Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 419/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 1954/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 419
Ședința publică de la 18 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Roxana Popa
JUDECĂTOR 2: Eugenia Alina Sekely Popa
JUDECĂTOR - -
GREFIER
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDETULUI G împotriva sentinței comerciale nr. 61 din data de 18.03.2008 pronunțată de Tribunalul Giurgiu în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - SRL PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR, AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI, G, - SA, și
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că intimatul a depus la dosar o cerere prin care solicită judecarea cauzei în lipsă, conform art. 242 alin. 2
Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față, deliberând, constată:
Prin sentința comercială nr. 61/18.03.2008 pronunțată de Tribunalul Giurgiua fost respinsă ca neîntemeiată cererea lichidatorului judiciar privind atragerea răspunderii administratorului statutar (decedat) și a administratorilor de fapt ai debitoarei, numiții G și.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a arătat că prin cererea înregistrată la data de 18.11.2007, lichidatorul judiciar al a solicitat, în temeiul art. 138 din Legea nr. 85/2006, atragerea răspunderii administratorilor debitoarei pentru pasivul rămas neacoperit, respectiv a pârâților - administrator în perioadele 30.03.1992- 24.07.2001 și 29.04.2004-25.08.2004, G - administrator în perioada 24.07.2001- 29.04.2004 și a asociatului în perioada 24.07.2001-29.04.2004. Cererea a fost motivată în sensul că cei trei au gestionat împreună bunurile și averea debitoarei, fiind răspunzători în solidar de ajungerea acesteia în stare de insolvență. Prin sentința comercială nr. 1239/20.11.2003 a Tribunalului Giurgiu și decizia comercială nr. 422/09.09.2004 a Curții de Apel Bucureștis -a stabilit obligația de plată a societății debitoare pentru suma de 349.363 lei (RON), pentru nerespectarea clauzelor contractului de asociere în participațiune nr. 8160/06.06.2001 încheiat între debitoare și, pârâții neluând nici o măsură pentru achitarea obligațiilor stabilite către bugetul de stat. Față de nedepunerea documentelor contabile, sub pretextul dispariției lor în incendiu, lichidatorul judiciar a apreciat că se impune atragerea răspunderii pârâților în temeiul art. 138 lit. c și d din Legea nr. 85/2006.
Din analiza probelor administrate în cauză, instanța a reținut că, potrivit informațiilor obținute de la registrul comerțului, administrarea debitoarei a fost exercitată de până la data de 24.07.2001, dată de la care a fost preluată de către pârâții administratori G și până la data de 29.04.2004, când la conducerea acesteia a revenit, așa cum rezultă din actul adițional autentificat sub nr. 2194/2001 și a mențiunii înregistrată la registrul comerțului. Din tabelul definitiv al creanțelor a rezultat că împotriva debitoarei au fost înregistrate creanțe în cuantum de 434.524 lei, din care deține creanțe în sumă de 349.363 lei, G creanțe de 80.507 lei și persoanele fizice arendatori creanțe în sumă de 4654 lei.
S-a arătat că din înscrisurile aflate la dosarul cauzei nu rezultă că administratorii debitoarei ar fi dispus în interes personal continuarea activității În perioada 2002-2004 debitoarea a avut pe rolul instanțelor mai multe litigii în ceea ce privește executarea contractului de asociere în participațiune nr. 8160/06.06.2001, soluționate în mod irevocabil prin Decizia civilă nr. 422/09.04.2004 a Curții de Apel București și Decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 07.10.2005 în dosarul nr. 10768/2004, precum și plângerea penală formulată pentru că a concesionat același teren, la aceeași dată și altei societăți.
S-a considerat că nu se poate reține că administratorii debitoarei au dispus continuarea activității acesteia în interes personal, atât timp cât pe rolul instanțelor judecătorești au existat litigii referitoare la creanța, iar între continuarea activității debitoarei de către și și starea de insolvență nu există legătură de cauzalitate.
Tribunalul a reținut că debitoarea a continuat să funcționeze până în vara anului 2003 în condiții de normalitate, dată după care a fost obligată prin sentința comercială nr. 1239/20.11.2003 a Tribunalului Giurgiu la plata sumei de 3.493.625.776 lei, ceea ce a determinat intrarea debitoarei în încetare de plăți.
Cum la data deschiderii procedurii insolvenței (21.07.2004), părțile se aflau în litigiu cu privire la creanța care a determinat intrarea debitoarei în încetare de plăți, s-a apreciat că nu există legătură de cauzalitate între continuarea activității debitoarei și producerea stării de insolvență.
