Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 458/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA COMERCIALA NR:458
Sedința publică din 16 aprilie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Decebal Taragan
JUDECĂTOR 2: Minodora Condoiu
JUDECĂTOR 3: Dana Arjoca
GREFIER - - -
****************
Pe rol judecarea cererilor de recurs, formulate de recurentele creditoare ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE SECTOR 6 și SERVICIUL PUBLIC PENTRU FINANTE PUBLICE LOCALE SECTOR 6 împotriva sentinței comerciale nr.3636/05.10.2007 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți, și și intimatul lichidator lichidator al debitoarei SC & T SRL.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă intimatul pârât personal, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, după care: Intimatul pârât arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată dezbaterile închise, în baza art.150 pr.civ. și acordă cuvântul intimatului pârât prezent personal, pe cererile de recurs.
Intimatul pârât personal, solicită respingerea ambelor recursuri.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor de față, constată:
Prin sentința comercială nr. 3636 din 5.10.2007 a Tribunalului București - Secția a VII a Comercială, s-a respins cererea formulată de creditoarea SERVICIUL PUBLIC PENTRU FINANȚE PUBLICE LOCALE SECTOR 6, pentru atragerea răspunderii patrimoniale a pârâților, și, ca neîntemeiată, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, s-a respins cererea creditoarei ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 6 B, pentru antrenarea răspunderii patrimoniale a tuturor pârâților, ca neîntemeiată, precum și cererile de plata cheltuielilor de judecată, formulate de pârâți.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a avut în vedere susținerile părților, probele administrate în cauză și dispozițiile legale în materie.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, în termen legal, creditoarele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 6 B și SERVICIUL PUBLIC PENTRU FINANȚE PUBLICE LOCALE SECTOR 6, considerând-o netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului său, creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 6 Baa rătat că, la data de 24.02.2006, a formulat o cerere de atragere a răspunderii patrimoniale personale a intimaților, cerere întemeiată pe dispozițiile articolului 137 literele a, c și e din Legea nr.64/1995, republicată și modificată.
Prin sentința comercială nr. 3636 din 5.10.2007 instanța de fond a respins,ca neîntemeiată, cererea de atragere a răspunderii patrimoniale a intimaților pârâți, în calitate de administratori ai societății debitoare.
Recurenta, consideră că, instanța de fond a procedat la soluționarea cererii sale, cu interpretarea greșită a legii (articolul 304 punctul 9 Cod procedură civilă).
Astfel, deși existau premise că, societatea administrată de pârâți, era într-o vădită încetare de plăți, aceștia au dispus continuarea activității societății, în condițiile în care, aceasta nu obținea venit, acumulând datorii, pe care nu le putea achita, la scadență.
Din rapoartele de examinare, întocmite de lichidatorul judiciar, cu privire la activitatea debitoarei și, mai ales, Raportul nr. 9, rezultat că, administratorii legali ai societății debitoare și împuternicitul acesteia au folosit bunurile societății, în interes personal, au dispus, în interes personal, continuarea activității care a condus, în mod vădit, la încetarea de plăți a debitoarei și au deturnat mijloacele fixe, aduse ca aport, în natură, la capitalul social, diminuând astfel activul acesteia.
În raportul lichidatorului judiciar se precizează următoarele:-SC & ET SRL a livrat către SC SRL, mărfuri executate în lohn, a căror valoare în valută nu a fost încasată, încălcând prevederile legale privind repatrierea valutei.
Prin nerepatrierea valutei, a crescut pasivul societății, administratorii debitoarei au dispus continuarea activității, care a condus, în mod vădit, la încetarea de plăți și ajungerea în stare de insolvență.
În anul 2002, asociatul străin și-a retras, în întregime, aportul în natură, la capitalul social, respectiv- utilaje în valoare de circa 1.780.000 euro, care a condus la încetarea, definitivă, a activității debitoarei.
În conformitate cu dispozițiile articolului 72 din Legea nr.31/1990 republicată, coroborate cu cele ale articolului 1540 Cod civil, intimații în calitate de mandatari ai societății debitoare, răspund nu doar pentru dol, dar și culpa în exercitarea mandatului.
