Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 482/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
CURTEA DE APEL B-SECTIA A V-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.482
Sedinta publica din 18.04.2008 Instanta compusa din:
PREȘEDINTE: Georgeta Guranda
JUDECĂTOR 2: Mădălina Ioana Holban
JUDECĂTOR 3: Gabriela
Grefier
Pe rol solutionarea recursului formulat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4, în contradictoriu cu intimatul pârât și intimata debitoare SC SRL - J- PRIN LICHIDATOR JUDICIAR,împotriva sentintei comerciale nr.644/13.02.2008 pronunțată de Tribunalul B-Sectia A VII- A Comerciala, în dosarul nr-.
La apelul nominal facut în sedinta publică,se prezintă recurenta prin consilier juridic care depune delegație la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de grefier, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs.
Recurenta prin consilier juridic solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și modificarea în parte a sentinței comerciale atacate.
Instanța constată închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului comercial d e față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a VII a Comercială sub nr- debitoare SC SRL, prin lichidator a solicitat deschiderea procedurii simplificate de insolvență în temeiul articolului 32 alineat 1 raportat la articolul 27 alineatele 1 și 3 și articolului 28 litera h din Lege anr.85/2006.
Prin sentința comercială nr. 1037 din 21.03.2007 s-a dispus deschiderea procedurii de insolvență simplificată împotriva debitorului, iar la 15.08.2008 creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4 Baf ormulat cerere de atragere a răspunderii împotriva administratorului societății, întemeiată pe dispozițiile articolului 138 litera d din Lege anr.85/2006.
În motivarea cererii, creditoarea a arătat că pârâtul a făcut să dispară unele documente contabile, nu a ținut o contabilitate în conformitate cu legea prin nedepunerea bilanțurilor contabile pentru perioada 2000 - 2007 impuse de dispozițiile imperative ale legii 82/1991, culpa pârâtului fiind prezumată potrivit articolului 1082 cod civil și articolului 374 Cod comercial.
Prin sentința civilă nr.644 din 13.02.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială s-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de creditoarea SECTOR 4 împotriva pârâtului.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că în cauză nu s-a stabilit legătura de cauzalitate între neținerea contabilității și ajungerea debitoarei în stare de insolvență.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, considerând-o netemeinică și nelegală și cu încălcarea greșită a dispozițiilor articolului 304 punctul 9 Cod procedură civilă.
Prin motivele de recurs, reclamanta recurentă a reiterat cererea formulată solicitând în temeiul art. 304 pct.9 Cod procedură civilă raportat la art.138 litera d din Legea nr.85/2006, admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate în sensul atragerii răspunderii patrimoniale a organelor de conducere ale societății - respectiv a administratorului societății pentru pasivul social rămas neacoperit ca urmare a declanșării procedurii falimentului.
În esență recurenta a arătat că în cauză sunt întrunite cerințele legale pentru atragerea răspunderii patrimoniale, întrucât a arătat că există un prejudiciu, o faptă ilicită, o legătură de cauzalitate între cele două și prezumția de culpă a administratorului societății debitoare.
Astfel, în conformitate cu articolul 11 din Legea nr.31/1990 republicată, răspunderea pentru organizarea si conducerea contabilității la persoanele juridice revine: administratorului.
Având in vedere faptul ca potrivit art. 72 din Legea 31/1990 rep. obligatiile si raspunderile administratorului sunt legate de dispozitiile referitoare la mandat, tribunalul; trebuia să aibă in vedere si disp. art. 1540 Cod civil, potrivit cărora mandatarul este răspunzător nu numai pentru dol, dar si de culpa comisa in exercitarea mandatului..
Or, potrivit art. 374 Cod comercial mandatul comercial este prezumat a fi cu titlu oneros, fiind cuprins in actul constitutiv (art. 5) sau in hotărârea adunării generale si este acceptat prin semnarea in registrul comerțului.
Acceptând desemnarea, administratorul stabilește un raport juridic contractual de mandat comercial cu societatea. Administratorul, având de îndeplinit un contract tacit de mandat in temeiul art 72 din Legea 31/1990 republicata si art.1532 - 1533 Cod Civil, are si o raspundere contractuala fata de terții pagubiti de societatea ce o reprezintă.
