Spete pretentii comerciale. Decizia 167/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Dosar nr-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.167
Ședința publică de la 17.04.2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Bucur
JUDECĂTOR 2: Marcela Câmpeanu
GREFIER: - -
Pe rol judecarea cauzei comerciale de față, având ca obiect apelurile promovate de reclamanta pârâtă AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI și de pârâta reclamantă ASOCIAȚIA B, ambele împotriva Sentinței comerciale nr.5316/20.06.2006, pronunțată Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr- (5461/2005.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelanta AVAS prin consilier juridic cu delegație depusă în dosar la fila 121 și apelanta pârâtă reclamantă prin președinte
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care
Apelanta pârâtă reclamantă prin președinte depune la dosar precizări cu privire la cererea de asistență judiciară pentru scutirea de la plata taxei de timbru.
Apelanta reclamantă pârâtă prin consilier juridic apreciază că din cele 3 obiectivele de expertiză depuse la dosar, își menține cererea de a se efectua expertiza cu privire la primul obiectiv precizat în cauză, și anume al cuantificării prejudiciului instituției, prejudiciu determinat de distribuirea membrilor societății a - de acțiuni, considerent pentru care nu a putut intra în posesia acțiunilor alături de celelalte acțiuni gajate. Consideră necesară această expertiză pentru respectarea dispozițiilor art.21 alin.3 din OG 25/2002.
Apelanta pârâtă reclamanta prin președinte se opune probei cu expertiză.
Curtea, deliberând asupra probei cu expertiză o va respinge ca neutilă cauzei având în vedere că la dosarul cauzei fila 80, apelanta a precizat cuantumul prejudiciului reprezentat de valoarea celor - de acțiuni distribuite către membrii, caz în care instanța apreciază că nu este utilă efectuarea unei expertize care să confirme calculul efectuat de AVAS. Față de susținerile AVAS privind necesitatea efectuării expertizei pentru respectarea dispozițiilor art.21 alin.3 din OG 25/2002, instanța apreciază că în raport de modificările aduse art.21 alin.3 din OG 25/2002 prin OG 40/2003, o expertiză judiciară în cauză privind prejudiciu de acest fel nu este necesar a fi efectuat întrucât ar avea un caracter formal ducând numai la tergiversarea soluționării cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probatorii de administrat Curtea apreciază îndeplinite dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă și acordă cuvântul pe apelul formulat de AVAS.
Apelanta AVAS prin consilier juridic solicită admiterea apelului, schimbarea în parte sentinței atacate în sensul obligării ASOCIAȚIEI la - lei daune interese și obligarea la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2000 lei.
Apelanta ASOCIAȚIA prin președinte solicită respingerea apelului și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică. Arată că contractul în cauză a fost desființat la inițiativa AVAS conform notificării depusă la fila 64 dosarului de fond.
Cu privire la apelul formulat de ASOCIAȚIA, președintele acesteia arată că declarația de apel a fost depusă la Tribunalul București.
Apelanta AVAS solicită anularea apelului.
Curtea, în temeiul dispozițiile prev. de art.288 Cpc, urmează să respingă excepția având în vedere că la fila 10 dosarului s-a depus dovada că declarația de apel a fost depusă la Tribunalul București și înregistrată la la 12.04.2007.
În considerarea faptului că s-au depus la dosar taxa de timbru în cuantum de 40 lei și timbru judiciar în valoare de 3 lei, urmează să se pronunțe pe cererea de asistență judiciară pentru scutirea de la plata taxei de timbru în Cameră de Consiliu și acordă cuvântul pe apelul formulat de ASOCIAȚIA.
Apelanta ASOCIAȚIA prin președinte solicită admiterea apelului conform motivelor depuse la dosar. Susține că la data de 31.05.2002 a fost desființat de drept contractul în cauză de AVAS conform notificării existentă la fila 64 dosarului de fond.
Apelanta AVAS prin consilier juridic solicită anularea apelului ca insuficient timbrat și în subsidiar,respingerea ca nefondat.
Instanța constată închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra apelurilor de față, a reținut și constatat că:
Prin sentința comercială nr. 5316 din 20,06.2006, Tribunalul București - Secția a VI a Comercială, a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâta Asociația. A admis în parte acțiunea principală formulată de AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B și a obligat-o pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 2.010.943,87 Ron reprzentând dobânzi calculate pentru ratele 6-12 până la data de 14.04.2004 (306.937,71 Ron), penalități aferente ratelor 5-12, calculate până la data de 14.04.2004 (1.661.160 ron) și dividende aferente anilor 1995-1996 (42.846,116 Ron).
