Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 471/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Dosar nr-
CURTEA DE APEL B - SECTIA a V-a COMERCIALA
Decizia comercială nr.471
Ședința publică de la 17.04.2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Eugenia Voicheci
JUDECĂTOR 2: Adriana Bucur
JUDECĂTOR 3: Marcela Câmpeanu
GREFIER - -
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1 împotriva sentinței comerciale nr.310/24.01.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata debitoare SC SRL prin lichidator judiciar și intimații pârâți și.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta creditoare prin consilier juridic cu delegație depusă la fila 27 dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că recurenta creditoare a depus la dosar prin serviciul registratură precizări.
La solicitarea instanței, recurenta creditoare precizează că nu cunoaște domiciliile intimaților pârâți.
Recurenta creditoare prin consilier juridic solicită citarea intimaților pârâți prin afișare la ușa instanței sau prin publicitate.
Curtea având în vedere actele de la dosar din care rezultă că la Registrul Comerțului nu sunt mențiuni privitoare la domiciliile pârâților, în conformitate cu art.87 pct.8 alin.2 Cpc, procedura de citare trebuia să se facă în condițiile art.95 Cpc lucru care s-a realizat pentru acest termen.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probatorii de administrat Curtea apreciază îndeplinite dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă și acordă cuvântul pe recurs.
Recurenta creditoare prin consilier juridic solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și admiterea cererii formulată în temeiul art 138 lit c și d din legea 85/2006.
Instanța constată închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului comercial d e față.
Prin sentința comercială nr. 310 din 24 ianuarie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului București - Secția a VII a Comercială, judecătorul - sindic a respins cererea de angajare a răspunderii patrimoniale a pârâților și, ambii domiciliați în Irak, formulată de creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1 B.
În temeiul articolului 131 din legea privind procedura insolvenței, a închis procedura privind-o pe debitoarea SC SRL, a dispus notificarea hotărârii către DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE și către OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI. A dispus radierea debitoarei din registrul comerțului, l-a descărcat pe lichidatorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități în temeiul articolului 136 din lege și a dispus plata onorariului lichidatorului din fondul prevăzut de articolul 4 alineat 4 din lege.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul - sindic a reținut în esență că răspunderea reglementată de Legea nr. 85/2006 este de natură delictuală, iar pentru a fi antrenată trebuie îndeplinite condițiile generale prevăzute de articolele 998 - 999 Cod civil, respectiv fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate și culpa, legea neprezumând nici unul din aceste elemente, care trebuie dovedite de părți în condițiile articolului 1169 Cod civil.
În ce privește fapta prevăzută de articolul 138 litera d din legea nr. 85/2006, judecătorul - sindic a reținut că evidența contabilă nu a fost predată lichidatorului, dar că legea prevede în articolul 147 pedeapsa pentru refuzul reprezentantului debitoarei de a pune documentele contabile la dispoziția lichidatorului, acesta din urmă având posibilitatea de a da curs acestor dispoziții legale dacă aprecia întrunite condițiile.
A reținut, privitor la aceeași faptă, că nedepunerea situației financiare la instituțiile abilitate nu este o cauză de atragere a răspunderii în condițiile legii nr. 85/2006, sancțiunile fiind prevăzute în legile speciale (legea nr. 31/1990, legea nr.82/1991). De altfel, a reținut judecătorul - sindic, nici lichidatorul și nici creditorul nu au făcut vreo referire la modalitatea în care pârâții au cauzat starea de insolvență a debitoarei prin nedepunerea situațiilor financiare anuale.
Referitor la fapta prevăzută de articolul 138 litera c din legea nr.85/2006, judecătorul - sindic a arătat că nu există nici o legătură între continuarea în interes personal a unei activități ce ducea în mod vădit persoana juridică la încetare de plăți și argumentele prezentate de creditoare, respectiv nerespectarea de către pârâți a obligației de a solicita ei înșiși deschiderea procedurii insolvenței, aceasta din urmă faptă constituind infracțiunea de bancrută simplă, conform articolului 143 din lege, nu o cauză distinctă de atragere a răspunderii în temeiul articolului 138.
A reținut și faptul că instituția creditoare, în afară de citarea textelor de lege, nu a adus nicio dovadă în legătură cu continuarea activității în interes personal, nu a arătat și nici dovedit faptele prin care s-a continuat activitatea și nici existența vreunui interes personal al vreunuia dintre administratori, nu a dovedit în ce mod a fost cauzată starea de încetare de plăți.
A apreciat ca neîntrunite cerințele articolului 138 literele c și d din legea nr.85/2006, de aceea a respins cererea creditoarei.
