Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 470/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Dosar nr-
CURTEA DE APEL B - SECTIA a V-a COMERCIALA
Decizia comercială nr.470
Ședința publică de la 17.04.2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Eugenia Voicheci
JUDECĂTOR 2: Adriana Bucur
JUDECĂTOR 3: Marcela Câmpeanu
GREFIER - -
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 6 împotriva sentinței comerciale nr.70/11.01.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul pârât și intimata debitoare SC PRODUCTION SRL prin lichidator judiciar EURO.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probatorii de administrat Curtea apreciază îndeplinite dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă, reține cauza în pronunțare, văzând și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
CURTEA
Asupra recursului comercial d e față.
Prin sentința comercială nr. 70 din 11 ianuarie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului București - Secția a VII a Comercială, judecătorul - sindic a respins cererea de atragere a răspunderii patrimoniale formulată de creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR VI B împotriva pârâtului ca neîntemeiată. În baza articolului 131 din legea nr.85/2006 a închis procedura insolvenței deschisă împotriva debitoarei SC PRODUCTION SRL, a dispus radierea debitoarei din registrul comerțului și notificarea sentinței către Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București și Direcția Teritorială a Finanțelor Publice a Municipiului B, pentru efectuarea mențiunilor corespunzătoare. A dispus comunicarea sentinței către Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București pentru efectuarea mențiunilor de închidere a procedurii și de radiere, precum și publicarea acesteia în Buletinul Procedurilor de Insolvență. A dispus plata onorariului și a cheltuielilor de procedură către lichidator, din fondul prevăzut de articolul 4 alineat 4 din legea nr.85/2006.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul - sindic a reținut în esență că pentru antrenarea răspunderii în condițiile articolului 138 alineat 1 din lege trebuie îndeplinite cumulativ condițiile generale de răspundere civilă, plus condițiile speciale prevăzute de acest articol, faptele ilicite fiind expres și limitativ prevăzute de literele a-g ale articolului 138 alineat 1 din lege. În ce privește fapta prevăzută de articolul 138 alineat 1 litera c, pe care creditoarea și-a întemeiat cererea, a reținut că nu este dovedită în condițiile articolului 1169 Cod civil, că instituția creditoare s-a rezumat, la invocarea unor aspecte teoretice, fără a arăta în concret faptele ce se încadrează în prevederile legale menționate. A reținut și faptul că instituția creditoare nu a dovedit nici legătura de cauzalitate dintre fapte și starea de insolvență a debitoarei, în speță nefiind probate condițiile prevăzute de articolul 138 litera c din legea nr.85/2006.
A apreciat întrunite condițiile prevăzute de articolul 131 din lege pentru închiderea procedurii și a făcut aplicarea articolului 135 din același act normativ.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs motivat creditoarea, cauza fiind înregistrată sub același număr unic - din 29 februarie 2008 pe rolul Curții de Apel București - Secția a Va Comercială.
În motivarea recursului, a fost criticată hotărârea pentru nelegalitate și netemenicie, susținându-se că a fost pronunțată cu aplicarea și încălcarea greșită (!) a legii, ceea ce cade sub incidența prevederilor articolului 304 punctul 9 Cod procedură civilă. Recurenta a solicitat și examinarea cauzei sub toate aspectele, în conformitate cu prevederile articolului 3041Cod procedură civilă, susținând în esență că o societate comercială nu poate funcționa viabil în condițiile în care administratorii săi manifestă un dezinteres total în privința condițiilor minime de funcționare a societății.
A susținut că, potrivit principiilor dreptului civil, pentru a se solicita răspunderea civilă este necesar a se dovedi raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, că fapta ilicită nu trebuie să constea într-o acțiune, ea putând lua și forma omisiunii de a întreprinde o activitate sau de a lua o măsură necesară, acesta fiind raportul de cauzalitate la care s-a făcut referire.
A invocat prevederile articolului 1540 Cod civil, care instituie răspunderea nu numai pentru dol, dar și pentru culpă, susținând că ajungerea societății debitoare în insolvență s-a datorat continuării de către administratorul - pârât a unei activități în interes personal, administratorul acționând în baza unui mandat comercial, prezumat a avea caracter oneros potrivit dispozițiilor articolului 374 Cod comercial. În atare situație, a susținut recurenta - creditoare că, potrivit articolelor 1080 și 1600 Cod civil, devine operativ criteriul mai sever în apreciere, care presupune compararea activității administratorului cu activitatea unei persoane diligente.
A arătat că dispozițiile articolului 138 din legea nr.85/2006 folosesc expresia "a contribui" pentru a desemna legătura de cauzalitate dintre faptele conducătorilor societății și starea de insolvență comercială, ceea ce denotă intenția legiuitorului de a da valoare cauzală și faptelor care, deși nu au produs direct starea de insolvență, au contribuit la producerea ei. În speță, a susținut că legătura de cauzalitate constă tocmai în neîndeplinirea obligației ce revenea de drept administratorului societății debitoare.
Recursul este întemeiat în drept și pe dispozițiile articolului 299 și urm. Cod procedură civilă.
