Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 455/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA Operator 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA NR. 455/
Ședința publică din 29 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Magdalena Mălescu
JUDECĂTOR 2: Cătălin Nicolae Șerban
JUDECĂTOR 3: Dorin
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul, împotriva sentinței comerciale nr. 54/JS/24.01.2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului C-S, în contradictoriu cu intimații B, -, PRIN LICHIDATOR JUDICIAR - MANAGEMENT T, având ca obiect angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă av. în reprezentarea pârâtului recurent, lipsă fiind intimații.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentantul recurentului depune certificat constatator care atestă data la care recurentul a intrat în societate și data la care a solicitat suspendarea activității acesteia și practică judiciară a Curții de APEL TIMIȘOARA.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbateri.
Av., reprezentantul pârâtului recurent, solicită admiterea recursului și rejudecând cauza să se modifice sentința atacată în sensul respingerii cererii de antrenare a răspunderii recurentului formulată de lichidatorul judiciar, ca fiind netemeinică și nelegală.
CURTEA
În deliberare constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 54/JS/24.01.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului C-S, judecătorul sindic, în baza art.11 lit. g) și art. 138 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 85/2006, a admis cererea de antrenare a răspunderii patrimoniale formulată de lichidatorul judiciar - MANAGEMENT, împotriva administratorului social, până la concurența sumei de 377.805,80 RON.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reținut că prin cererea formulată de lichidatorul - MANAGEMENT s-a solicitat antrenarea răspunderii patrimoniale a pârâtului, administrator al societății debitoare - SRL, cu motivarea că acesta a folosit bunurile societății debitoare în interes personal și a deturnat o parte din activul acesteia, cauzând starea de insolvență a societății debitoare.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 138 lit. a, d și e din Legea nr. 85/2006.
Pârâtul a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea cererii formulate de lichidator, cu motivarea că vinovăția sa nu poate fi prezumată, ci trebuie dovedită de lichidator, ca și existența prejudiciului și întinderea acestuia.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 115.proc.civ.
Analizând înscrisurile depuse la dosar, judecătorul sindic a constatat că procedura reorganizării judiciare și a falimentului a fost declanșată împotriva debitoare prin sentința civilă nr. 239/JS/15.07.2004 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr. 2806/COM/2004, la cererea creditoarei DGFP C-S, pentru suma de 1.267.990.683 ROL, sentință prin care - - MANAGEMENT SRL a fost numită în calitate de administrator judiciar.
Ulterior, prin Încheierea nr. 388/JS/05.05.2005, pronunțată în dosar nr. 2806/2005, Tribunalul C-S a dispus declanșarea procedurii falimentului, fiind numit în calitate de lichidator judiciar - - MANAGEMENT SRL, stabilindu-se și atribuțiile acesteia prin dispozitivul Încheierii, conform prevederilor art. 29 din Legea nr. 64/1995 (actualmente Legea nr. 85/2006). Ca urmare, s-a trecut la verificarea și examinarea activității debitoarei, printre altele și în vederea identificării actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna creditorilor în cei 3 ani anteriori declanșării procedurii prevăzute de Legea nr. 64/1995 republicată, precum și a identificării persoanelor vinovate de ajungerea acestei societăți în insolvență.
În urma acestor verificări, lichidatorul judiciar a descoperit că administratorul societății debitoare, pârâtul, nu a urmărit încasarea următoarelor facturi, emise de - SA, după deschiderea procedurii insolvenței: 25.338.824 ROL - c/v factura -/13.08.2004, 2.440.489.359 ROL - c/v factura -/09.08.2004, 768.996.743 ROL - c/v factura -/11.08.2004, 125.829.000 ROL - c/v factura -/13.08.2004 și penalități de 417.404.052 ROL.
Așa cum rezultă din evidențele C-S, la data încheierii operațiunilor comerciale și a întocmirii facturilor susmenționate pârâtul era administratorul atât al societății debitoare - SRL, cât și al - SA.
