Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 454/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA NR. 454/
Ședința publică din 29 mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Magdalena Mălescu
JUDECĂTOR 2: Cătălin Nicolae Șerban
JUDECĂTOR 3: Dorin
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de creditoarea - INTERNAȚIONALE TRANSPORTP. AG, împotriva sentinței comerciale nr. 619/2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu debitoarea - SRL T, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă a în reprezentarea debitoarei intimate, lipsă fiind creditoarea recurentă.
Procedura de citare lega îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra dezbaterilor.
Reprezentanta debitoarei intimate solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate.
CURTEA
În deliberare constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 619/11.10.2007 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Timiș, a fost admisă contestația formulată de debitoarea - SRL T și, în consecință, a fost respinsă cererea formulată de creditoarea - INTERNATIONALE AG pentru deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitorului.
Pentru a hotărî astfel, Judecătorul sindic a reținut că prin sentința civilă nr. 2084/15.06.2006 pronunțată de judecătorul sindic desemnat în dosar 2873/COM/S/2006 s-a admis contestația debitoarei - SRL și s-a respins cererea de deschidere a procedurii reorganizării judiciare și a falimentului prevăzută de Legea 64/1995, în vigoare la acea dată, formulată de creditoarea - INTERNATIONALE AG, reținând că în cauză creditoarea nu a făcut dovada unei creanțe certe, lichide și exigibile, iar judecătorul sindic trebuie să constate în cadrul procedurii existența creanței și nu să stabilească cuantumul și exigibilitatea sumei pretinse.
A mai reținut că creditoarea nu a produs nici o dovadă a stării de insolvență a debitoarei, deși îi revenea această sarcină conform art. 1169.civ. iar creanța sa nu a putut fi considerată certă, lichidă și exigibilă în absența unui titlu executoriu, astfel că nu au fost întrunite prevederile art. 36 alin.1, lit.b din Legea 64/1995, în vigoare la acea dată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs creditoarea, invocând nelegalitatea și netemeinicia sentinței 2084/15.06.2006, faptul că nu i-au fost comunicate în mod legal actele de procedură și înscrisurile depuse de intimată, iar instanța de fond a omis să analizeze motivele de fapt și de drept invocate de creditoare în acțiune.
Prin decizia nr. 286/06.03.2007 pronunțată în dosar nr-, Curtea de APEL TIMIȘOARAa admis recursul declarat de creditoare, a casat hotărârea atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru a hotărî astfel, instanța de recurs a considerat că sentința atacată a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 89 alin.1 și 03.proc.civ. îndrumând ca judecătorul sindic, în rejudecare, să înlăture neregularitățile stabilite în recurs cu privire la actele de procedură și să analizeze cu prioritate excepția existenței autorității de lucru judecat.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr-.
În rejudecare, creditoarea a fost citată conform dispozițiilor codului d e procedură civilă la sediul ales din Sf. G,-, jud. C, la. Avocat.
S-a depus la dosarul cauzei certificat constatator ORC nr. /07.05.2007.
Debitoarea a depus la dosarul cauzei contestație, prin care a invocat excepția autorității de lucru judecat, în conformitate cu prevederile art. 166.proc.civ. arătând că în data de 17.05.2005 reclamanta a mai depus o cerere de deschidere a procedurii falimentului împotriva - SRL, care a fost respinsă prin sentința civilă nr. 950/PI/19.10.2005 și se poate observa tripla identitate de elemente la care se referă art. 1201.civ. de părți, obiect și cauză.
Pe fondul cauzei a SOLICITAT Admiterea contestației și respingerea cererii creditoarei, motivat de faptul că debitoarea nu se află în stare de insolvență, creditoarea nu a depus la dosarul cauzei nici un înscris care să dovedească existența creanței pe care o invocă.
A anexat contestației, în copie, sentința civilă nr. 950/PI/19.10.2007 pronunțată în dosar nr. 6221/COM/S/2005, cu mențiunea "definitivă și irevocabilă".
Examinând actele și lucrările dosarului, cererea formulată de creditoare, apărarea debitoarei, văzând îndrumările instanței de control, judecătorul sindic a reținut că prin sentința civilă nr. 950/PI/19.10.2007, judecătorul sindic desemnat în dosar nr. 6221/COM/S/2005 a admis contestația formulată de debitoarea - SRL la cererea formulată de creditoarea - INTERNATIONALE AG având ca obiect declanșarea procedurii prevăzute de Legea 65/1995, în vigoare la acea dată, s-a constatat că debitoarea nu este în insolvență și, pe cale de consecință, a fost respinsă cererea formulată de creditoare împotriva debitoarei.
Din considerentele acestei sentințe rezultă că creditoarea a invocat o creanță certă, lichidă și exigibilă constând în suma de 2950 Euro reprezentând contravaloarea facturii nr. -/13.03.2003 la care se adaugă dobânzile calculate conform art. 4 din OG. 9/2000, iar în cererea dedusă judecății a făcut referire la aceeași creanță de 2950 Euro, la aceeași factură, învederând și că provine din creditul inițial de 4096 Euro achitat parțial de către debitoare.
