Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 424/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA nr. operator 2928
SECȚIA COMERCIALĂ
DOSAR NR. -
DECIZIA CIVILĂ NR. 424/R/COM
Ședința publică din 15 mai 2008
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Dorin Ilie Țiroga
JUDECĂTOR 2: Magdalena Mălescu
JUDECĂTOR 3: Cătălin
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul formulat de către creditoarea Agenția pentru Dezvoltare Regională a Regiunii de Vest (ADR VEST) împotriva sentinței civile nr. 674/S/25.10.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu debitoarea intimată Miss Cuir, prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Practician în Insolvență și administratorul intimat, având ca obiect angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă consilier juridic în reprezentarea creditoarei recurente Agenția pentru Dezvoltare Regională a Regiunii de Vest (ADR VEST), lipsă fiind debitoarea intimată Miss Cuir, prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Practician în Insolvență și administratorul intimat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat, se acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentanta creditoarei recurente solicită admiterea recursului și modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii cererii de antrenare a răspunderii materiale a fostului administrator, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 674/S/25.10.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- s-a închis procedura declanșată împotriva debitoarei Miss Cuir prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Practician în Insolvență.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Timișa reținut următoarele:
Au fost inventariate bunurile din patrimoniul debitoarei, respectiv utilajele folosite în procesul de producție și stocul de încălțăminte, pentru care au fost organizate trei licitații fără succes, bunurile fiind valorificate prin negociere directă pentru suma totală de 8.457,41 lei.
Din totalul creanțelor pe care debitoarea în faliment le avea de încasat, s-a reușit recuperarea sumei de 5.140,89 lei.
Au fost depuse declarații de creanță de către creditori, în cuantum total de 45.243.638.662 lei (ROL) și 89.920 USD, iar suma obținută din vânzarea bunurilor și recuperarea creanțelor a fost distribuită conform art. 123, pct.1 și pct.2, nefiind efectuate distribuiri în temeiul art.123, pct.4 din Legea nr. 85/2006.
Raportul final comunicat tuturor părților a fost dezbătut în cadrul Adunării Creditorilor, fiind aprobat în temeiul art. 129, alin. 2 din lege, nefiind depuse obiecțiuni la acesta.
În legătură cu cererea de antrenare a răspunderii patrimoniale a fostului administrator, formulată de creditoarea Administrația Finanțelor Publice, motivat prin aceea că, în raportul cauzelor care au condus la starea de insolvență se arată că, deși societatea a înregistrat pierderi, administratorul a dispus ca societatea să-și continue activitatea, fără a încerca să o redreseze, ori să recupereze creanțele și să achite datoriile față de bugetul de stat, judecătorul sindic a respins cererea ca neîntemeiată.
Așa cum s-a arătat la istoricul societății debitoare, aceasta a întreprins eforturi disperate pentru redresarea activității dar toate soldate cu eșecuri, eventualul management defectuos nefiind caz de antrenare a răspunderii patrimoniale, nefiind enumerat printre situațiile prevăzute de art. 138 din Legea nr. 85/2006, astfel că nu se poate reține răspunderea civilă delictuală în nici una din elementele sale, față de fostul administrator.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs creditoarea Agenția pentru Dezvoltare Regională a Regiunii de Vest solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței enunțate, în sensul admiterii cererii de antrenare a răspunderii materiale a fostului administrator.
În motivare, a reținut că în fapt, prin sentința recurată a fost dispusă închiderea procedurii declanșate împotriva debitoarei MISS CUIR și a fost respinsă cererea de antrenare a răspunderii personale și materiale a fostului administrator.
Consideră că sentința atacată este netemeinică și nelegală în ce privește respingerea cererii de antrenare a răspunderii personale și materiale a fostului administrator, pentru următoarele considerente:
În raportul asupra cauzelor care au condus la starea de insolvență s-a arătat că, deși societatea a înregistrat pierderi, administratorul a dispus ca societatea să își continue activitatea, fără a încerca să o redreseze, ori să recupereze creanțele și să achite datoriile față de bugetul de stat.
Apreciază că în speță sunt îndeplinite prevederile art.138, alin.1, lit. c) din Legea nr. 85/2006, motivat de continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți.