În calitate de administrator al - SA, pârâtul a încheiat cu debitoarea contractul de vânzare-cumpărare nr. 165/06.08.2004, în care primul avea calitatea de cumpărător, iar cel de-al doilea, de vânzător. Însă numitul deținea dubla calitate de asociat și de administrator în același timp și în cadrul - SRL.
În conformitate cu prevederile art. 138 alin. (1) lit. a) și e) din Legea 85/2006, "la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una din următoarele fapte:
- au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane;
- au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia.
răspunderii membrilor organelor de supraveghere/conducere a debitorului persoană juridică sau a oricărei alte persoane care a cauzat starea de insolvență a debitorului prin faptele expres și limitativ prevăzute, presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții și anume: prejudiciul creditorilor, fapta ilicită a membrilor organelor de conducere/supraveghere sau a oricărei alte persoane vinovate de producerea stării de insolvență, faptă care să se încadreze în cel puțin unul dintre cazurile prevăzute de art. 138 alin.1 lit. a-g, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata de către debitorul insolvent a datoriilor exigibile și culpa persoanelor a căror răspundere se solicită.
Fapta ilicită prevăzută de art. 138 alin.1 lit. e) din Legea nr. 85/2006 poate fi realizată și prin mărirea fictivă a pasivului debitorului persoană juridică.
În practică, cel mai adesea această faptă ilicită se săvârșește prin omisiunea membrilor organelor de conducere de a iniția demersurile necesare în vederea recuperării creanțelor pe care debitorul persoană juridică le are față de anumiți parteneri contractuali, astfel că pasivul debitorului se mărește doar în mod fictiv.
Este evident că, în condițiile în care creanțele nu au fost recuperate, această situație este imputabilă în principal administratorului social al debitoarei insolvente, astfel încât creditorii acesteia înscriși la masa credală au fost prejudiciați prin nerecuperarea acestor creanțe.
Săvârșirea faptei prevăzute de art. 138 alin.1 lit. e din Legea nr. 85/2006 se conjugă și cu săvârșirea faptei prevăzută de art. 138 alin.1 lit. d din aceeași lege. Așa cum rezultă din cererea lichidatorului de antrenare a răspunderii patrimoniale a pârâtului, acesta refuză să predea lichidatorului contabilitatea societății debitoare tocmai pentru ascunderea faptelor ilicite săvârșite, fapt ce denotă raportul de cauzalitate dintre faptele ilicite săvârșite și insuficiența fondurilor bănești pentru plata datoriilor către creditori, dar și culpa pârâtului.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs administratorul, solicitând admiterea acestuia și rejudecând cauza să se modifice sentința atacată, în sensul respingerii cererii de antrenare a răspunderii sale, astfel cum a fost formulată de lichidatorul judiciar - Management T, ca fiind netemeinică și nelegală.
În motivare, recurentul arată că instanța de fond, deși a reținut pe scurt punctul de vedere al pârâtului, totuși în considerente nu a arătat de ce i-a înlăturat apărarea, că trebuiau îndeplinite cumulativ anumite condiții care trebuiau și dovedite, respectiv trebuiau demonstrate existența prejudiciului, a faptei ilicite săvârșite cu vinovăție de administrator precum și raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu.
Se arată că, pentru a antrena răspunderea administratorilor, trebuie să se demonstreze în concret fapta culpabilă și prejudiciabilă a administratorilor, faptă care să aibă conținutul vreuneia din cele prevăzute de lege precum și legătura de cauzalitate între această faptă și ajungerea societății în stare de faliment. Astfel antrenarea răspunderii administratorilor nu are loc automat ci numai în măsura în care se dovedește săvârșirea de către administrator în parte a unor fapte de natura celor prevăzute de lege.
Recurentul precizează că dispozițiile Legii 85/2006 au instituit o răspundere pentru fapta proprie, care este o răspundere personală, civil delictuală, trebuind astfel dovedită atât fapta cât și legătura de cauzalitate între faptă și paguba încercată de creditoare, respectiv au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane, și au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia.
