Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 426/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA nr. operator 2928
SECȚIA COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.426/R/COM
Ședința publică din 15 mai 2008
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Dorin Ilie Țiroga
JUDECĂTOR 2: Magdalena Mălescu
JUDECĂTOR 3: Cătălin
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul formulat de către creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - AVAS împotriva sentinței comerciale nr. 2530/6.11.2007 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul Tribunalului Arad nr- în contradictoriu cu debitoarea intimată A prin lichidator judiciar și creditorii intimați A, Romtelecom Direcția de Telecomunicații A, Sisteme, A, a A, Primăria Chișineu C, D prin lichidator judiciar, administratorul intimat, având ca obiect angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă și nemaifiind cereri formulate și excepții invocate se reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2530/6.11.2007 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul Tribunalului Arad nr- s-a respins acțiunea creditoarei Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, cu sediul în B, str. -, nr. 21, sector 1, pentru atragerea răspunderii pârâtului, domiciliat în A,-, Bl. 550,. B,.4, Jud. A, administratorul debitoarei SC SA, aflată în faliment și obligarea lui la plata către reclamantă a sumei de 44.545, 1 USD; s- anulat ca netimbrată cererea de chemare în garanție a numitei de către pârâtul.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reținut următoarele:
Constată că prin cererea, înregistrată la această instanță la data de 20 iulie 2006,creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului Bac hemat în judecată pe pârâtul, administratorul debitoarei SC SA, aflată în faliment,solicitând atragerea răspunderii patrimoniale și obligarea acestuia la plata debitelor către ea în sumă de 44.545, 1 USD, dar nu mai puțin de valoarea nominală preluată în sumă de 155.927 RON, cu titlu de creanță prioritară a statului nerecuperată în procedura falimentului.
Pentru opozabilitate, reclamanta a chemat în judecată și, lichidatorul judiciar al debitoarei, SC SRL și ceilalți creditori: Administrația Națională de Administrare Fiscală prin Administrația Finanțelor Publice A, Direcția Telecomunicații a Romtelecom, SC Sisteme SRL T, Inspectoratul Teritorial d e Muncă A, SC a SA, SC SA D, aflată în faliment, prin lichidatorul judiciar SC SRL H și Primăria Orașului Chișineu.
În conformitate cu prevederile art. 139 din Legea nr. 64/1995, cu modificările și completările ulterioare, reclamanta a solicitat să se dispună și măsuri asiguratorii asupra bunurilor pârâtului.
În motivarea acțiunii reclamanta arată că în conformitate cu dispozițiile art. 2 alin. 2 din OUG nr. 95/2003, prin Protocolul nr. 21/ 13 noiembrie 2003, încheiat cu Casa de Asigurări de Sănătate A, a preluat creanța acesteia față de debitoarea SC SA, în valoare nominală de 173. 295, 16 lei RON, consolidată în sumă de 50.468, 93 USD, la cursul la data preluării. La data preluării creanței CAS recuperase, în cadrul procedurii falimentului, suma de 5.923,33 USD; rămânând de recuperat soldul arătat mai sus.
Din raportul privind cauzele și împrejurările ajungerii societății în incapacitate de plată întocmit de lichidatorul judiciar SC SRL, rezultă că debitoarea a suferit pierderi foarte mari, în sumă de 9.822.702 mii ROL, începând cu luna iunie 2002, pe care nu le-a mai putut recupera și care au crescut continuu până la declanșarea procedurii falimentului. cheltuielilor cu personalul a fost de peste 20% din volumul cheltuielilor, iar cheltuielile cu colaboratorii de 58,39% din totalul cheltuielilor de exploatare.
Pârâtul se face vinovat pentru că, în calitatea lui de administrator al debitoarei, nu s-a conformat dispozițiilor art. 32 din legea nr. 64/1995, cu modificările și completările ulterioare, pentru că nu a adresat tribunalului, în termen de 30 de zile de la apariția stării de insolvență, cerere pentru a supune societate a dispozițiilor acestei legi.