A apreciat îndeplinite cerințele articolului 131 și următoarele din legea nr. 85/2006 privitoare la închiderea procedurii și a făcut aplicarea articolelor 135 și 136 din același act normativ.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs motivat instituția creditoare, cauza fiind înregistrată sub același număr unic - la 14 martie 2008 pe rolul Curții de Apel București - Secția a a Comercial.
În motivarea recursului, a fost criticată hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie, susținându-se că a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, caz de modificare prevăzut de articolul 304 punctul 9 Cod procedură civilă, recurenta - creditoare solicitând și examinarea cauzei sub toate aspectele în conformitate cu prevederile articolului 3041Cod procedură civilă.
În ce privește fapta prevăzută de articolul 138 litera d din legea nr.85/2006, recurenta - creditoare a susținut că s-a constatat că societatea debitoare nu a depus bilanțurile contabile sau raportările contabile începând cu anul 2004, încălcând astfel prevederile articolelor 10 și 28 alineat 1 din legea nr. 82/1991 a contabilității și prevederile articolului 198 alineatele 1 și 2, ale articolelor 148 și 73 litera c din legea nr.31/1990, care stabilesc în asemenea cazuri răspunderea solidară a administratorilor. Sub același aspect, a susținut și că lipsa actelor contabile și neîndeplinirea obligației legale menționate creează o prezumție în legătură cu folosirea bunurilor și a creditelor societății debitoare de către intimații - pârâți în alte scopuri, cu intenția de fraudare a legii și de a ascunde patrimoniul față de creditori și dovedește culpa acestora în ajungerea debitoarei în incapacitate de plată.
A susținut că a fost dovedită legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită a intimaților - pârâți, constând în dezinteresul față de funcționarea normală și în condiții de legalitate a debitoarei, și prejudiciul cauzat creditorilor, fapta putând să constea și în omisiune sau inacțiune ilicită potrivit principiilor de drept civil.
aceleiași critici s-a arătat că societatea debitoare nu și-a îndeplinit obligația stabilită în sarcină de articolul 27 alineat 1 din legea nr.85/2006, obligație care trebuia adusă la îndeplinire de către administratori, anume aceea de a adresa tribunalului o cerere de deschidere a procedurii în termen de 30 de zile de la apariția stării de insolvență, raportul de cauzalitate dintre fapta culpabilă constând în nerespectarea și neaplicarea legii, iar prejudiciul creat creditorilor fiind tocmai acesta.
Relativ la fapta prevăzută de articolul 138 litera c din legea nr.85/2006, recurenta - creditoare a susținut că simplul fapt că intimații - pârâți au dispus în interes personal continuarea unei activități ce ducea în mod vădit societatea în încetare de plăți este suficient pentru a se putea antrena răspunderea patrimonială a acestora, întrucât pe tărâmul răspunderii contractuale culpa este prezumată potrivit dispozițiilor articolului 1082 Cod civil, răspunderea trebuind apreciată in abstracto câtă vreme s-a acționat în baza unui mandat comercial. Sub acest aspect, recurenta - creditoare a invocat prevederile articolului 72 din legea nr.31/1990, ale articolului 1540 cod civil și ale articolului 374 Cod comercial.
A reiterat susținerile despre dezinteresul arătat de intimații - pârâți în funcționarea normală și în condiții de legalitate a societății, ca faptă culpabilă și despre prejudiciul cauzat prin neplata sumelor datorate bugetului general consolidat al statului, sens în care a invocat prevederile articolelor 1,5 și 11 alineat 1 din legea nr.82/1991, ale articolului 73 alineat 1 și ale articolului 185 alineat 1 din legea nr.31/1990.
Recursul este întemeiat în drept și pe dispozițiile articolului 299 și următoarele Cod procedură civilă, pe dispozițiile legii nr. 85/2006 și pe dispozițiile legii nr. 31/1990 republicată
În cauză nu s-au depus întâmpinări.
Față de actele și lucrările dosarului, de probele administrate în cauză, Curtea apreciază recursul ca nefondat și îl va respinge cu această motivare și pentru următoarele considerente:
Se impune a fi subliniat faptul că recurenta - creditoare nu aduce, în dezvoltarea motivelor de recurs, nici o critică hotărârii atacate, nu arată în concret în ce constă nelegalitatea invocată, nu precizează sub ce aspecte concrete este netemeinică, iar față de motivele expuse se poate conchide că acestea reprezintă o reiterare a motivelor de fapt și de drept pe care și-a întemeiat cererea de atragere a răspunderii patrimoniale, formulată în fața judecătorului - sindic.