În nici un caz partea din pasivul societății care se cere a fi suportată de către persoanele din conducerea societății nu poate fi automat pasivul neacoperit prin lichidarea patrimoniului societății, aceasta ca un argument în plus că vinovăția nu poate fi prezumată ci trebuie dovedită existența ei și întinderea acesteia raportat la pasivul neacoperit.
Simpla solicitare a creditorilor sau a lichidatorului judiciar, arată recurentul, nu poate fi nici pe departe suficientă și nici nu poate constitui prin ea însăși dovada pentru antrenarea răspunderii administratorilor. Cererea de antrenare nu a făcut altceva decât să învedereze instanței de judecată doar aspecte pur teoretice, dezvoltând în sens literar juridic textele de lege privitoare la antrenarea răspunderii administratorului, fără ca aceste susțineri să fie dovedite în mod cert, clar, fără echivoc, de fapt nu au fost dovedite deloc pentru că în proces nu s-a produs nici o probă, lichidatorul trebuind să arate în concret, cu rigurozitate matematică atât prejudiciul cât și fapta ori faptele de natură a fi favorizat intrarea societății în stare de insolvență.
Recurentul subliniază că toate tranzacțiile efectuate, respectiv vânzarea imobilului de către vânzătoarea - SRL către cumpărătoarea - SA nu s-a mai perfectat (deși vânzătoarea a emis facturi către cumpărătoare), deoarece după cum legea prevede, orice transfer al dreptului de proprietate asupra terenurilor se va face printr-un act autentic. Acest act nu s-a perfectat niciodată, prin urmare imobilul a rămas în proprietatea vânzătoarei respectiv - SRL, recurentul în nici un caz nu a folosit bunurile societății în interes personal sau în interesul altor persoane, prin urmare consideră că prezenta acțiune este introdusă doar în scop de șicană.
Se mai arată că pentru această sumă - SRL s-a înscris la masa credală a - SA, prin urmare aceasta tinde să-și recupereze de două ori una și aceeași creanță, ceea ce este în mod evident cu totul nelegal.
În ce privește neținerea contabilității, recurentul menționează că, în calitate de administrator, a înregistrat la Registrul Comerțului declarația prin care arată că - SRL nu mai desfășoară activitate, prin urmare nu a existat nici un document contabil înregistrat de la acea dată, astfel recurentul neputând să fie culpabil pentru săvârșirea faptei prevăzută la art. 138, lit. d din Legea nr. 85/2006.
Recurentul arată că a devenit asociat cât și administrator al debitoarei - SRL prin cumpărarea de părți sociale, societatea pe care astfel a dobândit-o, înregistrând încă de la vremea respectivă datorii către Bugetul Statului.
Recurentul arată că tranzacțiile despre care face vorbire reclamanta intimată nu s-au perfectat, prin urmare nu a ascuns și nici nu a diminuat patrimoniul debitoarei, motiv pentru care solicită admiterea recursului și respingerea acțiunii ca fiind nelegală și netemeinică.
În drept, invocă dispozițiile art. 304 pct. 6-9, art. 304 indice 1.proc.civ. Legea nr. 85/2006.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, - MANAGEMENT T, în calitate de lichidator al debitoarei - SRL B, solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate, în sensul antrenării răspunderii patrimoniale a fostului administrator al debitoarei, numitul, pentru plata pasivului debitoarei rămas neacoperit, până la concurența sumei de 377.805,80 RON.
În motivare, intimata arată că procedura reorganizării judiciare și a falimentului a fost declanșată împotriva debitoarei - SRL prin sentința civilă nr. 239/JS/15.07.2004 pronunțată de Tribunalul C-S, - - MANAGEMENT SRL fiind desemnată în calitate de administrator judiciar.