Având în vedere caracterul oneros al mandatului comercial, reglementat de articolul 374 Cod comercial, și față de dispozițiile articolului 27 alineat 1 din Legea nr.85/2006, intimații erau obligați, prin lege, să solicite ei înșiși, în maximum de 30 de zile, de la data la care societatea debitoare se afla în stare de insolvență, intrarea în faliment a acesteia.
În calitate de mandatari erau obligați să-și execute mandatul, cu respectarea dispozițiilor articolului 72 din Legea nr.31/1990, coroborate cu cele ale articolului 1540 Cod civil.
Potrivit dispozițiilor articolului 1540 alineat 2, în cazul în care, mandatul are caracter oneros, răspunderea mandatarului se apreciază, cu mai multă rigurozitate.
Datorită faptului că, intimații au dispus continuarea activității societății debitoare, deși aceasta se afla în încetare de plăți, se impune angajarea răspunderii lor patrimoniale, prin crearea unui prejudiciu bugetului de stat.
Potrivit principiilor dreptului civil, pentru a solicita răspunderea civilă a unei persoane, este necesar să se dovedească, raportul de cauzalitate dintre fapta culpabilă a persoanei și prejudiciul cauzat.
Fapta ilicită nu trebuie neapărat să constea într-o acțiune, dar poate consta și în omisiunea, în neîndeplinirea unei activități ori neluarea unei măsuri, când această activitate trebuia să fie întreprinsă, de către o anumită persoană.
Acesta este raportul de cauzalitate între fapta culpabilă a acestora, constând în nerespectarea și neaplicarea legii și prejudiciului creat creditorilor, prin intrarea în faliment a societății.
În susținerea recursului său, recurenta nu a solicitat probe noi, iar cererea, întemeiată pe dispozițiile articolului 304 punctul 9 Cod procedură civilă, nu a fost timbrată, această parte fiind scutită de plata taxelor judiciare de timbru, potrivit dispozițiilor legale în materie, în vigoare.
În recursul său, creditorul SERVICIUL PUBLIC PENTRU FINANȚE PUBLICE LOCALE SECTOR 6, arătat că, prin Încheierea, pronunțată în ședința publică din 1.03.2004, s-a dispus deschiderea procedurii reorganizării și lichidării judiciare, împotriva debitoarei SC & ET. SRL, s-a ridicat dreptul debitoarei de a-și mai conduce activitatea, de a-și administra bunurile și de a mai dispune de ele, numind lichidator judiciar pe dl. Av..
În raportul de activitate nr. 9, depus la termenul din 5.09.2005, lichidatorul judiciar a formulat punctul de vedere cu privire la incidența, în cauză, a ipotezelor prevăzute de articolul 138 din Legea nr.85/2006, privind procedura insolvenței.
În acest raport, lichidatorul judiciar constată încadrarea faptelor administratorilor debitoarei, în dispozițiile articolului 137 alineat 1 literele a,c,d și e din Legea nr.85/2006, privind procedura insolvenței.
Astfel, cum declara și fostul administrator, debitoarea a livrat produse executate, în lohn, exclusive, asociatului Nuova SRL care, din contractul de societate, rezultă că, avea sediul în E Casati nr. 10 Como Italia, această adresă figurând și ca domiciliul lui. Coroborat cu împrejurarea că insolvența s-a instalat, ca urmare a nerespectării reglementărilor interne, privind repatrierea valutei, în caz de export, și cu aceea că refuzul partenerului italian de a achita, sub diverse pretexte, marfa primită, în termenul contractual, îl avantaja, exclusiv, pe acesta, se creează prezumția că, utilizarea bunurilor debitoarei s-a făcut în folosul altei societăți, motiv pentru care, poate fi pusă în discuție incidența, în cauză, a prevederilor articolului 138, litera a din Legea nr.85/2006, privind procedura insolvenței.
Din împrejurarea că, nici după intervenția organismelor de control ale statului român, în speță, Garda Financiară și Curtea de Conturi, practica nelegală a repatrierii valutei, pentru marfa exportată, nu a fost curmată, aduce în discuție situația prevăzută de articolul 138 litera c din Lege, a continuării, de către fostul administrator, în interes personal, a unei activități, care prin creșterea pasivului, ducea în mod vădit, debitoarea, la încetare de plăți.