Dar și dacă s-ar admite, față de aceleași motive de recurs, că în speță ar fi vorba despre încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor articolului 138 literele c și d din legea nr. 85/2006 (motiv de recurs prevăzut de articolul 304 punctul 9 Cod procedură civilă), examinând cauza sub toate aspectele în condițiile articolului 3041Cod procedură civilă Curtea încă reține netemeinicia recursului.
Judecătorul - sindic a apreciat în mod temeinic că în speță răspunderea trebuie analizată în funcție de dispozițiile articolelor 998 - 999 Cod civil, cu raportare la articolul 138 din legea nr.85/2006 și tot în mod temeinic a reținut că legea nu prezumă elementele răspunderii civile, partea care le invocă având obligația de a le proba în condițiile articolului 1169 Cod civil. Nici o critică nu s-a adus acestor considerente și nici nu s-a susținut în recurs că au fost probate aceste elemente Dimpotrivă, recurenta - creditoare a făcut referire la prezumția de neținere a contabilității, dedusă din nedepunerea bilanțurilor contabile și a situației financiare începând cu anul 2004, despre prezumția de culpă izvorând din raporturile contractuale și din prevederile articolului 1082 Cod civil și a prezentatfaptaprevăzută de articolul 138 litera c din legea nr.85/2006 ca și cum nu ar mai fi fost nevoie de probe cu privire la existența ei, susținând că existența ei este îndestulătoare pentru atragerea răspunderii civile în condițiile articolului 138 din legea insolvenței.
De asemenea, a amalgamat argumentele, prezentând situația de fapt care nu se încadrează în tipologia faptelor ilicite incriminate de articolul 138 literele c și d din legea insolvenței, deosebit de relevantă fiind invocarea nerespectării de către societatea debitoare/administratori a prevederilor articolului 27 alineat 1 din lege, care sunt neproducătoare de efecte prin raportare la obiectul cauzei, întrucât vizează fapteulterioareapariției stării de insolvență și nu cu caracter de cauzalitate.
În ce privește fapta prevăzută de articolul 138 litera d din legea nr. 85/2006, pe lângă argumentele aduse de judecătorul - sindic Curtea reține și faptul că nedepunerea bilanțurilor contabile și a situațiilor financiare nu valorează neținere a contabilității, contabilitatea realizându-se prin registrele prevăzute de legea nr.83/1991 și de dispozițiile codului comercial.
În ce privește fapta prevăzută de articolul 138 litera c din lege, Curtea apreciază că aceasta este complet nedovedită și că în privința ei nu operează nici o prezumție simplă, așa cum pretinde recurenta-creditoare.
Dar și dacă în speță s-ar fi făcut dovada existenței acestor fapte în condițiile stabilite expres de textele legale invocate, răspunderea patrimonială a intimaților - pârâți încă nu putea fi atrasă întrucât din actele dosarului nu reies cauzele ajungerii societății debitoare în stare de insolvență. În condițiile în care lichidatorul numit în cauză a arătat în raportul său de activitate că nu este în măsură să precizeze aceste cauze din motivul obiectiv al lipsei documentelor contabile, această sarcină revenea recurentei-creditoare, care și-a asumat-o implicit la momentul în care l-a sesizat pe judecătorul - sindic și i s-a încuviințat să formuleze cererea de atragere a răspunderii patrimoniale în condițiile articolului 138 alineat 3 din legea nr. 85/2006.
Or, recurenta-creditoare, așa cum s-a arătat și în cele ce preced, nu a făcut o astfel de probă, s-a mărginit la a invoca prezumții de genul dezinteresului intimaților - pârâți în normala funcționare a societății, care nu se încadrează în nici una din situațiile expres și limitativ prevăzute de articolul 138 literele a-g din legea nr.85/2006.
Conchizând, Curtea apreciază că în speță s-a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor articolelor 998 - 999 Cod civil, coroborate cu dispozițiile articolului 138 din legea nr.85/2006, reținându-se că recurenta-creditoare nu a respectat principiul actori incumbit probatio, consacrat de prevederile articolelor 1169 - 1170 Cod civil, situație în care nu este incident cazul de modificare prevăzut de articolul 304 punctul 9 Cod procedură civilă.
Reținând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate și după examinarea cauzei în condițiile articolului 3041Cod procedură civilă, în temeiul articolului 312 alineat 1 teza a II a Cod procedură civilă Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1 împotriva sentinței comerciale nr.310/24.01.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata debitoare SC SRL prin lichidator judiciar și intimații pârâți și.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 17.04.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
2 ex./9.05.2008
Tribunalul București - Secția a VII a Comercială
Judecător sindic:
Președinte:Eugenia VoicheciJudecători:Eugenia Voicheci, Adriana Bucur, Marcela Câmpeanu
