Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 483/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
CURTEA DE APEL B-SECTIA A V-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.483
Sedinta publica din 18.04.2008 Instanta compusa din:
PREȘEDINTE: Georgeta Guranda
JUDECĂTOR 2: Mădălina Ioana Holban
JUDECĂTOR 3: Gabriela
Grefier
Pe rol solutionarea recursului formulat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5, în contradictoriu cu intimata debitoare SC 2000 SRL - J - - PRIN LICHIDATOR JUDICIAR C și intimatul pârât, împotriva sentintei comerciale nr.4958/21.12.2007 pronunțată de Tribunalul B-Sectia A VII- A Comerciala, în dosarul nr-.
La apelul nominal facut în sedinta publică,se prezintă recurenta prin consilier juridic care depune delegație la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de grefier, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs.
Recurenta prin consilier juridic solicită admiterea recursului așa cum formulat și modificarea hotărârii recurate în sensul de a admite cererea formulată de lichidatorul judiciar.
Instanța constată închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului comercial d e față:
Prin cererea înregistrată sub nr- lichidatorul judiciar în calitate de lichidator desemnat prin încheierea nr. 4093/20.09.2006 pronunțată de Judecătorul delegat de la ORC B, a solicitat deschiderea procedurii falimentului judiciar prin procedura simplificată a debitorului SC 2000 SRL, societate dizolvată de drept în baza art.1 alin.2 lit.e și art.31 alineat.4 din Legea nr.359/2004.
Cererea a fost întemeiată în drept pe disp.art.1 alin.2 lit.e raportat la art.107 lit.A din Legea nr.85/2006.
Tribunalul București Secția a VII -a comerciala, prin sentința comerciala cu nr.1072/23.03.2007, a admis cererea lichidatorului judiciar si a deschis procedura simplificată a falimentului debitorului, numind totodată un lichidator judiciar pe C.
După deschiderea procedurii lichidatorul judiciar a întocmit si afișat tabelul preliminar si tabelul definitiv al obligațiilor debitorului.
In cauză nu s-au înregistrat contestații la declarațiile de creanță sau la tabelele cu obligațiile debitorului astfel cum au fost întocmite de lichidatorul judiciar.
La data de 25.05.2007 s-a depus la dosarul cauzei raportul cu nr.1 al lichidatorului judiciar în care s-a arătat că întreruperea activității societății debitoare s-a datorat faptului că acesta a început să înregistreze pierderi si că vinovat de această situație se face administratorul debitorului.
Urmare acestor concluzii lichidatorul judiciar a promovat la data de 25.09.2007 o cerere de atragere a răspunderii patrimoniale a fostului administrator al debitorului, în temeiul disp.art.138 alin.1.d si e din Legea nr.85/2006, pentru o creanță de 1207 lei.
In dovedirea susținerilor sale reclamanta a înțeles să se folosească de proba cu acte respectiv rapoartele pe care le-a depus la dosarul cauzei.
Prin sentința comercială nr. 4958 din 21.12.2007 pronunțată de Tribunalul Bucureștis -a respins ca neîntemeiată cererea formulată de lichidatorul judiciar C, nefiind îndeplinite condițiile articolului 138 literele d și e din legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței; în referire la condițiile răspunderii civile, delictuale respectiv: prejudiciul, fapta ilicită, vinovăția, legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5 B, solicitând admiterea recursului și modificarea hotărârii recurate în sensul admiterii cererii, în temeiul articolului 304 punctul 9 Cod procedură civilă.
În motivarea recursului, SECTOR 5 arătat că și-a întemeiat cererea pe prevederile articolului 138 alineat 1 literele d și e din Legea nr.85/2006 întrucât debitele restante la bugetul general consolidat al debitoarei SC 2000 SRL sunt în cuantum de 1.207 lei.
În acest sens s-a arătat că pentru angajarea acestui tip de răspundere este necesară întrunirea a două condiții cumulative, respectiv starea de insolvență a societății debitoarei și săvârșirea de către persoanele vizate, a uneia din faptele expres și limitativ prevăzute de lege.
Totodată recurenta a arătat că atâta timp cât declarațiile privind obligațiile fiscale nu au fost depuse, conform obligației legale, la organul fiscal teritorial, rezultă că nu a fost ținută contabilitatea în conformitate cu legea și că în cauză sunt îndeplinite condițiile articolului 138 litera d din legea nr.85/2006.
În final, recurenta a arătat că nedepunerea actelor contabile prevăzute la articolul 28 din Legea nr.85/2006 echivalează cu o determinare a dispariției lor, conducând la concluzie că s-a intenționată să se ascundă modul în care au fost folosite bunurile societății, cât și disponibilitățile bănești ale societății debitoare.