Nici diminuarea capitalului din anul 2002, prin retragerea, în întregime, a aportului, în natură, al asociatului străin nu este, în opina recurentei, deasupra suspiciunilor, din modul în care au fost scoase, complet, din patrimoniul debitoarei, utilaje și mașini care fuseseră evaluate de către asociați la 1.780.000 euro, existând indicii că, s-a procedat la deturnarea sau ascunderea unei părți din activul societății, împrejurare de natură să atragă răspunderea personală a administratorilor, în conformitate cu prevederile articolului 137 litera e din Lege și, chiar, eventuala, răspundere penală a acestora, pentru bancrută frauduloasă, infracțiune prevăzută și pedepsită de articolul 141 alineat 2 literele a și c din Lege.
Recurenta consideră că, faptelor administratorilor le sunt aplicabile și prevederile articolului 138 alineat 1 litera d din Legea nr.85/2006, privind procedura insolvenței, deoarece, în raportul nr. 9, lichidatorul menționează că, datele acestuia se bazează pe informații, parțial, furnizate de fostul administrator și din datele preluate de la. se evidențiază faptul că, nu au fost depuse datele de bilanț pentru anul 2003.
Astfel, se poate trage concluzia că, nu au fost respectate dispozițiile articolului 1 din Legea nr. 82/1991 republicată, potrivit cu care " autonome societățile comerciale, instituțiile publice, unitățile cooperatiste, asociațiile și celelalte persoane juridice, precum și persoanele fizice care au calitatea de comerciant au obligația să organizeze și să conducă contabilitatea proprie, potrivit prezentei legi" și articolul 5 din aceeași lege, conform căreia "Persoanele prevăzute la articolul 1 au obligația să conducă contabilitatea în partidă dublă și să întocmească bilanț, respectiv -dare de seamă contabilă în cazul instituțiilor publice, denumit în prezenta lege bilanț contabil", ceea ce face să fie incidente dispozițiile articolului 73 alineat 1 litera c și articolului 73 alineat 2 din Legea nr.31/1990", în baza căreia, "Administratorii sunt, solidar, răspunzători față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere.
Acțiunea în răspundere împotriva administratorilor aparține și creditorilor societății, însă, aceștia o vor putea exercita numai în caz de faliment al societății".
Totodată nu s-au respectat prevederile articolului 11 din Legea nr.82/1991, privind contabilitatea, conform cărora, răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității, la persoanele juridice, revine administratorului.
Prin raportul de activitate al lichidatorului judiciar s-a făcut dovada legăturii de cauzalitate dintre fapta ilicită, culpabilă, a administratorului, constând în dezinteresul arătat, în ceea ce privește funcționarea normală și în condiții de legalitate a societății, și prejudiciul cauzat creditorilor, prin neplata datoriilor către aceștia.
Vinovăția reiese și din faptul că, deși administratorul judiciar a făcut numeroase demersuri în vederea obținerii acestor documente și informații, pe tot parcursul derulării procedurii, nu a obținut, însă, nici un rezultat.
Prejudiciul cauzat recurentului era, la data întocmirii tabelului definitiv al creanțelor, de 1.536 lei, reprezentând impozit auto, impozit clădiri și taxa teren în folosință.
În susținerea recursului nu s-au solicitat probe noi, iar cererea nu a fost timbrată, această parte fiind scutită de plata taxelor judiciare de timbru, potrivit dispozițiilor legale în materie, în vigoare.
Recursurile sunt nefondate.
Analizând actele și lucrările dosarelor, în raport cu motivele de recurs invocate, probele administrate și dispozițiile legale în materie, Curtea constată că, potrivit articolului 138 alineat 1 din Legea nr.85/2006, Judecătorul - sindic poate dispune ca, o parte, a pasivului debitorului, persoană juridică, ajunsă în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice alte persoane, care au cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una din faptele enumerate la literele a-
În raport de aceste dispoziții legale, referitor la recursul recurentei ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 6 B, Curtea constată că, această parte nu a făcut dovada că pârâții au folosit bunurile debitoarei în interes personal.
De asemenea, Curtea constată că, pârâții nu puteau dispune, continuarea activității debitoarei, în interes personal, întrucât, potrivit Legii nr.31/1990, republicată și modificată, acesta este atributul exclusiv al Adunării Generale a societății comerciale și nu a administratorilor acesteia, astfel că, primul motiv de recurs, nu poate fi primit.
