată a prestațiilor efectuate de creditoare în numele său, în operațiunile vamale încheiate.
Realizarea acestor prestații este dovedită cu declarațiile vamale depuse la dosar, și de altfel necontestate de debitoare, și astfel s-au emis facturi către debitoare pentru plată.
Instanța a apreciat unilateral doar declarația de martor a administratorului debitoarei, înlăturând nejustificat valoarea probantă a facturilor fiscale, față de care, de altfel, nu s-a invocat și dovedit că nu au fost acceptate la plată din anumite motive.
S-a reținut eronat că prin cele 75 de chitanțe și ordine de plată s-a achitat creanța, întrucât, o verificare a acestora duce la concluzia că în raport de data emiterii majorității acestor documente de plată, ele sunt anterioare facturilor solicitate de creditoare la plată și emise în perioada iulie 2006 - decembrie 2006, deci aceste documente dovedesc alte plăți decât cele solicitate în mod legal și justificat de creditoare.
Prin urmare există o creanță certă, lichidă și mai ales exigibilă și calitatea de creditor a recurentei conform art. 3 pct. 6 din Legea nr. 85/2006, iar valoarea sa, în condițiile în care nu s-a dovedit concret că s-au achitat cele 27 facturi arătate în precizarea de la fila 130, și penalitățile de întârziere calculate conform clauzei din art. 6.2 contract, este peste cea prag cerută de art. 3 pct. 12 din aceeași lege.
În ce privește insolvența, conform art. 3 pct. 1 lit. a, din lege, ea este prezumată ca fiind vădită când debitorul, după 30 de zile de la scadență, nu a plătit datoria sa față de unul sau mai mulți creditori, iar pe de altă parte, debitoarea nu a înțeles în condițiile art. 33 alin. 2 din lege, ca în termen de 10 zile de la primirea copiei cererii de deschidere, să conteste existența stării de insolvență.
Față de cele arătate mai sus, art. 312 Cod procedură civilă și art. 8 din Legea nr. 85/2006, urmează a se admite recursul creditoarei, a se modifica în tot sentința atacată, în sensul că se apreciază întemeiată cererea de deschidere a procedurii insolvenței față de debitoare, urmând a se trimite cauza la același tribunal în acest sens.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul creditoarei SA - Sucursala A, declarat împotriva sentinței civile nr. 632/03.04.2008 pronunțată de judecătorul sindic al Tribunalului Timiș, în dosar nr-, modifică în tot hotărârea atacată în sensul că trimite cauza la același tribunal în vederea deschiderii procedurii debitoarei SC As SRL
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 15.01.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Dr. - - Dr. - - - -
În concediu medical
Semnează Vicepreședinte
C de Apel
GREFIER,
Red. 02.02.2009
Tehnored /04.02.2009
Instanță fond: Tribunalul Timiș
Judecător -
2 ex.
Președinte:Magdalena MălescuJudecători:Magdalena Mălescu, Marian Bratiș, Dorin Ilie