Curtea verificând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu urmează a respinge recursul ca nefondat.
S-a invocat de către creditoarea recurentă săvârșirea de către paratul administrator al societatii, a faptei de a nu tine contabilitatea conform prevederilor legale, prevăzută de art 138 lit d motivat de nedepunerea raportărilor contabile periodice si a bilanțurilor stabilite prin legislația fiscală în vigoare.
Evidenta contabila, așa cum este reglementata de Legea 82/1991 cu modificările ulterioare se refera la registrele contabile si situațiile financiare anuale, care trebuie sa reflecte întreaga activitate a societății si nu vizează nedepunerea diverselor declarații cu privire la obligațiile de plata către bugetul de stat ce au doar rolul de a stabili cuantumul obligațiilor de plata si care sunt supuse unor sancțiuni distincte si care in nici un caz nu pot favoriza ajungerea societății in stare de insolventa.
Este adevărat ca prin nedepunerea actelor prevăzute de art 28 din legea 85/2006 in special a celor contabile, se poate deduce ca administratorul nu: a ținut contabilitatea debitoarei, insa potrivit art 149 din aceeași lege, dispozițiile acesteia se completează cu cele ale codului d e procedura civila, in măsura compatibilității lor.
Faptul nedepunerii actelor contabile la dosarul cauzei nu echivalează obligatoriu cu faptul neținerii contabilității. In conformitate cu prevederile art.138 din Legea 85/2006 judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul societății ajunsa in încetare de plăți sa fie suportata de către membrii organelor de conducere daca acești a prin activitatea lor culpabila au cauzat încetarea de plăți a societății debitoare. Pentru a putea fi reținut că pârâtul nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea, creditoarea trebuia să probeze faptele administratorului prin care au fost încălcate prevederile legii contabilității nr. 82/1991 și mai mult, că aceste nereguli ar fi cauzat insolventa societății debitoare, adică legătura de cauzalitate intre contribuția administratorului si starea de insolventa.
Sarcina probei incumba celui care face o afirmație in fata judecății, iar invocarea art 138 din lege nu atrage automat răspunderea administratorului, deoarece legiuitorul nu a înțeles sa instituie o prezumție legală de vinovăție si de răspundere numai pentru.nedepunerea la dosar a evidentelor contabile, prevăzând doar posibilitatea atragerii acestei răspunderi, dar numai după administrarea de dovezi in acest sens.
Insa, din probele administrate in cauza, raportat la considerentele expuse, nu se poate retine savarsirea faptelor prevăzute de art.138 lit d din lege in sarcina paratului, așa cum a solicitat creditoarea. Chiar si in situația in care nedepunerea actelor arătate ar echivala cu neținerea contabilității conform legii, nu s-au prezentat dovezi din care sa rezulte ca fapta nedepunerii declarațiilor privind obligațiile de plata la bugetul statului a condus la starea de insolvență a debitoarei.
Răspunderea reglementată de articolul 138 din Legea nr.85/2006 are o natură juridică delictuală, cu un caracter special. Și această formă a răspunderii trebuie să cuprindă elementele prevăzute de articolele 998 - 999 Cod civil, respectiv fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate dintre acestea și vinovăția, numai că sunt circumscrise situației speciale avute în vedere de Legea nr.85/2006.
Fără a se face dovada săvârșirii acestor fapte și a întrunirii celorlalte elemente prevăzute de lege pentru această răspundere, în speță, a legăturii de cauzalitate nu se poate atrage răspunderea membrilor organelor de conducere doar pentru simplul fapt că nu au putu fi acoperite toate creanțele în urma lichidării.
Raportul lichidatorului judiciar prin el însuși nu are valoare probatoare suficientă pentru a antrena răspunderea patrimonială a pârâtului, iar în cauză nu există înscrisuri si nici alte probe care să confirme susținerile acesteia, astfel că în mod corect instanța de fond a respins cererea în temeiul articolului 138 literele d și e din lege.
Nefiind îndeplinite condițiile articolului 304 punctul 9 coroborate cu articolului 312 punctul 1 Cod procedură civilă, instanța va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5, în contradictoriu cu intimata debitoare SC 2000 SRL, prin lichidator judiciar C și intimatul pârât, împotriva sentintei comerciale nr.4958/21.12.2007 pronunțată de Tribunalul B-Sectia A VII- A Comerciala, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 18.04.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
2 ex.
Tribunalul București - Secția a VI a Comercială
Judecător fond:
Președinte:Georgeta GurandaJudecători:Georgeta Guranda, Mădălina Ioana Holban, Gabriela