Prin neîndeplinirea acestor obligații se prezumă că pârâtul a dispus, în interes personal, continuarea activității debitoarei, deși societatea înregistra pierderi, datorită managementului defectuos și dezinteresului pârâtului care a acționat cu rea credință, prin neîndeplinirea obligațiilor față de societate și terți; fapta astfel comisă încadrându-se în prevederile art. 137 lit. din Legea nr. 64/1995, cu modificările și completările ulterioare.
Pârâtul a încălcat și prevederile art. 137 lit. d din aceeași lege pentru că, societatea a ridicat din trezorerie avansuri în valoare de 53.252, 04 lei RON, din care 85% au fost ridicate de către pârât, fără a fi operate în contabilitate și nejustificate legal.
De asemenea, pârâtul se face vinovat că, în calitate de administrator al societății, nu ținut contabilitatea în conformitate cu Legea nr. 82/1991, fapt dovedit de împrejurarea că nu s-a putut analiza activul patrimonial al societății și, modul de gestionare al acestuia și nu s-a putut stabili modul în care s-a făcut inventarierea bunurilor, condițiile în care s-au făcut transferurile patrimoniale și modul în care administratorul folosit veniturile obținute.Acționând în acest mod pârâtul a încălcat dispozițiile art. 73 alin. 1 lit.c din Legea nr. 31/1990, cu modificările și completările ulterioare.
Prin neplata la termen contribuției societății debitoare la fondul național unic de asigurări sociale și folosirea sumelor de bani respective pentru susținerea activității curecte a societății, pârâtul se face vinovat de deturnarea sau ascunderea unei părți din activul societății, care reprezintă fapta prev. de ar. 137 lit. e din legea nr. 64/1995.
Prin întâmpinare, pârâtul, a solicitat respingerea acțiunii invocând, în primul rând, excepția lipsei calității procesuale active reclamantei AVAS, raportat la prevederile art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, potrivit cărora reclamanta în calitatea de creditoare nu este îndreptățită să promoveze o astfel de acțiune, acest drept fiindu-i conferit numai administratorului sau lichidatorului judiciar.
Pe fond solicitat respingerea acțiuni pentru că faptele pentru care a fost chemată în judecată nu sunt dovedite. Contrar susținerilor reclamantei, societatea a ajuns în încetare de plăți nu datorită managementului său defectuos, ci datorită blocajului economic datorat Statului Român și în special, Sucursalei Aa S DFEE a SA ( fostă SA ), societate cu capital integral de stat, principala organizatoare și furnizoare de lucrări electrice pe piață ( 90% din piață ), care i-a achitat cu foarte mare greutate lucrările electrice efectuate, fapt cea condus la imposibilitatea ei de a achita la timp bugetului de stat TVA, impozitul pe profit, contribuțiile sociale ale angajaților; întârzierile determinând și aplicarea de majorări, penalități de întârziere și dobânzi. În acest mod situația financiară a societății s-a agravat în a doua Jaa nului 2002 iar în anul 2003 a intrat în faliment.
În ce privește fapta prevăzută de art. 137 lit. din Legea nr. 64/1995, reclamanta susține nefundat că neplata contribuțiilor la fondul național unic de asigurări sociale s-ar fi datorat deturnării sau ascunderii unei părți din activul societății. Cauza este aceeași; blocajul realizat de SDFEE a SA, prin neplata lucrărilor realizate de ea.
Referitor la susținerile privind modul defectuos de ținere a contabilității societății, pârâtul arată că nu sunt întemeiate pentru că, în calitate de administrator și-a îndeplinit obligațiile prevăzute de art. 11 alin.1 din Lega nr. 82/1991, constând în organizarea contabilități, având în vedere că societatea avea contabilitate proprie încadrată cu personal de specialitate.
Tot prin întâmpinare, reclamantul a chemat în garanție pe numita care a condus contabilitatea societății în această perioadă.
Având în vedere că nu indicat adresa chematei în garanție pârâtul nu și-a timbrat cererea de chemare în garanție, în ședința publică din data de 3 octombrie 2006, instanța a dispus citarea lui cu mențiunea de a timbra cu 4 lei taxă judiciară de timbru și 0,3 lei timbru judiciar, dar nu s-a conformat acestor dispoziții, deși a fost citat în două rânduri cu această mențiune.