Prin Încheierea nr. 388/JS/05.05.2005 pronunțată în același dosar s-a dispus declanșarea procedurii falimentului, - - Management SRL fiind numit în calitate de lichidator al debitoarei - SRL, iar în conformitate cu prevederile OUG 86/2006, lichidator al - SRL devine - Management.
Se arată că în mod corect, judecătorul sindic a reținut că lichidatorul debitoarei - SRL și-a îndeplinit atribuțiile sale, semnificativ în acest sens fiind activitățile de verificare și examinare a activității debitoarei, printre altele și în vederea identificării actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna creditorilor în cei trei ani anteriori declanșării procedurii și a identificării persoanelor vinovate de ajungerea acestei societăți în insolvență.
De asemenea, judecătorul sindic a reținut că faptele de care se face vinovat numitul sunt cele prevăzute de art. 138 alin.1 lit. a) și e), potrivit cărora, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una din următoarele fapte:
a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane;
e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia.
Astfel, așa cum a reținut judecătorul sindic și cum a arătat lichidatorul în Cererea de antrenare a răspunderii patrimoniale formulate împotriva recurentului, acesta din urmă - în calitate de administrator al societății debitoare - SRL, a utilizat banii/creditele societății în folosul unei alte persoane, respectiv - SA, fapta acestuia cauzând societății debitoare un prejudiciu în cuantum de 336.065 RON, constând în debite neachitate și penalități de întârziere, constatate prin sentința civilă nr. 1189/21.05.2005, definitivă și irevocabilă.
În același timp, arată intimata, numitul a deținut în același timp calitatea de asociat/acționar și funcția de administrator atât în cadrul societății debitoare - SRL, cât și în cadrul - SA (aflată actualmente tot în procedura insolvenței), neachitarea facturilor scadente societății debitoare datorându-se influenței și poziției deținute de recurent în cadrul celor două societăți.
În același context, recurentul a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 165/06.08.2004 în calitate de vânzător cu - SA în calitate de cumpărător, încălcând prevederile art. 1308, pct. 2.civ. precum și cele privind contractul de mandat comercial, grefat pe calitatea de administrator. În deplină cunoștință de cauză, a urmărit producerea efectelor juridice specifice contractului de vânzare-cumpărare între cele două societăți, fiind și vânzător și cumpărător în același timp, utilizând fondurile societății debitoare în folosul - SA (și chiar al său propriu, dată fiind poziția de administrator și acționar în cadrul acesteia din urmă).
Se arată că susținerile recurentului, cum că toate tranzacțiile efectuate în vederea vânzării imobilului cumpărătorului nu s-au mai perfectat, sunt pe de o parte nedovedite, iar pe de altă parte lipsite de orice suport logic, deoarece chiar admițând că operațiunile au rămas la nivel de antecontract de vânzare-cumpărare, intenția lui de folosire a fondurilor societății debitoare în folosul unei alte persoane rămân. Aceasta cu atât mai mult cu cât însuși recurentul recunoaște în cuprinsul recursului existența și încheierea contractului de vânzare-cumpărare, prin emiterea facturii către cumpărător.
Intimata arată că astfel de fapte ilicite, cum în mod corect a reținut judecătorul sindic în considerentele hotărârii, pot fi realizate și prin mărirea fictivă a pasivului debitorului persoană juridică.
de cauzalitate între faptele recurentului și prejudiciul cauzat societății debitoare se probează prin faptul că, în lipsa calității duble de asociat și administrator al celor două societăți și bazat pe mandatul pe care i l-au încredințat ceilalți asociați, numitul nu ar fi avut posibilitatea să încheie astfel de afaceri păgubitoare pentru societatea debitoare.
Culpa recurentului este evidentă, deoarece acesta în mod conștient și voluntar, profitând de încrederea acordată și de puterile funcției încredințate, a săvârșit astfel de fapte ilicite.