A respins ca nefondată cererea reconvențională formulată de Asociația.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a avut în vedere convenția părților reprezentată de contractul nr. 682/30.11.1995 și actele adiționale la acesta, prin care părțile au prevăzut un pact comisoriu expres privind desființarea de drept a contractului fără nici o somație, dacă cumpărătorul nu achită la scadență două rate succesive, cu reținerea de către vânzător a sumelor reprezentând dobânzile și penalitățile calculate la data desființării contractului.
Așa fiind, a reținut tribunalul că în baza pactului comisoriu (punctul 3 din actul adițional de la 2.06.2000- fila 28 dosar fond) reclamanta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B a notificat pârâtei rezoluțiuna contractului prin adresa nr. 3G/314/27.01.2004 pentru neplata la scadență a sumelor reprezentând ratele 6-12 scadente în perioada 30.12.2000-30.12.2003.
Cererea reconvențională având ca obiect constatarea faptului că rezoluțiunea contractului a operat de drept la data de 2.07.2001 a fost apreciată ca nefondată, pe de o parte, în considerarea faptului că adresa de la 2.07.2001 expediată de pârâtei nu reprezenta exprimarea acordului de desființare a contractului și pe de altă parte, reținându-se că, întotdeauna opțiunea invocării rezoluțiunii ca urmare a operării unui pact comisoriu expres, revine creditorului, debitorul neputându-se prevala de neexecutarea obligațiilor pentru a opune desființarea contractului.
Sub aspectul excepției prescripției invocată de reconvenientă, tribunalul a apreciat că este neîntemeiată, față de faptul că obligația plății de daune interese întemeiată pe articolul 21 din OG nr.25/2002 se raportează la data desființării contractului, dată de la care nu s-au scurs mai mult de 3 ani până la formularea acțiunii.
Pe fondul acțiunii principale, tribunalul a reținut incidența articolului 21 din OG nr.25/2002 pentru a obliga pârâta la plata sumelor reprezentând dobânzi pentru ratele 6-12, penalități pentru ratele 5-12 și dividendele aferente anilor 1995 - 1996, prin îsușirea calculului reclamantului privind dobânzile și înlăturarea concluziilor raportului de expertiză contabilă ca fiind formulate prin raportare la o dată eronată în baza aprecierilor proprii ale expertului.
Privind capătul de cerere referitor la alte prejudicii cauzate AUTORITĂȚII PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B prin nerespectarea obligațiilor contractuale, tribunalul a reținut că prin raportul de expertiză nu au putut fi determinate, astfel că acțiunea a fost admisă în parte.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel criticile vizând netemeinicia sentinței atacate.
În esență, critică măsura instanței de respingere a obiecțiunilor formulate la raportul de expertiză, în raport de dispozițiile prevăzute de articolul 21 din OG nr.25/2002.
În acest sens, apelanta susține că legiuitorul a avut în vedere că atât stabilirea cît și întinderea daunelor interese se face pe baza unei expertize astfel că expertul trebuia să se deplaseze la sediul societății expertizate SC SA pentru a determina care este prejudiciul cauzat de cumpărător prin defectuoasa gestionare a societății privatizate, lucru pe care nu l-a făcut.
Un alt motiv pentru care critică soluția instanței, privește faptul că deși în ședința de la 6.06.2006 a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul de expert de 2.000 Ron, instanța nu s-a pronunțat pe această cerere.
Apelanta a precizat în conținutul motivelor de apel și obiectivele care urmează a fi avute în vedere de instanța de apel în scopul efectuării expertizei.
În ședința publică de la 18.01.2007, Curtea a apreciat că unul din obiective a fost analizat în cadrul expertizei contabile efectuate la fondul cauzei, iar celelalte vizează activitatea societății SC SA și nu a Asociației, drept pentru care a prorogat discutarea probei cu expertiză, punând în vedere apelantei să precizeze concret în ce constă prejudiciul pe care solicită să-l cuantifice un expert cât și tipul de activități generatoare de prejudicii desfășurate de pârâta intimată (fila 23 verso).