În cauză nu s-au depus întâmpinări.
Față de actele și lucrările dosarului, de probele administrate în cauză, Curtea apreciază recursul ca nefondat și îl va respinge cu această motivare și pentru următoarele considerente:
Trebuie subliniat faptul că recurenta-creditoare, în consens cu judecătorul - sindic, îmbrățișează punctul de vedere că, pentru atragerea răspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere ale societății debitoare, trebuie îndeplinite cumulativ condițiile generale ale răspunderii civile delictuale relative la fapta ilicită, vinovăție, prejudiciu și legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu, subliniind că fapta ilicită poate consta și într-o omisiune, că în cauză culpa trebuie apreciată mai sever în considerarea caracterului oneros al mandatului comercial și că la stabilirea legăturii de cauzalitate trebuie avute în vedere nu numai împrejurările care au determinat direct ajungerea debitoarei în insolvență, ci și toate împrejurările care au favorizat această stare.
Numai că din dezvoltarea motivelor de recurs nu se poate decela nici o critică relativă la hotărârea judecătorului - sindic în care s-a reținut că recurenta - creditoare nu circumstanțiază fapte, ci se limitează la a prezenta aspecte teoretice. Din această perspectivă, Curtea apreciază că hotărârea este legală și temeinică, având în vedere și împrejurarea că dispozițiile articolului 138 alineat 1 litera c din legea nr.85/2006 definesc exact fapta incriminată dreptcontinuare în interes personal a unei activități care ducea în mod vădit persoana juridică la încetarea de plăți.
În legătură cu același aspect, Curtea reține și faptul că susținerea recurentei-creditoare despre dezinteresul intimatului-pârât în asigurarea unei activități normale a societății nu poate fi primită, întrucât fapta prevăzută de articolul 138 litera c este una comisivă (continuarea unei activități), nu una omisivă de genul celei pretinse (neefectuarea unei activități sau neluarea unei măsuri necesare). Și din acest punct de vedere, Curtea apreciază în consens cu judecătorul - sindic că recurenta - creditoare s-a limitat la afirmații generale, neprecizând nici măcar în recurs tipul de activitate sau măsura necesară care nu au fost aduse la îndeplinire de către intimatul - pârât.
Tot sub aspectul faptei, Curtea reține și că în speță nu sunt dovedite nici celelalte elemente ce circumstanțiează fapta prevăzută de articolul 138 litera c din legea nr.85/2006, respectiv împrejurarea că activitatea a fost continuată de intimatul - pârâtîn interes personal,ca și împrejurarea căactivitatea ducea în mod vădit societatea debitoare la încetare de plăți.În acest sens, Curtea reține că raportul nr. 2 întocmit de lichidator relevă faptul că în perioada 2003 - 2004 (singura pentru care s-au găsit documente contabile), activitatea societății debitoare a fost profitabilă, cifra de afaceri crescând de la 13.728 ron în 2003 la 131.773 ron în 2004, ceea ce infirmă orice presupunere relativă la vădita încetare de plăți.
Sintetizând argumentele expuse, Curtea apreciază că în cauză nu s-a făcut nici o dovadă în condițiile articolului 1169 - 1170 cod civil a faptei anume definite de articolul 138 litera c din legea nr.85/2006, hotărârea judecătorului - sindic fiind din acest punct de vedere legală și temeinică, în concordanță cu actele și lucrările dosarului.
Așa cum s-a reținut și în considerentele ce preced, răspunderea civilă delictuală poate fi antrenată numai dacă sunt întrunitecumulativcele patru condiții prevăzute de articolul 998 Cod civil raportat la articolul 138 din legea nr. 85/2006, respectiv fapta ilicită în una din modalitățile prevăzute de articolul 138 literele a-g din lege, prejudiciul, vinovăția și legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu.
În speță, singura condiție îndeplinită este cea a prejudiciului, lipsind condiția - premisă a răspunderii, respectiv fapta ilicită, ceea ce face de prisos analiza celorlalte două condiții relative la vinovăție și la legătura de cauzalitate.
Având în vedere aceste argumente, Curtea apreciază că hotărârea judecătorului - sindic este dată în strictă concordanță cu dispozițiile articolelor 1169 - 1170 Cod civil, ale articolului 998 Cod civil și ale articolului 138 alineat 1 litera c din legea nr.85/2006, nefiind incident cazul de modificare prevăzut de articolului 304 punctul 9 Cod procedură civilă. Hotărârea nu se impune a fi modificată sau casată nici după examinarea cauzei sub toate aspectele, în condițiile articolului 3041Cod procedură civilă, astfel că recursul va fi respins ca nefondat în temeiul articolului 312 alineat 1 teza a II a Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 6 împotriva sentinței comerciale nr.70/11.01.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul pârât și intimata debitoare SC PRODUCTION SRL prin lichidator judiciar EURO.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 17.04.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
2 ex./8.05.2008
Președinte:Eugenia VoicheciJudecători:Eugenia Voicheci, Adriana Bucur, Marcela Câmpeanu