În susținerea celor arătate de judecătorul sindic în considerentele hotărârii, intimata învederează că recurentului i-a lipsit inclusiv intenția de recuperare a creanțelor societății debitoare față de anumiți parteneri contractuali, deoarece calitatea de asociat și cea de administrator în cadrul - SA îl determinau să se abțină de la săvârșirea unor astfel de acțiuni.
În acest sens, recurentul a solicitat instanței de judecată anularea contractului de vânzare cumpărare din 2004 invocându-și propria culpă în susținerea acțiunii sale, aspect reținut și de instanță prin Sentința civilă nr. 2666/26.10.2006 pronunțată de Tribunalul C-S în Dosarul nr-.
Cum - SA avea calitatea de unic asociat al societății debitoare, recurentul a urmărit prin actele de vânzare cumpărare încheiate în 2004 să diminueze patrimoniul social al - SRL cu o serie de bunuri mobile și imobile în folosul lui - SA, bunuri pentru care, în calitate de administrator al acestei din urmă societăți, să nu mai plătească prețul lor. Și aceasta, chiar în pofida eventualelor facturi emise împotriva lui - SA, deoarece cel care avea obligația să le emită - adică de la - SRL, avea și obligația să le plătească, adică de la - SA.
Nu în ultimul rând, mai arată intimata, deși în numeroase rânduri a solicitat fostului administrator al - SRL predarea actelor contabile ale societății, acesta nu s-a conformat dispozițiilor legale, actele contabile fiind refăcute de lichidator pe baza documentelor obținute de la alte societăți la care acesta era administrator.
În consecință, apreciază că recurentul a săvârșit faptele ilicite prevăzute de art. 138 alin.1 lit. a), d) și e), elementele răspunderii civile delictuale fiind întrunite cumulativ, demonstrate în cadrul acțiunii de atragere a răspunderii și reținute de judecătorul sindic.
Examinând recursul, prin prisma motivelor invocate, Curtea constată că acesta este fondat, urmând a fi admis, în baza art. 312, alin.1 proc.civ. pentru considerentele ce succed:
Conform art. 138, alin. 1 din Legea 85/2006, se poate antrena răspunderea fostului administrator social dacă, prin săvârșirea uneia din faptele enumerate de acest text de lege s-a cauzat starea de insolvență a debitoarei.
În speță, lichidatorul judiciar și-a fundamentat, în parte, cererea de chemare în judecată pe împrejurarea că, pârâtul, în calitate de administrator al debitoarei - SRL, a încheiat contractul de vânzare cumpărare nr. 165/06.08.2004, prin care ar fi înstrăinat un teren al debitoarei către - SA, unde, de asemenea, avea calitatea de administrator social.
Din probele dosarului reiese că procedura insolvenței asupra - SRL a fost declanșată la data de 15.07.2004, prin sentința nr. 239, pronunțată de Tribunalul C-S, la cererea creditoarei DGFP C-S, pentru creanțe fiscale.
În aceste condiții, în care pretinsa înstrăinare a terenului a survenit ulterior constatării stării de insolvență a debitoarei - SRL, nu se mai poate susține că există o legătură de cauzalitate între pretinsa faptă a pârâtului și starea de insolvență a debitoarei.
presupune în mod necesar o anterioritate a cauzei față de efect.
Pentru a se pune problema angajării răspunderii pârâtului, era necesar ca pretinsele fapte, încadrate de lichidatorul judiciar la art. 138, alin. 1, lit. a și e din Legea 85/2006 să fi fost săvârșite anterior constatării stării de insolvență a debitoarei - SRL și să fi cauzat starea de insolvență.
În consecință, apărările pârâtului care arată că nu există o legătură de cauzalitate între faptele ce i se impută cu privire la înstrăinarea terenului și starea de insolvență a debitoarei - SRL sunt fondate și trebuiau avute în vedere de către prima instanță.
Sancțiunea pentru încheierea de acte juridice de către debitoare, ulterior declanșării procedurii insolvenței este prevăzută de art. 46, alin. 1 din Legea 85/2006 și constă în nulitatea absolută, iar nu în antrenarea răspunderii persoanei vinovate, conform art. 138 din lege.