Prin încheierea ședinței publice din 31 octombrie 2006, instanța a respins excepția lipsei calități procesuale active a reclamantei invocate de pârâtul, cu motivarea că în cauză nu sunt incidente art. 183 alin. 1 din Legea nr. 82/2006, deoarece acțiunea reclamantei a fost expediată prin poștă în data de 18 iulie 2006 ( 8 ); dată la care era încă în vigoare Legea nr. 64/1995, cu modificările și completările ulterioare, astfel că, în conformitate cu prevederile art. 137 alin. 1 din această lege, reclamanta putea promova o astfel de acțiune.
Prin cerere ( 33 ), creditoarea SC Sisteme SRL și prin întâmpinare ( 35), lichidatorul judiciar SC SRL, au achiesat la acțiunea reclamantei de atragerea răspunderi administratorului, arătând că, în conformitate cu raportul de expertiză contabilă efectuat în dosar nr. 8584/2003, de către experta, rezultă că,contabilitate a debitoarei nu a fost ținută în conformitate cu Legea nr. 82/1991. La data de 15 decembrie 2003, când a fost deschisă procedura de insolvenței debitoarei, SC SA, erau prescrise 26 creanțe, creanțe în valoare totală de 168.267.483 ROL, care nu au fost încasate de debitoare, iar creanțe în valoare de 239.824.870 lei ROL nu auz putut fi recuperate de către administratorul / lichidatorul judiciar, datorită lipsei documentelor justificative, iar creanțe 106.330.770 lei Rol, s-au prescris până la data de 20 septembrie 2004, când a fost depusă expertiza contabil ă. De asemenea, fostul administrator a ridicat din trezorerie avansuri în valoare de 447.273.140 lei, care nu au fost justificate și decontate societății, iar prin contractele de vânzarea - cumpărare încheiate în data de 9 noiembrie 2001 cu SC Grup SA, pârâtul a înstrăinat acestuia clădiri și terenuri situate în A- și str. -. - nr. 30. fiind considerate frauduloase au fost anulate de Tribunalul Arad prin sentințele civile nr. 2642/13 decembrie 2004 și 152 / 7 febr 2005.
Examinând acțiunea reclamantei creditoarei AVAS, instanța reține în fapt următoarele:
Ca urmare cererii Casei Județene de Pensii A, din data de 2 decembrie 2002, Tribunalul Arad, prin Sentința civilă nr. 3655 /15 decembrie 2003, pronunțată în dosar nr.8584 /2003, deschis procedura prevăzută, de Legea nr.64/ 1995, împotriva debitoarei SC SA, iar prin Încheierea nr. 1710/28 iunie 2004, pronunțată în același dosar,s-a dispus de către judecătorul sindic declanșarea procedurii falimentului, dizolvarea societății și ridicarea dreptului administratorului debitoarei de a mai dispune și de a administra bunurile și averea debitoarei.
Pârâtul, a fost numit administrator al debitoarei începând cu data de 21 martie 1994.
După promovarea acțiunii în atragerea răspunderii pârâtului, instanța i-a solicitat reclamantei să aducă probe în susținerea acțiunii. Întrucât nu s- conformat acestor dispoziții, deși i-au fost acordate mai multe termene în acest sens, în ședința publică din 16 ianuarie 2006, instanța a suspendat cauza în conformitate cu art. 1551Cod procedură civilă.
După repunerea pe rol a cauzei, reclamanta a depus probe în cauză, raportul de expertiză contabilă întocmit de experta, în dosarul de faliment a societăți, care a stat la baza întocmirii raportului cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență, Sentința civilă nr. 2642/13 decembrie 2004, prin care Tribunalul Arad obligat pe pârâta SC Grup SA să-i plătească SC SA diferența de preț pentru imobilul din-, ca urmare a adjudecării lui de Sucursala A a BC IM Bank Romania SA și Sentința civilă nr. 152/7 februarie 2005, prin care Tribunalul Arada anulat contractul de vânzare - cumpărare nr. 5622/ 9 noiembrie 2001, prin care SC SA i-a vândut pârâtei SC Grup SA imobilul situat în A,-, obligând pârâta să-i plătească reclamantei suma de 695.000.000 lei, cu titlu de disproporție vădită de valoare între prețul de vânzare a imobilului și valoarea reală a lui la data vânzării.