Apelanta a reformulat obiectivele propuse în cererea de apel, prin notele scrise depuse prin registratura Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a Va Comercială la 26.02.2007 (fila 42) și a formulat precizări cu privire la valoarea prejudiciului (fila 80) în urma dispoziției dată de instanță în ședința publică de la 12.04.2007.
În ședința publică de la 24.05.2007, s-a luat act de poziția apelantei în sensul că obiectivul 2 și 3 al expertizei contabile a rămas fără obiect.
În ședința publică de la 17.04.2008- Curtea a respins motivat proba cu expertiza contabilă, având unic obiectiv cuantificarea prejudiciului determinat de distribuirea celor 174.636 acțiuni.
Examinând apelul potrivit articolului 295 Cod procedură civilă în raport de actele, lucrările cauzei și dispozițiile legale în materie, Curtea a constatat că este întemeiat, în limitele și pentru considerentele ce vor fi arătate.
Față de modalitatea în care s-a formulat al treilea capăt din cererea de chemare în judecată "alte prejudicii cauzate prin nerespectarea obligațiilor contractuale " (fila 41 dosar fond), obiectivul 1 al expertizei contabile solicitată în dosarul de fond, obiectiv ce vizează "stabilirea unui eventual prejudiciu cauzat de cumpărător "(fila 4 dosar fond) cât și precizarea petitului trei din cererea de chemare în judecată și care vizează evaluarea (estimativă) a prejudiciului și nu identificarea obligațiilor contractuale încălcate (având în vedere că în petitul trei al cererii, reclamantasolicită alte prejudicii cauzate prin nerespectarea obligațiilor contractuale), Curtea apreciază că în lipsa identificării în prealabil de către reclamantă a prejudiciului cauzat de cumpărătoare pârâtă (articolul 7203(1) litera c Cod procedură civilă), critica măsurii luată de instanță prin încheierea de la 6.06.2006 (fila 94 dosar fond) privind respingerea obiecțiunilor, este nefondată.
Referitor la motivul de apel ce vizează neacordarea cheltuielilor de judecată, Curtea apreciază întemeiată critica apelantei în raport de dispozițiile articolului 274(1) Cod procedură civilă, drept pentru care în baza dispoziției precitate, va admite cererea reclamantei și va obliga pârâta la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul de expert în cuantum de 2.000 lei (fila 70 dosar fond) către reclamanta
În fine, reținând că apelanta reclamantă a apreciat că este prejudiciată de Asociația prin faptul că nu s-a putut înscrie la Registrul Român al Acționarilor cu un număr de 174.636 acțiuni întrucât acestea au fost distribuite către membrii Asociației, Curtea apreciază întemeiată susținerea privind provocarea acestui prejudiciu (filele 34-35 și fila 80 dosar apel) și în consecință, în baza articolului 21(2) din OG nr.25/2002 astfel cum a fost modificată și reținând corectă evaluarea întinderii prejudiciului (fila 80), va obliga pe Asociația și la plata sumei de 436.590 Ron reprezentând prejudiciu cauzat
Împotriva sentinței comerciale nr. 5316 din 20.06.2006 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială a declarat apel în termen și Asociația, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii atacate privind obligarea la plată a sumei de 2.010.943,87 Ron către, admiterea cererii reconvențională așa cum a fost formulată și admiterea excepției invocată privind prescrierea dreptului material la acțiune.
În susținerea apelului, fără a se aduce critici sentinței atacate ci reiterându-se situația de fapt și conținutul cererii reconvenționale, apelanta Asociația susține în esență că, desființarea contractului nr. 682 de vânzare - cumpărare acțiuni s-a produs la 1.07.2001 ca efect al pactului comisoriu înscris în actul adițional din 2.06.2000ca urmare a cererii cumpărătorului urmată de acordul vânzătorului materializat prin adresa nr. /697/3.07.2001.
În consecință susține apelanta că nu este aplicabilă OG nr.25/2002.
Prin urmare, este lipsită de obiect și notificarea nr. 35/314 emisă la 27.01.2004.
În aceste condiții, cum contractul s-a desființat la 1.07.2001, termenul de 3 ani pentru formularea acțiunii în pretenții împlinindu-se la 1.07.2004, la data formulării cererii de chemare în judecată - 27.10.2005 - dreptul material la acțiune al era prescris.