Pe tot parcursul desfasurarii procedurii de faliment si in cursul judecării cererii administratorul-parat nu a făcut in nici un fel dovada existentei unor cauze care sa-l absolve de aceste obligatii contractuale, rezultind astfel existenta culpei.
Dispozitia art. 35 al. 3-4 din Legea 31/1954 prevad ca faptele ilicite savarsite de organele persoanei juridice obliga insasi persoana juridica, daca au fost indeplinite cu prilejul executarii functiei lor.
Natura raspunderii va fi determinata de sursa obligatiei incalcate sau neindeplinite, in unele cazuri va fi o raspundere civila contractuala, iar in altele va fi o raspundere civila delictuala.
Faptele ilicite atrag si raspunderea personala a celui ce le-a savarsit, atat fata de persoana juridica cat si al treilea.
Potrivit principiilor dreptului civil, ca regula generala, pentru a solicita raspunderea civila a unei persoane este necesar sa se dovedeasca raportul de cauzalitate dintre fapta culpabila a persoanei respective si prejudiciul cauzat.
În cazul raspunderii contractuale, culpa paratului este prezumata potrivit art. 1082 Cod civil raportat la art. 138 din Legea 85/2006.
In conformitate cu dispozitia art. 1080 Cod civil coroborat cu art. 1600 Cod civil, devine operativ criteriul obiectiv care presupune compararea activității administratorului societatii debitoare cu activitatea unei persoane diligente care-si subordonează masurile luate exigentelor impuse de regulile de convietuire socială.
Potrivit principiilor generale de raspundere, fapta ilicita nu trebuie neaparat să constea intr-o actiune, dar si omisiunea, inactiunea ilicita, neindeplinirea unei activitati, ori neluarea unei masuri, atunci cand aceasta activitate sau aceasta masura trebuia sa fie intreprinsa de catre anumite persoane.
Faptele enumerate de art. 138 din Legea 85/2006 atrag răspunderea civila delictuala speciala a conducătorilor societatii pentru plata pasivului acesteia daca au cauzat starea de insolventa a societatii si este o stare de fapt care se asociaza actiunii sau omisiunii delictuoase a conducătorilor ei pentru a fundamenta raspunderea lor pentru pasivul societatii.
Netransmiterea de către administratorul debitoarei a actelor contabile, desi avea aceasta obligație conform art. 31 din Legea nr. 85/2006 si fusese notificat in acest sens de catre lichidatorul judiciar numit in cauza este de natura a duce la concluzia ca organele de conducere ale debitoarei au avut interes in a ascunde respectivele acte contabile pentru a nu se putea analiza situatia patrimonial a debitoarei, motiv pentru care consideră că instanța de fond a analizat eronat situația de fapt, solicitând admiterea recursului.
Curtea, verificând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu, urmează a respinge recursul ca nefondat.
Raspunderea administratorilor pentru ajungerea societatii in incetare de plati este strict limitata de art 138 din legea insolvenței la savarsirea faptelor enumerate in acest articol, textul de lege sanctionand practic acele fapte care implica o deturnare a activitatii societatii de la scopul comercial in vederea caruia a fost infiintata si o utilizare a societatii in vederea satisfacerii intereselor membrilor organelor de conducere sau ale unor terti.
S-a invocat de catre recurenta creditoare savarsirea de catre paratul administrator al societatii, a faptei de a nu fi ținut contabilitatea conform prevederilor legale, prevazuta de art. 138 lit d din Legea nr.85/2006, motivat de nedepunerea raportărilor contabile periodice si a bilanturilor stabilite prin legislația fiscală în vigoare.
Evidenta contabila, asa cum este reglementata de Legea 82/1991 cu modificarile ulterioare se refera la registrele contabile si situatiile financiare anuale, care trebuie sa reflecte intreaga activitate a societatii si nu vizeaza nedepunerea diverselor declaratii cu privire la obligatiile de plata catre bugetul de stat ce au doar rolul de a stabili cuantumul obligatiilor de plata si care sunt supuse unor sanctiuni distincte si care in nici un caz nu pot favoriza ajungerea societatii in stare de insolventa.
Este adevarat ca prin nedepunerea actelor prevazute de art 28 din legea 85/2006 in special a celor contabile, se poate deduce ca administratorul nu. a tinut contabilitatea " debitoarei, insa potrivit art 149 din aceeasi lege, dispozitiile acesteia se completeaza cu cele ale codului d e procedura civila, in masura compatibilitatii lor.
