Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 462/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA COMERCIALA NR:462
Sedința publică din 16 aprilie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Decebal Taragan
JUDECĂTOR 2: Minodora Condoiu
JUDECĂTOR 3: Dana Arjoca
GREFIER - - -
****************
Pe rol judecarea cererii de recurs, formulată de recurenta creditoare SC SA prin mandatar ales LL CONSULTANTA & SRL B, împotriva sentinței comerciale nr.423/30.01.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata debitoare SC SRL
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă recurenta creditoare prin avocat având împuternicire avocațială colectivă depusă la fila 3 dosar, lipsind intimata debitoare.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, după care, recurenta prin apărător, învederează că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată dezbaterile închise, în baza art.150 pr.civ. și acordă cuvântul recurentei creditoare, pe recurs.
Recurenta creditoare prin apărător, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate, în sensul admiterii cererii de deschidere a procedurii prevăzută de Lg.85/2006.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin sentința comercială nr. 423 din 30.01.2008 a Tribunalului București - Secția a VII a Comercială, s-a respins cererea de deschidere a procedurii insolvenței, formulată de creditoarea SA, în contradictoriu cu debitoarea SC SRL, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a avut în vedere susținerile părților, probele administrate în cauză și dispozițiile legale în materie.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, creditoarea SA, considerând-o netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că, Judecătorul - sindic a studiat, selectiv, Contractul de abonament și celelalte înscrisuri, depuse de creditoare, în susținerea cererii de insolvență, și, pe de altă parte, a dat o interpretare proprie, dar netemeinică, prevederilor contractuale.
Astfel, deși a reținut că suma, reprezentând contravaloare facturilor de servicii telefonie este certă, lichidă și exigibilă, Judecătorul - sindic a apreciată că, creanța creditoarei, constând în penalități de întârziere și penalitatea de nerespectare a perioadei contractuale (accesorii ale creanței principal), nu au caracter cert, întrucât, nu au fost emise facturi fiscale pentru aceste sume, pentru a da posibilitatea debitoarei să conteste valoarea acestora, în termen de 45 de zile, prevăzut de articolul 18 punctul 1 din contract.
Față de cele reținute de Judecătorul - sindic în considerentele hotărârii recurate, creditoarea arată că, penalitățile sunt datorate, în temeiul contractului încheiat de părți, respectiv -clauzele penale inserate la articolul 16.2.1 și articolului 16.2.2. din contractul semnat și ștampilat de către debitoare, și nu în temeiul facturilor fiscale.
Nu există nici o dispoziție legală, care să condiționeze achitarea penalităților, de facturarea anterioară a acestora.
Având în vedere că penalitățile sunt purtătoare de TVA ele pot fi facturate, oricând, în termenul general de prescripție sau în termen de 15 zile de la încasarea lor, așa cum prevede articolul 155(1) Cod fiscal, persoana imobilizată, trebuie să emită o factură către fiecare beneficiar, pentru suma avansuri or încasate, în legătură cu o livrare de bunuri sau o prestare de servicii, cel târziu în cea de-a 15 zi a lunii următoare, celei în care a încasat avansurile, cu excepția cazului în care, factura a fost deja emisă.
Factura fiscală are rolul de a evidenția, doar fiscal, obligația de plată a unui serviciu prestat, iar din interpretarea dispozițiilor articolului 155(1) Cod fiscal, rezultă fără îndoială că, nu factura fiscală este cea care constituie izvor al obligației de plată, din moment ce se prevede, posibilitatea emiterii a facturii și după prestarea serviciului.
Atunci când a afirmat că, instanța a citit selectiv Contractul a avut în vedere faptul că, articolul 5.5. pe care și-a motivat, respingerea cererii de insolvență prevedea că, în cazul semnăturii, acordare pe contract, debitoarea își asuma atât sumele facturate, cât și daunele moratorii și cominatorii, indiferent dacă documentul în care acestea erau menționate a fost comunicat sau nu debitorului și indiferent dacă abonatul are sau nu reclamații, cu privire la aceste sume.
Nu reiese nicăieri, din articolul 5.5. că s-a prevăzut obligativitatea emiterii de facturi fiscale pentru daunele moratorii sau cominatorii, documentul la care face referire la acest articol și în care s-ar menționa sumele datorate cu acest titlu, putând fi și înștiințări de plată sau notificări.
În ședința publică de la data pronunțării hotărârii recurate, Judecătorul - sindic a întrebat dacă au fost emise facturi de penalități, însă nu a pus problema existenței unor notificări sau înștiințări de plată sau notificări.
Debitoarea a fost notificată, de către creditoarea, cu privire la sumele datorate, însă acest înscris nu a fost depus la dosar, întrucât, recurenta a considerat că, este suficient contractul dintre părți și facturile fiscale, pentru a justifica temeiul penalităților, iar instanța nu a solicitat alte înscrisuri, atașând în acest sens, cereri notificare nr. 332/20.04.2007.
De asemenea, în mod eronat, instanța de fond a reținut că, nefiind facturate sumele datorate cu titlu de penalități, fapt pentru care debitoarea nu a putut să conteste aceste sume, în temeiul articolului 18 punctul 1, întrucât, în primul rând, articolul 18 punctul 1 se referă la contestarea sumelor cuprinse în facturile fiscale de servicii de telefonie, cu privire la care, inclusiv, instanța de fond a apreciat că, sunt certe, lichide și exigibile, în al doilea rând, articolul 18 punctul 3 prevede precum că, formularea și înregistrarea reclamației nu suspendă obligația de a plăti sumele datorate.