Prin urmare, făcând aplicarea art. 166.proc.civ. iar pe fond a art. 1201 și 1202.civ. s-a constatat incidentă excepția dirimantă a autorității lucrului judecat, în cauză fiind în litigiu aceleași părți, în aceeași calitate, pentru același obiect și cauză juridică, astfel că cererea formulată de creditoare este inadmisibilă, fiind respinsă pe cale de excepție conform art. 137 alin.1 proc.civ.
S-a reținut că sentința civilă nr. 950/PI/19.10.2007 a Tribunalului Timiș este definitivă și irevocabilă.
În conformitate cu art. 33 alin.5 din Legea insolvenței instanța a constatat că debitorul nu se află în stare de insolvență și a respins cererea creditoarei, admițând contestația debitorului.
Împotriva susmenționatei hotărâri, a formulat recurs creditoarea - INTERNATIONALE AG, solicitând admiterea acestuia, casarea cu trimitere spre rejudecare, iar în subsidiar admiterea cererii pentru deschiderea procedurii reorganizării judiciare și a falimentului, întrucât aceasta se află în încetare de plăți înregistrând față de creditoare un debit în sumă de 4056 Euro.
În motivare se arată că Tribunalul nu a soluționat, nu s-a pronunțat și nu a motivat nepronunțarea asupra tuturor provelor, cauza soluționându-se practic fără a se intra în cercetarea fondului procesului, iar sancțiunea este cea a nulității hotărârii conform art. 297.proc.civ. cu consecința trimiterii cauzei pentru reluarea judecării pricinii.
Se arată că reclamanții fixează în cererea de chemare în judecată limitele și obiectul acțiunii, iar judecătorii vor hotărî numai asupra celor ce formează obiectul petiției, conform art. 130.proc.civ.
Creditoarea recurentă arată că nu este vorba despre autoritate de lucru judecat, în speță nefiind întrunite condițiile legale ale autorității de lucru judecat, pentru că în 2005 nu s-a judecat fondul pentru a fi în situația autorității de lucru judecat.
Obiectul cererii de chemare în judecată nu poate fi lăsat la aprecierea instanței. Hotărârea judecătorească este netemeinică și nelegală. Potrivit considerentelor s-a hotărât peste și altceva decât ceea ce s-a solicitat în acțiune. Ori, obiectul acțiunii nu poate fi schimbat, respectiv limitat de instanță din oficiu, fapt ce s-a întâmplat în cauză, aceasta reprezentând o încălcare a garanției respectării dreptului la apărare.
Pe fond, se arată că debitoarea a achitat doar 1000 Eur, suma de 2.950 Euro rămânând restantă, achitarea parțială a datoriei însemnând practic recunoașterea datoriei, termenul scadent a expirat de mult, debitoarea figurează cu această sumă cu titlu de contravaloare factura nr. -/13.03.2003, la această sumă inițială de 2.950 Euro restantă, adăugându-se 1,5 % întârziere lună (44,25 E) de la data scadentei, dobânzile și penalitățile legale și contractuale de întârziere, totalul depășind 3000 Euro.
Se arată că scadența a depășit cu mult 30 de zile și cuantumul este superior echivalentului legal al sumei de 3000 Euro pentru declanșarea procedurii, că deși a convocat în repetate rânduri debitoarea în vederea concilierii și soluționării litigiului existent, în condițiile art. 720/1 proc.civ. aceasta nu a dat curs solicitării creditoarei și deci nici nu și-a achitat obligațiile de plată, situație în care creează convingerea că societatea intimată se află în insolvență comercială fiind în incapacitate vădită de plată a datoriei exigibile cu sume de bani disponibile.
În drept invocă dispozițiile art. 304, 312.proc.civ.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, debitoarea intimată - SRL solicită respingerea recursului ca netemeinic și nelegal și menținerea sentinței atacate, în sensul admiterii contestației împotriva deschiderii procedurii lichidării judiciare și a falimentului formulată de societatea pârâtă intimată, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.1 alin.1 și art. 29 alin.1, lit.b din Legea 64/1995 republicată, și nici dispozițiile Legii nr. 85/2006 privind insolvența, debitoarea neaflându-se în stare de insolvență.
În motivare, se arată că debitoarea intimată arată că recurenta a solicitat admiterea recursului și casarea cu trimitere spre rejudecare, în subsidiar admiterea cererii pentru deschiderea procedurii reorganizării judiciare și a falimentului, întrucât societatea debitoare este în încetare de plăți, dar recurenta nu a făcut dovada acestui fapt, conform dispozițiilor Legii nr. 85/2006 (Legea 64/1995), întrucât nu s-a dovedit faptul că recurenta are o creanță certă, lichidă și exigibilă asupra societății debitoare.
Pe cale de excepție s-a invocat puterea lucrului judecat, în conformitate cu prevederile art. 166.proc.civ. fiind invocate pentru următoarele considerente:
În data de 17.05.2005, reclamanta recurentă a mai depus o cerere de deschidere a procedurii reorganizării judiciare și a falimentului, împotriva debitoarei intimate, care a fost respinsă prin sentința civilă nr. 950/PI/19.10.2005 pronunțată de Tribunalul Timiș, admițându-se contestația formulată de societatea debitoare, împotriva cererii de deschidere a procedurii reorganizării judiciare și a falimentului.