Cât privește cel de-al doilea motiv de recurs, Curtea constată, pe de o parte, că repatrierea, cu întârziere, sau nerepatrierea valutei, nu poate fi încadrată, în vreuna, din faptele prevăzute de articolul 138 din Legea nr. 85/2006, iar pe de alta, faptul că asociatul străin pârât și-a retras, în întregime, aportul, în natură, la capitalul social al debitoarei, acesta fiind un drept, exclusiv, al său, potrivit dispozițiilor Legii nr.31/1990, republicată și modificată, condiții în care, nici acest motiv nu este întemeiat.
Referitor la ultimul motiv de recurs, Curtea constată că, aspectele invocate reprezintă interpretări, teoretice, ale unor dispoziții legale, în viziunea proprie a acestei părți, cu caracter de generalitate, neavând nici un element concret, doveditor, în cauză, astfel că, nu poate fi primit.
Față de considerentele expuse mai sus, Curtea constată că motivele de recurs invocate, de această parte, sunt, în totalitate, neîntemeiate.
Referitor la recursul creditorului Serviciului Public pentru Finanțe Locale Sector 6, Curtea constată, cu privire la primul motiv de recurs, că se invocă unele împrejurări cum ar fi, nerepatrierea valutei, sau refuzul partenerului italian de a achita marfa primită, fapte care i-au creat, acestuia doarprezumția, că, utilizarea bunurilor s-ar fi făcut în folosul altei persoane, însă, nu s-a produs nici o probă concretă, pertinentă și concludentă, din care să rezulte săvârșirea faptei, prevăzută de articolul 138 litera a din Legea nr.85/2006, astfel că, nu poate fi primit.
Cât privește cel de-al doilea motiv de recurs, ce vizează continuarea activității debitoarei, în interesul personal, al fostului administrator pârât, Curtea constată că, acesta era un atribut, exclusiv, al Adunării Generale a societății și nu al administratorului, iar celălalt aspectul invocat, de retragere, de către asociatul străin, a aportului în natură, era un drept legal al acestuia, prevăzut de Legea nr.31/1990, republicată și modificată, situație ce i-a creat, acestei părți, numaisuspiciunea, și deci, nimic concret, că aceste fapte s-ar încadra la cele prevăzute de articolul 138 literele c și e din Legea nr.85/2006, condiții în care, nici acest motiv nu poate fi primit.
Referitor la ultimul motiv de recurs, respectiv - nedepunerea datelor de bilanț, pentru anul 2003, de către debitoare la organele abilitate ale statului, potrivit dispozițiilor Legii nr. 82/1991, republicată, prin ea însăși, această faptă nu poate constitui temei pentru atragerea răspunderii personale patrimoniale a pârâților, aceasta putând forma, eventual, bază pentru aplicarea unei sancțiuni contravenționale, astfel că, nici acest motiv nu este întemeiat.
În consecință, Curtea constată că, instanța de fond a reținut o situație de fapt corectă în cauză, pe baza probelor administrate, judicios analizate, și a făcut o interpretare și aplicare adecvată a dispozițiilor legale în materie, specifice speței și menționate mai sus, astfel că, motivele de recurs invocate și de această parte sunt, în totalitate, neîntemeiate.
Față de considerentele expuse mai sus, Curtea constată că, sentința comercială atacată este temeinică și legală, și urmează a fi menținută, iar recursurile vor fi respinse, ca nefondate, în temeiul articolului 312 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurentele creditoare ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE SECTOR 6 B și SERVICIUL PUBLIC PENTRU FINANTE PUBLICE LOCALE SECTOR 6 B, împotriva sentinței comerciale nr.3636 din 5.10.2007 a Tribunalului București Secția a VII-a Comercială, în contradictoriu cu intimații pârâți:, și și intimatul lichidator, lichidator al debitoarei SC & ET. SRL
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi - 16.04.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
- -
Red.Jud.
Tehnored.
2 ex.
16.05.2008
Tribunalul București - Secția a VII a Comercială
Judecător sindic:
Președinte:Decebal TaraganJudecători:Decebal Taragan, Minodora Condoiu, Dana Arjoca