Mai mult, apreciind că suma, reprezentând contravaloarea facturilor de telefonie este certă, lichidă și exigibilă, instanța nu putea aprecia că penalitățile de întârziere nu au același caracter, întrucât, penalitățile de întârziere constituie accesorii ale creanței principale, care este valoarea facturilor fiscale, și urmează soarta acestora, potrivit principiului de drept "accesorium sequitur principale".
În acest sens s-a pronunțat Tribunalul București - Secția a VI a Comercială, în sentința comercială nr. 6106 din 1.08.2006. De asemenea, dispozițiile articolului 379 alineat 3 Cod procedură civilă, dispun că, este certă creanța a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță emanat de la debitor sau recunoscut de dânsul, iar actul recurentei de creanță, este, contractul de abonament semnat de debitoare.
Astfel, clauzele penale inserate la articolele 16.2.1 și 16.2.2. din acest contract, prevăd penalitățile de întârziere și, respectiv, penalitatea de nerespectare a perioadei contractuale pe care debitoarea le datorează în caz de nerespectare a obligațiilor sale contractuale, de achitare la scadență a facturilor fiscale (obligația de a da) și de respectare a perioadei contractuale, obligatorii (obligația de a face).
Dispozițiile articolului 370 alineat 4 dispun că, este lichidă creanța, atunci când, câtimea ei este determinată prin actul de creanță, sau determinabilă, cu ajutorul acestuia.
În speță, articolul 16.2.1. din contract, prevede că, penalitățile de întârziere sunt de 1% pe zi, iar articolul 16.2.2.2 prevede că, penalitatea de nerespectare a perioadei contractuale obligatorii este 200 USD/telefon.
Astfel, creanța creditoarei îndeplinește caracterele prevăzute de Legea nr.85/2006, de a fi certă, lichidă și exigibilă.
În susținerea recursului s-a solicita proba cu înscrisuri, iar cererea a fost timbrată cu o taxă de timbru în sumă de 19.50 ron și timbru judiciar în valoare de 0,6 Ron.
Recursul este fondat.
Analizând actele și lucrările dosarelor, în raport cu motivele de recurs invocate, probele administrate, clauzele contractuale și dispozițiile legale în materie, Curtea constată, potrivit articolului 31 din Legea nr.85/2006, că orice creditor, care are o creanță certă, lichidă și exigibilă, este îndreptățit să solicite deschiderea procedurii, împotriva unui debitor, prezumat în insolvență, în condițiile articolului 3.12 din același act normativ, respectiv -cuantumul acesteia să aibă o valoare - prag minim de 10 mii lei.
În speță, Curtea constată că, creditoarea a făcut dovada că, are o creanță, neachitată, în sumă totală de 11.867,59 lei, împotriva debitoarei, compusă din: 1.236,36 lei, reprezentând servicii de telefonie furnizate, 4.882,27 lei penalități de întârziere, calculate în conformitate cu articolul 16.2.1. din contract, și 578,96, echivalentul, în lei, al sumei de 2.400 USD, reprezentând penalitate de nerespectare a perioadei obligatorii, de menținere a abonamentului, convenită de părți, prin articolul 16.2.2. din contract, în condițiile în care, debitoarea nu a contestat această creanță, în condițiile articolului 33 alineat 2 din Legea nr. 85/2006.
În consecință, Curtea constată că, instanța de fond a reținut o situație de fapt eronată în cauză, pe baza probelor administrate, și a făcut o interpretare și aplicare greșită a clauzelor contractuale și dispozițiilor legale în materie, specifice speței și menționate mai sus, astfel că, motivele de recurs invocate, sunt întemeiate.
Față de considerentele expuse mai sus, Curtea constată că, sentința comercială atacată este netemeinică și nelegală, și urmează a fi schimbată, în tot, prin admiterea recursului, în temeiul articolului 312 Cod procedură civilă, în sensul că, se va admite cererea creditoarei, de deschidere a procedurii, prevăzută de Legea nr.85/2006, împotriva debitoarei, și va trimite dosarul, aceleiași instanțe, pentru îndeplinirea formalităților legale, corespunzătoare acestei faze a executării silite colective, în vederea continuării acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta creditoare SC SA, prin mandatar ales LL CONSULTANTA & SRL B, împotriva sentinței comerciale nr.423 din 30.01.2008 a Tribunalului București Secția a VII-a Comercială, în contradictoriu cu intimata debitoare SC SRL B, și în consecință:
Modifică, în tot, sentința comercială atacată, menționată mai sus, în sensul că, admite cererea creditoarei, de deschidere a procedurii, prevăzută de Legea nr.85/2006, împotriva debitoarei, și trimite dosarul, aceleiași instanțe, pentru îndeplinirea formalităților legale, corespunzătoare acestei faze a executării silite colective, în vederea continuării acesteia.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi - 16.04.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
- -
Red.Jud.
Tehnored.
2 ex.
15.05.2006
Tribunalul București - Secția a VII a Comercială
Judecător sindic:
Președinte:Decebal TaraganJudecători:Decebal Taragan, Minodora Condoiu, Dana Arjoca