Din moment ce pretinsa înstrăinare a terenului este ulterioară constatării stării de insolvență, susținerile lichidatorului judiciar din întâmpinare, vizând intenția pârâtului de a frauda interesele creditorilor - SRL nu mai au nici o relevanță, prin prisma condițiilor generale prevăzute de art. 138, alin. 1 din Legea 85/2006.
În ceea ce privește cazul de antrenare a răspunderii prevăzut de art. 138, alin. 1, lit. d din Legea 85/2006, Curtea reține că prima instanță a considerat că pârâtul refuză să predea lichidatorului judiciar actele contabile ale - SRL, fapt ce denotă raportul de cauzalitate dintre faptele ilicite săvârșite și insuficiența fondurilor bănești pentru plata datoriilor către creditori, dar și culpa pârâtului.
Astfel, judecătorul sindic a considerat că neținerea contabilității sau ascunderea actelor contabile naște prezumția că faptele ilicite săvârșite au dus la insolvență, ori acest raționament este greșit, întrucât neținerea contabilității este un caz distinct ce poate atrage răspunderea. Nepredarea actelor contabile nu poate fundamenta prezumția că faptele prevăzute de lit. a și e ale art. 138, alin. 1 din Legea 85/2006 au cauzat insolvența.
Ipoteza prevăzută de art. 138, alin. 1, lit. d din Legea 85/2006 vizează neținerea regulată a contabilității, ținerea unei contabilități fictive sau fapta de a face să dispară unele documente contabile, ori Curtea consideră că nepredarea actelor contabile nu poate duce la prezumția că acestea au fost neregulat întocmite sau că s-a provocat dispariția lor.
Mai mult, este necesară și dovedirea legăturii de cauzalitate dintre neregulata conducere a contabilității sau dispariția unor acte contabile și ajungerea în starea de insolvență, însă în speță, nu este făcută nici o astfel de dovadă.
Este adevărat că și prezumțiile simple sunt un mijloc de probă, însă într-un asemenea caz de o gravitate ridicată, cum este antrenarea răspunderii personale a fostului administrator social, o soluție bazată numai pe astfel de probe ar putea conduce la arbitrariu.
trebuie să aibă greutate, să aibă puterea de a naște certitudinea, dincolo de orice dubiu rezonabil, ori, în speță, nu există o asemenea certitudine.
Simpla existență a stării de insolvență, precum și imposibilitatea acoperirii creanțelor nu pot atrage răspunderea administratorului social, atâta timp cât această stare nu este cauzată de vreuna din faptele prevăzute de art. 138 din Legea 85/2006.
Pârâtul a susținut că nu putea preda actele contabile, întrucât activitatea debitoarei - SRL a fost suspendată din data de 27.08.2004 până la data de 27.07.2007, însă aceste susțineri sunt nefondate, din moment ce actele contabile ce trebuiau predate vizează perioada anterioară intrării în insolvență (15.07.2004), când activitatea nu era suspendată.
În consecință, față de considerentele de mai sus, Curtea va admite recursul formulat de pârâtul și va modifica sentința atacată, în sensul că va respinge cererea de antrenare a răspunderii pârâtului, formulată de lichidatorul judiciar - Management.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Admite recursul formulat de pârâtul împotriva sentinței comerciale nr. 54/JS/24.01.2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, pe care o modifică în tot, în sensul că respinge cererea de antrenare a răspunderii pârâtului, formulată de lichidatorul judiciar - Management.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 29.05.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - -
GREFIER
RED. /04.06.2008
TEHNORED./2 EX/04.06.2008
PRIMA INSTANȚĂ: TRIBUNALUL C-
JUDECĂTOR SINDIC:
Președinte:Magdalena MălescuJudecători:Magdalena Mălescu, Cătălin Nicolae Șerban, Dorin