Din analiza acestor acte, nu rezultă că pârâtul, în calitatea lui de administrator al SC SA, ar fi dispus, în interes personal desfășurarea diferitor activități care să fi dus la încetarea de plății a societății. Susținerile reclamantei că prin neadresarea de către reclamant Tribunalului Arad, în termen de 30 de zile de la apariția stării de insolvență a societății, a cererii pentru declanșarea procedurii prevăzute de Legea nr. 64/1995, art.32, activitatea societății ar fi continuat în interesul său sunt neîntemeiate, reclamanta neaducând nici o probă din care să rezultă că pârâtul ar fi săvârșit fapta prevăzută de ar. 137 lit. c din Legea nr. 64/1995, ca de altfel, nici pentru a dovedi că acesta ar fi deturnat sau ascuns părți din activul societăți conform art. 137 lit. e din aceeași lege. la termen a contribuției societății la fondul național unic de asistență socială, în timp ce societatea efectua plății curente din veniturile obținute, nu reprezintă o deturnat sau ascundere a activul societăți cum susține reclamanta.
Nu s-au adus dovezi nici în sprijinul susținerii reclamantei că pârâtul nu ar fi ținut contabilitatea societății conform legii, faptă pentru care poate fi atrasă răspunderea în baza art. 137 lit. e din legea nr. 64/1995.
Referitor la cele două imobile vândute - la valoarea din contabilitate - de SC SA la SC Grup SA ( la care pârâtul a îndeplinit funcția de administrator în perioada 20 septembrie 2001 - 20 septembrie 2003 ), în baza Contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 5622/9 noiembrie 2001, contractul a fost anulat de Tribunalul prin Sentința civilă nr. 152/7 februarie 2005, prin, iar SC Grup SA a fost obligată să-i plătească SC SA și suma de 695.000.000 lei, cu titlu de disproporție vădită de valoare dintre prețul de vânzare și valoarea reală a imobilului situat în A, -,nr. 77, iar, prin Sentința civilă nr. 2642/ 13 decembrie 2004, Grup a fost obligată să-i plătească SC SA suma de 2.067.443.750 lei, ca urmare anulării actului de adjudecare a imobilul situat în str. -. -, nr. 30, situația în care nu mai poate fi atrasă răspunderea pârâtului, având în vedere că prin pronunțarea celor două hotărâri sumele respective pot fi recuperate de către lichidatorul judiciar și incluse în averea debitoarei.
Din raportul de expertiză contabilă întocmit de, rezultă că la data deschiderii procedurii erau prescrise 26 creanțe, în valoare totală de 168. 267.483 lei ROL și că, creanțe în valoare de 239.824.870 lei nu-au mai putut fi recuperate de administratorul judiciar datorită documentelor justificative iar altele în sumă de 106.330.773 lei ROL s-au prescris până la data depuneri expertizei contabile la dosarul de faliment, nu s- făcut dovada că pârâtul se face vinovat de neîncasarea lor, cu atât mai mult, cu cât societatea avea contabilitate proprie încadrată cu personal calificat. În concluzie, reclamanta nu a dus nici o probă din care să rezulte că pârâtul ar fi săvârșit faptele ilicite arătate și nu face nici o referire în concret la prejudiciul suferit de societate, excusiv din vina pârâtului, ca urmare acestor fapte, cu atât mai mult cu cât, conform art. 137 din Legea nr. 64/1995, cu modificările și completările ulterioare, răspunzător de aceste fapte este nu numai administratorul, ci și alte persoane care au contribuit la ajungerea debitoarei în stare de insolvență.
Reclamanta a solicitat prin cerere sa ca instanța să-l oblige pe pârât să-i plătească direct suma de 44.545,1 dolari, reprezentând prejudiciul suferit de ea ca urmare neachitării de către debitoare contribuțiilor la fondul național unic de asigurări sociale, contrar prevederilor art. 138 din Legea nr. 64/1995, care se regăsesc în art. 140 din Legea nr. 86/2006, din care rezultă că în cazul în care s-ar angaja răspunderea, sumele obținute, urmează să intre în averea debitoarei pentru acoperirea pasivului, fără ca judecătorul sindic să poată dispună plata preferențială către un anume creditor, cum pretinde reclamata; distribuirea acestor sume fiind riguros stabilite prin lege.