Faptul nedepunerii actelor contabile la dosarul cauzei nu echivaleaza obligatoriu cu faptul netinerii contabilitatii. In conformitate cu prevederile art.138 din Legea 85/2006 judecatorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul societatii ajunsa in incetare de plati sa fie suportata de catre membrii organelor de conducere daca acestia prin activitatea lor culpabila au cauzat încetarea de plăți a societații debitoare. Pentru a putea fi reținut că pârâtul nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea, creditoarea trebuia să probeze faptele administratorului prin care au fost încălcate prevederile legii contabilității nr. 82/1991 și mai mult, că aceste nereguli ar fi cauzat insolventa societătii debitoare, adica legatura de cauzalitate intre contributia administratorului starea de insolventa.
Sarcina probei incumba celui care face o afirmatie in fata judecatii, iar invocarea art 138 din lege nu atrage automat raspunderea administratorului, deoarece legiuitorul nu a inteles sa instituie o prezumtie legala de vinovatie si de raspundere numai pentru nedepunerea la dosar a evidentelor contabile, prevazand doar posibilitatea atragerii acestei raspunderi, dar numai dupa administrarea de dovezi in acest sens.
Insa, din probele administrate in cauza, raportat la considerentele expuse, nu se poate retine savarsirea faptelor prevazute de art.138 lit d din lege in sarcina paratului, asa cum a solicitat creditoarea. Chiar si in situatia in care nedepunerea actelor aratate ar echivala cu netinerea contabilitatii conform legii, nu s-au prezentat dovezi din care sa rezulte ca fapta nedepunerii declaratiilor privind obligatiile de plata la bugetul statului a condus la starea de insolventa a debitoarei.
Raspunderea reglementata de art 138 din legea 85/2006 are o natura juridica delictuala, cu un caracter special. Si aceasta forma a raspunderii trebuie sa cuprinda elementele prevazute de art 998 - 999 Cod civil, respectiv fapta ilicita, prejudiciul, legatura de cauzalitate dintre acestea si vinovatia, numai ca sunt circumscrise situatiei speciale avute in vedere de legea 85/2006.
a se face dovada savarsirii acestor fapte si a intrunirii celorlalte elemente prevazute de lege pentru aceasta raspundere, in speta a legaturii de cauzalitate nu se poate atrage raspunderea membrilor organelor de conducere doar pentru simplul fapt ca nu au putut fi acoperite toate creantele in urma lichidarii.
Afirmatia creditoarei că potrivit art. 1082 Cod civil si art 374 Cod comercial culpa paratei este prezumată, mandatul comercial fiind prezumat cu titlu oneros, aflându-ne pe tărâmul răspunderii contractuale nu poate fi primita intrucat natura juridica a raspunderii administratorului societatii atrasa in conformitate cu art 138 din lege poate fi una contractuala atunci cand este rezultatul unei obligatii derivand din contractul de mandat, între subiectele răspunderii preexistând un raport juridic contractual, mandatul este cuprins in actul constitutiv sau hotararea adunarii generale si este acceptat prin semnarea in Registrul Comertului, ceea ce nu s-a probat in speta.
Cum angajarea raspunderii membrilor organelor de conducere este o masura lasata la aprecierea judecatorului sindic in cazul de fata se constata ca nu se impune aceasta masura, cat timp nu exista indiciile savarsirii unei fapte din categoria celor enumerate in art.138 lit. d din lege, astfel că, în mod corect instanța de fond a respins cererea creditoarei sector 4 ca neîntemeiată.
Față de aceste împrejurări, în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile articolului 304 punctul 9 Cod procedură civilă pentru a modifica în tot sau în parte sentința recurată și ca o consecință, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4, în contradictoriu cu intimatul pârât și intimata debitoare SC SRL - J- PRIN LICHIDATOR JUDICIAR,împotriva sentintei comerciale nr.644/13.02.2008 pronunțată de Tribunalul B-Sectia A VII- A Comerciala, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 18.04.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
2 ex.
Tribunalul București - Secția a VII a Comercială
Judecător sindic: -
Președinte:Georgeta GurandaJudecători:Georgeta Guranda, Mădălina Ioana Holban, Gabriela