Această susținere se bazează pe faptul că deși societatea înregistra pierderi foarte mari, cu restanțe la plata datoriilor față de bugetul de stat, la furnizori, la plata salariilor personalului angajat, s-a continuat activitatea fără a încerca să o redreseze, ori să recupereze creanțele și să achite datoriile, deși aceasta ducea, în mod vădit, la încetarea de plăți.
Apreciază că sunt întrunite cumulativ condițiile impuse de art. 998-999.civ. privind răspunderea civilă delictuală, mai precis existența prejudiciului, a vinovăției și a raportului de cauzalitate între faptă și prejudiciu.
Astfel:
Prejudiciul creditorilor constă în imposibilitatea încasării creanțelor scadente din cauza ajungerii debitoarei în încetare de plăți.
Raportul de cauzalitate dintre fapte și încetarea plăților, rezultă din existența condiției ca faptele să fi contribuit direct la ajungerea societății în încetare de plăți, prejudiciind astfel societatea și indirect pe creditorii săi.
Vinovăția a existat la data săvârșirii faptelor, întrucât persoanele în cauză au putut avea reprezentarea faptului că vor împinge societatea la încetare de plăți și vor putea răspunde ulterior material, prin săvârșirea faptelor enumerate la art. 138, simpla producere sau condiționare a stării de încetare de plăți, fiind suficientă pentru antrenarea răspunderii.
Examinând sentința atacată în limita motivelor de recurs, dar și din oficiu, în limitele conferite de art. 306, alin. 2.proc.civ. Curtea constată că aceasta este legală și temeinică, recursul urmând a fi respins ca nefondat, pentru considerentele ce succed:
Pentru a putea fi antrenată răspunderea fostului administrator social în cadrul procedurii de insolvență, trebuie ca prin cel puțin una din faptele enumerate de art. 138 din Legea 85/2006 să se fi cauzat starea de insolvență a societății comerciale debitoare.
În speță, creditoarea Tac erut antrenarea răspunderii pârâtei pentru cazul prevăzut de art. 138, lit. c din Legea 85/2006, fundamentându-și în fapt cererea prin împrejurarea că pârâta a continuat activitatea debitoarei MISS CUIR, activitate ce ducea această societate în mod vădit la faliment.
Potrivit acestui text de lege, se poate dispune antrenarea răspunderii dacă s-a dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți, ori din analiza efectuată de lichidatorul judiciar nu se relevă o asemenea împrejurare. Astfel, în raportul final (filele 32-39 din dosarul de fond-vol. II), lichidatorul judiciar arată că modul de gestionare a intereselor societății nu a contribuit la insolvența acesteia și că nu s-a putut stabili un raport de cauzalitate între măsurile întreprinse de către conducerea debitoarei și starea de faliment.
Nu există nici un fel de probă sau indiciu că pârâta a dispus în interes personal continuarea activității debitoarei, astfel că este inaplicabil art. 138, alin. 1, lit. c din Legea 85/2006
Este necesar să se dovedească în ce constă interesul ce a determinat continuarea activității care ducea în mod vădit la încetarea de plăți. S-ar putea susține existența unui asemenea interes în cazul în care administratorul social ar fi dobândit, din continuarea activității societății avantaje materiale nejustificate, disproporționate față de activitatea sa și a societății, însă asemenea aspecte nu se regăsesc în cauză.
Chiar dacă, astfel cum susține recurenta creditoare Agenția pentru Dezvoltare Regională a Regiunii de Vest, i s-a un prejudiciu, prin imposibilitatea de a-și recupera creanța asupra MISS CUIR, această împrejurare nu poate conduce, în sine, la antrenarea răspunderii fostului administrator social, atâta timp cât nu s-a probat existența unuia din cazurile prevăzute de art. 138 din Legea 85/2006.
Nerecuperarea creanțelor pe care debitoarea MISS CUIR le avea asupra altor persoane și continuarea unei activități nerentabile, astfel cum este cazul în speță, nu constituie decât management defectuos, care însă nu poate atrage răspunderea fostului administrator social.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de creditoarea Agenția pentru Dezvoltare Regională a Regiunii de Vest împotriva sentinței civile nr. 674/S/25.10.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 15.05.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - DR. - - - -
GREFIER,
Red./29.05.2008
Tehnored /29.05.2008/2 ex.
Instanță fond: Tribunalul Timiș
Jud. sindic
Președinte:Dorin Ilie ȚirogaJudecători:Dorin Ilie Țiroga, Magdalena Mălescu, Cătălin