Pentru aceste considerente, instanța a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantei pentru atragerea răspunderii pârâtului și ca inadmisibilă acțiunea din capătul de cerere privind obligarea pârâtului să-i plătească suma de 44.545, 1 USD.
În conformitate cu prevederile art. 19 din Legea nr.146/1997, instanța a anulat ca netimbrată cererea de chemare în garanție a numitei de către pârâtul.
Împotriva sentinței civile nr. 2530/6.11.2007 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul Tribunalului Arad nr- a formulat recurs creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - AVAS solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii cererii de atragere a răspunderii fostului administrator al falitei cu motivarea că, se impune atragerea răspunderii fostului administrator al falitei, responsabil de insolvența societății, în condițiile în care speța se înscrie perfect în sfera de aplicabilitate a art.138 alin.1 lit.c din Legea nr. 85/2006.
Mai arată că, indiferent de faptul că administratorul falitei a încălcat din culpă sau cu intenție normele de drept care îi impuneau să solicite tribunalului, stabilirea stării de insolvență, în termen de 30 de zile de la data apariției sau iminenței apariției acesteia, sub sancțiunea răspunderii patrimoniale a acestora pentru prejudiciile produse creditorilor, acesta se face vinovat de încălcarea legii (art.32 alin.1 și 2 din Legea nr. 64/1995 și ulterior art.27 alin.1 și alin.2), situație care corelată cu proasta administrare a debitoarei a determinat prejudicierea creditorilor.
Mai mult, având în vedere faptul că, potrivit art.72 din Legea nr. 31/1990 republicată, "obligațiile și răspunderea administratorului sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandate" instanța trebuie să aibă în vedere și dispozițiile art.1540 cod civil: "mandatarul este răspunzător nu numai pentru dol, dar încă și de culpa comisă în executarea mandatului". De asemenea potrivit alin.2 al aceluiași articol, în cazul în care mandatul are caracter oneros, răspunderea mandatarului (administratorului) se apreciază cu mai multă rigurozitate.
Potrivit art.374 dinc.com. mandatul comercial este prezumat a fi cu caracter oneros, în speța de față administratorul nefăcând dovada contrarie, ba mai mult, din raportul privind cauzele și împrejurările ajungerii societății în incapacitate de plată rezultă că ponderea cheltuielilor cu personalul a fost de peste 20% din totalul cheltuielilor cu colaboratorii au reprezentant 58,39% din totalul cheltuielilor de exploatare.
Aflându-ne pe tărâmul răspunderii contractuale, culpa administratorului falite este prezumată, potrivit art.1082 Cod civil, raportat la art.138 din Legea nr. 85/2006, republicată.
Mai arată că raportul de expertiză contabilă a relevat că fostul administrator a ridicat din trezorerie avansuri în valoare de 447.273.140 lei ( care nu au fost justificate și decontate societății. în interesul cui dacă nu al celui personal au fost sustrase aceste sume.
Apreciază de asemenea incidente și prevederile art.138 lit.d și e din Legea nr.85/2006 (art.137 lit.d și lit.e în vechea reglementare și consideră că existența personalului de specialitate în gestionarea contabilității societății nu descarcă de responsabilitate pe administratorul statutar în ceea ce privește încălcarea prevederilor Legii contabilității. Față de creditorii prejudiciați de neurmărirea creanțelor deținute de falită la terți, creanță care dacă ar fi fost încasate ar fi dus la evitarea insolvenței sau cel puțin la existența unor rezerve ce ar fi satisfăcut un procent ridicat din creanțele datorate de falită, consideră pe deplin responsabil pe administratorul statutar al falitei căruia s-a îndreptat.