Examinând apelul formulat de Asociația în raport de actele cauzei și dispozițiile legale în materie, Curtea a constatat că este nefondat, pentru următoarele considerente:
Plecând de la sintagma "partea în privința căreia angajamentul nu s-a executat" cuprinsă în articolul 1021 Cod civil, desființarea contractului poate fi invocată numai de creditor, acest drept de opțiune fiind expresia echilibrului dintre principiul forței obligatorii a contractului, principiul executării în natură și cu bună credință a obligațiilor asumate și principiul echității.
Rațiunea încheierii pactului comisoriu expres (fila 28 dosar fond punctul 3) a constat în înlăturarea rolului instanței de judecată sub aspectul aplicării sancțiunii rezoluțiunii. Așadar, pactul comisoriu conține o clauză de favoare pentru creditor.
Or, dacă se acordă debitorului dreptul de a invoca pactul comisoriu în folosul său, clauza de favoare se transformă într-una de defavoare pentru creditor.
Așadar, a accepta că debitorul poate să invoce desființarea contractului pe baza pactului comisoriu, înseamnă a ignora că sancțiunea rezoluțiunii presupune, între altele, condiția culpei.
Or, în acest caz, deși numai debitorul este în culpă pentru neexecutarea obligației, el solicită să se desființeze contractul la 1.07.2001 împotriva voinței creditorului, deși acesta din urmă nu are nici o culpă.
În aceste condiții,se reține că opinia instanței de fond exprimată în considerentele și dispozitivul sentinței atacate, cu privire la cererea reconvențională formulată de Asociația, este una temeinică și legală.
Tribunalul a reținut corect - nu numai aspectul ce viza opțiunea invocării rezoluțiunii ca urmare a operării pactului comisoriu, dar și acela privind faptul că reclamanta în calitate de creditor nu și-a manifestat voința în mod neîndoielnic prin scrisoarea de răspuns întocmită la 3.07.2001 (filele 62-63 dosar fond) ci, a apreciat asupra existenței a "două posibilități": 1)respectarea obligațiilor contractuale și 2.Desființarea contractului.
Or, este limpede că pozițiaexprimată în această modalitatenu reprezintă manifestarea de voință neîndoielnică care să se exteriorizeze într-o atitudine exprimatăfermîn ce privește utilizarea pactului comisoriu expres.
Așa fiind, momentul în care a operat rezoluțiunea și care marchează desființarea contractului prin aplicarea acestei sancțiuni, ținându-se seama și de existența pactului comisoriu expres care exclude îndeplinirea altei formalități, este momentul emiterii declarației de rezoluțiune, respectiv a notificării desființării contractului la 27.01.2004 (fila 11 dosar fond).
Cum la 27.01.2004 contractul nr. 682/1995 era în perioada de derulare conform articolului 3(1) litera c din OG nr.25/2002 astfel cum a fost modificată prin OG nr.40/2003, rezultă că în cauză au devenit aplicabile dispozițiile articolului 21 din OG nr.25/2002 modificată prin Legea nr.506/2002 și OG nr.40/2003.
În fine, dreptul material al la acțiune s-a născut la 27.01.2004, caz în care susținerea apelantei privind stingerea dreptului material la acțiune, prin prescripție, la data înregistrării cererii de chemare în judecată (28.10.2005 - fila 33 dosar fond) este nefondată în raport de dispozițiile articolului 3(1) din Decretul nr. 167/1958.
Pentru toate aceste considerente, Curtea apreciază apelul nefondat și în baza articolului 296 Cod procedură civilă, urmează să-l respingă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamanta pârâtă AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul în B--11 sector 1, împotriva Sentinței comerciale nr.5316/20.06.2006, pronunțată Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr- (5461/2005.
Schimbă în parte sentința atacată în sensul că obligă pe pârâta ASOCIAȚIA să plătească suma de 436.590 lei daune interese reprezentând prejudiciu determinat de nerecuperarea unui număr de 1174.636 acțiuni și 2.000 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de expert.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâta reclamantă ASOCIAȚIA, cu sediul în- sector 4, împotriva aceleiași sentințe menționate mai sus.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 17.04.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
GREFIER
- -
Red.Jud.
Tehnored.
4 ex.
12.05.2008
Tribunalul București - Secția a VI a Comercială
Judecător fond: IIlie
Președinte:Adriana BucurJudecători:Adriana Bucur, Marcela Câmpeanu
