Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 463/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA COMERCIALA NR:463
Sedința publică din 16 aprilie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Decebal Taragan
JUDECĂTOR 2: Minodora Condoiu
JUDECĂTOR 3: Dana Arjoca
GREFIER - - -
****************
Pe rol judecarea cererii de recurs, formulată de recurenta creditoare DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE A JUDETULUI I împotriva sentinței comerciale nr.362/28.01.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât și intimata debitoare SC SRL prin lichidator judiciar SC GRUP EXPERT
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, după care: Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat și având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin sentința comercială nr. 362 din 28.01.2008 a Tribunalului București - Secția a VII a Comercială, s-a respins cererea formulată de creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI I, întemeiată pe dispozițiile articolului 138 din Legea nr. 85/2006, în contradictoriu cu pârâtul, s-a închis procedura insolvenței, împotriva debitoarei SC SRL, cu sediul în, jud. I, și s-au dispus celelalte măsuri adiacente, corespunzătoare, acestei faze a executări silite colective.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a avut în vedere susținerile părților, probele administrate în cauză și dispozițiile legale în materie.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI I, considerând-o netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului, recurenta a invocat prevederile articolului 304 Cod procedură civilă, întrucât, hotărârea este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a leii.
Astfel, în motivare, se arată că, societatea figurează cu debite, în cuantum de 3.588 lei, așa cum a rezultat din tabelul definitiv consolidat, sumă ce reprezintă obligații ale societății, neachitate, pe perioada funcționării acesteia.
Așa cum a arătat, în cererea de atragere a răspunderii patrimoniale, a considerat că, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de textele de lege menționate, în sensul că, membrii organelor de conducere au dispus, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, la încetarea de plăți și, de asemenea, au ținut o contabilitate fictivă sau făcând să dispară unele documente contabile.
Debitoarea, prin organele de conducere, avea obligația ca, în momentul în care constata, că se află în stare de insolvență, să adreseze o cerere, instanței de judecată, pentru a se declanșa procedura insolvenței.
În mod greșit, instanța a apreciată că, "legea nu prezumă nici unul din elementele răspunderii persoanelor, care pot sta în judecată, în baza articolului 138 din lege, iar părțile trebuie să facă dovada celor afirmate, conform articolului 1169 Cod civil".
Administratorul societății nu și-a îndeplinit, însă, aceste obligații legale, necerând dizolvarea și lichidarea societății comerciale.
În conformitate cu dispozițiile articolului 1080 Cod civil, coroborat cu articolul 1600 Cod civil, devine operativ criteriul obiectiv, care presupune, compararea activității administratorului societății debitoare, cu activitatea unei persoane diligente, care își subordonează măsurile luate, exigențelor impuse de regulile de conviețuire socială (ca un bonus familias).
Pârâtul a dispus, însă, continuarea activității ce ducea, în mod vădit, societatea la încetare de plăți, atâta timp cât, acesta nu s-a comportat ca un bun administrator, procedând, însă, la injectarea de capital, în momentul în care, societatea debitoare era afectată de o lipsă, totală, de lichidități, datoriile depășind, cu mult, nivelul total al activelor circulante.
În condițiile în care, datoriile societății depășesc nivelul activelor circulante, lipsa activului patrimonial, determină incapacitatea societății, de a depăși momentul lipsei de lichidități, starea de insolvență declanșându-se, instantaneu.
Instanța de fond, în mod eronat, a apreciat că, nedepunerea situațiilor financiare la instituțiile abilitate, nu este o cauză de atragere a răspunderii, în temeiul Legii nr. 85/2006.
În susținerea recursului nu s-au solicitat probe noi, iar cererea, întemeiată pe dispozițiile articolului 304 punctul 9 Cod procedură civilă, nu a fost timbrată, această parte fiind scutită de plata taxelor judiciare de timbru, potrivit dispozițiilor legale în materie, în vigoare.
Recursul este nefondat.
Analizând actele și lucrările dosarelor, în raport cu motivele de recurs invocate, probele administrate și dispozițiile legale în materie, Curtea constată că, potrivit articolului 27 din Legea nr. 85/2006, debitorul, aflat în stare de insolvență, este obligat să adreseze, Tribunalului, o cerere, pentru a fi supus dispozițiilor acestei legi, în termen de 30 de zile, de la apariția stării de insolvență, sau în cazul în care apariția acestei stări este iminentă.
Față de aceste prevederi legale, Curtea constată, pe de o parte, că în cazul nerespectării lor, de către debitor, nu este prevăzută vreo sancțiune legală, ce ar putea fi aplicată acestuia, iar pe de alta, starea de insolvență sau iminența acesteia este lăsată la aprecierea debitorului.
De asemenea, Curtea constată că, potrivit articolului 138 alineat 1 litera c din Legea nr.65/2006, se poate aplica sancțiunea atragerii răspunderii personale, patrimoniale, a persoanelor fizice vinovate de ajungerea acesteia în stare de insolvență,numai dacă se face și dovadacă,au dispus continuarea activității societății comerciale, ce se îndrepta spre faliment,în interes personal.
În speță, Curtea constată că, recurenta creditoarea nu a făcut asemenea dovadă, astfel că, nu există temei, pentru atragerea răspunderii personale, patrimoniale, a pârâtului, persoană fizică, pentru suportarea pasivului debitoarei, persoană juridică, condiții în care, primul motiv de recurs nu este întemeiat.
Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs, Curtea constată că, nedepunerea situațiilor financiare, la instituțiile abilitate, poate constitui temei pentru, eventual, aplicarea unei sancțiuni contravenționale, potrivit Legii contabilității, și în nici un caz, pentru atragerea răspunderii personale, patrimoniale, a pârâtului, astfel că, nici acest motiv de recurs nu este întemeiat.
În consecință, Curtea constată că, instanța de fond a reținut o situație de fapt corectă în cauză, pe baza probelor administrate, judicios analizate, și a făcut o interpretare și aplicare adecvată a dispozițiilor legale în materie, specifice speței și menționate mai sus, astfel că, motivele de recurs invocate sunt, în totalitate, neîntemeiate.
Față de considerentele expuse mai sus, Curtea constată că, sentința comercială atacată este temeinică și legală, și urmează a fi menținută, iar recursul va fi respins, ca nefondat, în temeiul articolului 312 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta creditoare DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE A JUDETULUI, împotriva sentinței comerciale nr.362 din 28.01.2008 a Tribunalului București Secția a VII-a Comercială, în contradictoriu cu intimatul pârât și intimata debitoare SC SRL, reprezentată prin lichidator judiciar SC GRUP EXPERT
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi - 16.04.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
- -
Red.Jud.
Tehnored.
2 ex.
6.05.2008
Tribunalul București - Secția a VII a Comercială
Judecător sindic:
Președinte:Decebal TaraganJudecători:Decebal Taragan, Minodora Condoiu, Dana Arjoca