În contextul în care raportul de expertiză contabilă efectuat în dosarul nr. 8584/2003 de expert stabilește că contabilitatea falitei nu a fost ținută în conformitate cu prevederile Legii nr. 82/1991, respectiv că la data deschiderii procedurii insolvenței erau prescrise 26 de creanțe în valoare de 168.267.483 lei (ROL), de asemenea creanțe însumând 239.824.870 lei (ROL) nu s-au putut încasa în lipsa documentelor justificative și creanțele însumând 106.330.770 lei (ROL) s-au prescris până la data de 20.09.2004 când a fost depusă expertiza contabilă, soluția instanței de fond de a nu considera incidente în speță prevederile art.138 lit.d din Legea nr. 85/2006 (art.137 lit. d din vechea reglementare) nu își are nici un suport faptic, cu atât mai mult cu cât transferuri patrimoniale efectuate de fostul administrator au fost considerate frauduloase și anulate ca atare de Tribunalul Timiș.
De asemenea, învederează instanței de recurs netemeinicia susținerilor profund părtinitoare ale instanței de fond conform cărora "nu s-au adus dovezi nici în sprijinul susținerii reclamantei că pârâtul nu ar fi ținut contabilitatea societății conform legii". În condițiile în care nu a luat în considerare un raport de expertiză contabilă pertinent întocmit de un expert autorizat, oare de ce alte probe ar fi corespuns exigențelor imposibil de satisfăcut ale instanței de fond.
În drept invocă dispozițiile art.3041proc.civ. și art.12 din Legea nr.85/2006.
Intimatul a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului.
În motivare se arată că prin sentința comercială nr.2243/24.09.2007 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- s-a admis cererea lichidatorului pentru atragerea răspunderii administratorului și în consecință obligă pe pârâtul să plătească suma de 584.765,64 lei din pasivul societății Grup, sentință anexată de asemenea dosarului de fond.
În situația executării acestei sentințe, având în vedere și faptul că ELECTROCONSTRUCȚIA are o creanță prioritară în cuantum de 512.508,86 lei, consideră că întregul pasiv al acestei societăți s-ar acoperi sau cel puțin creanța, care a formulat cererea pentru atragerea răspunderii administratorului în dosarul de față.
S solicită obligarea pârâtului la plata sumei de 155.927 lei, sumă care poate fi acoperită prin executarea sentinței comerciale nr.2243/2007.
Obligarea pârâtului la plata sumei de 155.927 lei, în situația în care răspunderea sa a fost antrenată pentru o altă societate debitoare a ELECTROCONSTRUCȚIA ar echivala cu o plată dublă, o plată nedatorată.
Referitor la art.138 lit. c din Legea nr. 85/2006, dorește să arate că singura cauză pentru care ELECTROCONSTRUCȚIA a ajuns în încetare de plăți s-a datorat blocajului economic realizat an de an și periodic de către Statul Român.
Consideră că motivele arătate la pct.2 sunt aplicabile și art. 138 lit.e respectiv deturnarea sau ascunderea unei părți din activul societății prin neplata contribuțiilor la fondul național unic de asigurări de sănătate. După cum arătat la pct.2 cauza principală a neplății datoriilor la bugetul de stat s-a datorat blocajului realizat.
Referitor la art.138 lit.d din legea nr. 85/2006, respectiv neținerea contabilității în conformitate cu legea, dorește să arate că reclamantul prezintă trunchiat și parțial prevederile legii contabilității nr. 82/1991, republicată și extrage doar pasajele care se referă la răspunderea administratorilor, care de cele mai multe cazuri au cunoștințe contabile.
Or ELECTROCONSTRUCȚIA a avut întotdeauna personal de specialitate cu pregătire contabilă, fiind de profesie inginer și nu posedă cunoștințe contabile, întreaga responsabilitate pentru modul în care a fost ținută contabilitatea revenind personalului de specialitate. Ca și administrator și-a îndeplinit obligațiile prevăzute de art.11 alin.1 din Legea nr. 82/1991 republicată în sensul că a organizat conducerea contabilității angajând personal de specialitate.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate de creditoare și din oficiu pentru cele de ordine publică, Curtea constată conform considerentelor ce se vor expune mai jos că recursul declarat este fondat.
Potrivit textului articolului 138 din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului să fie suportat de membrii organelor de supraveghere sau de conducere, precum și de orice altă persoană în condițiile în care aceștia prin faptele lor încadrabile în cele expres arătate în lege au contribuit la ajungerea debitorului la starea de insolvență. Pentru a opera răspunderea patrimonială e nevoie însă de proba elementelor ce compun răspunderea civilă obișnuită.