Referitor la fapta prevăzută de art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006, s-a constatat că debitoarea a depus la dosarul cauzei ultimele raportări contabile, societatea a fost amendată pentru nereconstituirea evidenței contabile, așa cum s-a menționat în procesul-verbal nr. 32008/03.11.2003 (fila nr. 83 și 94), dar care nu probează neținerea evidenței contabile în condițiile legii.
Având în vedere și concluziile lichidatorului judiciar care în raportul asupra cauzelor insolvenței a învederat că debitoarea și-a încetat activitatea întrucât terenurile pe care își desfășura activitatea au fost concesionate de altei societăți comerciale, judecătorul sindic a respins cererea lichidatorului judiciar de aplicare a prevederilor art. 138 lit. c și d din Legea nr. 85/2006.
Împotriva sentinței comerciale nr. 61/18.03.2008 pronunțată de Tribunalul Giurgiua declarat recurs în termen legal recurenta creditoare Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Aceasta a criticat sentința atacată susținând că în mod greșit instanța de judecată a considerat că nu poate fi atrasă răspunderea administratorilor societății, având în vedere că din actul de control încheiat la data de 30.09.2004 reiese că societatea nu a respectat dispozițiile Legii contabilității nr. 82/1991 republicată în ceea ce privește organizarea, întocmirea evidenței contabile, păstrarea și arhivarea tuturor documentelor de evidență contabilă. Pentru nerespectarea legii contabilității societatea a fost de nenumărate ori sancționată, administratorul societății recunoscând că a încălcat legea. De asemenea, societatea, prin reprezentant legal, nu a dus la îndeplinire măsurile dispuse de organul de inspecție fiscală privind refacerea evidenței contabile, fapt ce se impută administratorilor societății. În concluzie, s-a solicitat atragerea administratorilor societății, pentru fapta prevăzută la art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006, având în vedere că aceștia au condus în mod defectuos activitatea firmei, fapt ce a cauzat starea de insolvență, precum și pentru fapta prevăzută la art. 138 lit. c din lege.
Analizând recursul prin prisma motivelor de recurs expuse și care vizează dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041.pr.civ. se constată că nu este fondat.
Referitor la fapta prevăzută de art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006, se constată că societatea debitoare nu a adus la îndeplinire măsurile stabilite prin actul de control nr. 32008/03.11.2003 întocmit de organele de control din cadrul G de a reface și reconstitui actele de control distruse, motiv pentru care fost amendată.
Deși rezultă din cele arătate neținerea în condiții de legalitate a contabilității societății debitoare, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de textul de lege sus-menționat pentru a fi atrasă răspunderea administratorilor Aceasta deoarece nu s-a dovedit legătura de cauzalitate dintre fapta de neținere a contabilității în conformitate cu legea și prejudiciul produs societății constând în ajungerea în stare de insolvență. Or, pentru antrenarea răspunderii în temeiul art. 138 din Legea nr. 85/2006, răspundere care are o natură delictuală, nu este suficientă numai dovedirea existenței faptei ilicite, a prejudiciului și a vinovăției persoanei față de care se solicită atragerea răspunderii, ci este necesară și dovedirea legăturii de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu, în speță a cauzării stării de insolvență de fapta de neținere a contabilității în conformitate cu legea.
Chiar lichidatorul judiciar a arătat, în raportul de activitate nr. 154/26.11.2004 că societatea debitoare nu și-a mai desfășurat activitatea din ianuarie 2003, când a încetat obiectul principal de activitate - producția culturilor agricole, datorită faptului că terenurile pe care se desfășura activitatea acesteia au fost concesionate de unei alte societăți agricole. S-a concluzionat astfel că încetarea activității societății debitoare se datorează unor cauze obiective, astfel că nu se impune aplicarea art. 124 din Legea nr. 64/1995, actual art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Nici condițiile atragerii răspunderii patrimoniale a administratorilor în temeiul art. 138 lit. c din Legea nr. 85/2006 nu sunt îndeplinite, întrucât nu s-a probat faptul că administratorii statutari ar fi continuat activitatea societății în interes personal, spre intrarea societății în stare de insolvență.
Față de cele arătate, se apreciază că recursul nu este fondat, hotărârea primei instanțe fiind temeinică și legală, astfel că, în baza art. 312 alin. 1.pr.civ. va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDETULUI G împotriva sentinței comerciale nr. 61 din data de 18.03.2008 pronunțată de Tribunalul Giurgiu în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - SRL PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR, AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI, G, - SA, și
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 18.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
-
GREFIER,
Red./2 ex./17.04.2009
Președinte:Roxana PopaJudecători:Roxana Popa, Eugenia Alina Sekely Popa