Întrucât se poate observa tripla identitate de elemente la care se referă art. 1201.civ.: părți, obiect și cauză, solicită admiterea excepției puterii lucrului judecat "este lucru judecat atunci când a doua cerere are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauza și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate."
Recurenta susține că nu s-a judecat fondul procesului, dar admițându-se excepția puterii lucrului judecat, invocat de către societatea debitoare, nu a mai fost necesar a se judeca fondul cauzei, întrucât acesta s-a judecat de către prima instanță sesizată în acest sens ( Tribunalul Timiș - sentința civilă nr. 950/19.10.2005) care a fost sesizat cu prima cerere de declanșare a procedurii prevăzută de Legea 64/1995, privind reorganizarea judiciară și falimentul.
În drept invocă dispozițiile art. 1, alin.1 și art.29 alin.1 lit.b din Legea 64/1995 republicată, dispozițiile Legii nr. 85/2006 precum și dispozițiile art. 115, 304, 166.proc.civ. precum și dispozițiile Codului civil.
Recurenta a depus concluzii scrise prin care solicită admiterea recursului și respingerea întâmpinării.
În motivare se arată că niciodată în cadrul nici unui proces de faliment nu s-a luat în discuție nici o cerere a recurentei de deschidere a procedurii insolvenței - SRL deoarece nu s-a depășit pragul de 3000 Euro (100.000.000 lei vechi) al debitului ca o condiție sine qua non pentru ca cererea să poată fi cercetată, pentru prima dată dobânzile permițând depășirea acestui prag în cadrul acestui proces, astfel că odată ce sub nici un aspect din acest motiv cererea de deschidere a procedurii falimentului nu a fost analizată de nici o instanță nu poate fi vorba despre autoritate de lucru judecat.
Necercetarea fondului sub afirmativa autoritate de lucru judecat înseamnă o încălcare a liberului acces la justiție, și a dreptului la purtarea unui proces echitabil așa cum dispune art. 6 CEDO.
Chiar și așa, insolvența constatată prin neplata datoriei în termen de 30 de zile de la ultima hotărâre, dă naștere dreptului la o nouă acțiune fără a putea vorbi de autoritate de lucru judecat.
Termenul scadent a expirat de mult, debitoarea figurează cu această sumă cu titlu de contravaloare factura nr. -/13.03.2003, la această sumă inițială de 2.950 Euro restantă, adăugându-se 1,5 % întârziere lună (44,25 E) de la data scadentei, dobânzile și penalitățile legale și contractuale de întârziere, totalul depășind 3000 Euro.
În concluzie, solicită admiterea recursului, în cauză neexistând autoritate de lucru judecat.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și din oficiu pentru cele de ordine publică, Curtea constată, conform considerentelor ce se vor expune mai jos, că recursul declarat este nefondat urmând a fi respins.
Critica recurentei referitoare la faptul că judecătorul sindic a soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului, hotărând altceva decât s-a solicitat, este nejustificată, întrucât excepțiile procesuale reglementate de art. 137.proc.civ. sunt incidente ce urmează a fi soluționate de către instanță, de regulă înainte de abordarea fondului, iar articolul 166.proc.civ. privind autoritatea lucrului judecat este compatibil cu principiile Legii nr. 85/2006.
În speță, actele dosarului confirmă că în mod corect judecătorul sindic a reținut autoritatea lucrului judecat având în vedere că prin sentința civilă nr. 950/19.10.2005 rămasă irevocabilă, a fost admisă contestația debitoarei - SRL T și respinsă ca neîntemeiată cererea creditoarei - INTERNATIONALE AG având ca obiect declanșarea procedurii prevăzute de Legea nr. 64/1995, în vigoare la acea dată.
Temeiul de fapt invocat de creditoare este o creanță în sumă de 2950 Euro reprezentând contravaloarea facturii nr. -/13,03,2003, la care se adaugă dobânzile calculate conform art.4 din OG. nr. 9/2000. Ori, în litigiul purtat ulterior, între aceleași părți și pentru aceeași cauză, se invocă aceeași creanță rezultată din aceeași factură.
Considerând că hotărârea irevocabilă nu poate fi contrazisă printr-o altă hotărâre, fiind evidentă autoritatea lucrului judecat în ce privește identitatea de părți, obiect și cauză la care se referă art. 1201 Cod civil, sentința pronunțată de judecătorul sindic apare ca legală și temeinică, recursul declarat de creditoare urmând a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Respinge recursul declarat de creditoarea - INTERNATIONALE AG, împotriva sentinței comerciale nr. 619/11.10.2007 pronunțată de judecătorul sindic de la Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29 mai 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Dr.- - - - - - -
GREFIER
RED. /27.06.2008
TEHNORED./2 EX/27.06.2008
PRIMA INSTANȚĂ: TRIBUNALUL TIMIȘ
PREȘEDINTE:
Președinte:Magdalena MălescuJudecători:Magdalena Mălescu, Cătălin Nicolae Șerban, Dorin