Față de cererea creditoarei recurentei, judecătorul sindic a analizat posibilitatea atragerii răspunderii administratorului pentru fapte prevăzute de art.138 din legea insolvenței și a reținut că administratorul nu se face vinovat de faptele reclamate, neexistând probe certe din care să rezulte activitatea culpabilă a pârâtului.
în recurs faptul că administratorul a săvârșit faptele sancționate prin dispozițiile articolului citat, creditoarea a criticat faptul că instanța de fond nu a ținut seama de raportul de expertiză contabilă întocmit în dosarul de faliment al societății. Critica recurentei este justificată, întrucât îndeplinirea condițiilor răspunderii prevăzute de art.138 se poate dovedi cu orice mijloc de probă admis de lege, iar în acest probatoriu un rol important îl poate deține raportul administratorului judiciar care are la bază raportul de expertiză contabilă întocmit de expert contabil.
În speță, în Raportul depus, administratorul judiciar a identificat cauzele care au dus la insolvență, iar în Completarea la acest raport din data de 25.10.2004 a reținut incidența dispozițiilor art.124, lit.a, b,e, și d din Legea nr.64/1995 (art.138 din Legea nr. 85/2006).
Din probele administrate rezultă că pârâtul a ridicat avansuri din trezorerie în valoare de 447.273.140 ROL care nu au fost justificate și decontate, fapta sa fiind prevăzută de art.138 alin.1 lit.a din legea insolvenței. În aceste condiții, Curtea apreciază că suma ce face obiectul analizei, generează o prezumție de utilizare în interes propriu de natură să atragă răspunderea administratorului pârât.
La rândul său, fapta sancționată prin dispozițiile de la lit.d, este susținută de probe. Societatea a înregistrat pierderi în activitatea economică datorită modului cum a fost ținută contabilitatea. Actele dosarului confirmă că pârâtul nu a depus toate diligențele pentru recuperarea debitelor de la clienții rău-platnici, astfel că la data deschiderii procedurii erau prescrise 26 de creanțe în valoare de 168.267.483 lei ROL, alte creanțe în valoare de 239.824.870 lei ROL nu au putut fi recuperate datorită inexistenței documentelor justificative sau unor înregistrări contabile neconcludente, iar alte creanțe în valoare de 106.330.773 lei ROL s-au prescris până la data depunerii expertizei contabile.
Așa fiind, susținerea recurentei potrivit căreia pârâtul se face vinovat de ajungerea societății debitoare în faliment, ca urmare a săvârșirii faptei prevăzute de art.138 lit.d din lege, este întemeiată, urmând a fi angajată răspunderea administratorului și pentru sumele de mai sus.
Este însă neîntemeiat motivul de recurs referitor la angajarea răspunderii pentru faptele prevăzute de art.138 lit.c și e din legea insolvenței. Invocarea acestor fapte nu atrage în mod obligatoriu răspunderea administratorului și cum recurenta nu a fost în măsură să dovedească săvârșirea acestor fapte, astfel cum trebuia dovedită vinovăția și legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu, Curtea constată că în mod corect prima instanță nu a angajat răspunderea pentru aceste fapte.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat de creditoare apare ca fondat numai în parte, astfel că în baza art.304 pct.9 și art.312 alin.1-3.proc.civ. urmează a-l admite în modul arătat mai sus.
În consecință, modifică în parte sentința, în sensul că admite cererea de atragere a răspunderii patrimoniale a administratorului pârât pentru suma de 96170 RON, menținând în rest dispozițiile sentinței civile atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - AVAS împotriva sentinței civilă nr.2530/6.11.2007 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul Tribunalului Arad nr-.
Modifică în parte sentința în sensul că admite cererea de atragere a răspunderii patrimoniale a administratorului pârât pentru suma de 96170 RON.
Menține în rest dispozițiile sentinței civile atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15.05.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - DR. - - - -
GREFIER,
Red.13.06.2008
Tehnored 2 ex.16.06.2008
Instanță fond: Tribunalul Arad
Jud. G
Președinte:Dorin Ilie ȚirogaJudecători:Dorin Ilie Țiroga, Magdalena Mălescu, Cătălin
