Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 495/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Număr în format vechi 447/2008
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.495
Ședința publică de la 21.04.2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Maria Speranța Cornea
JUDECĂTOR 2: Elisabeta Roșu
JUDECĂTOR 3: Iulica
Grefier
*************
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenții și G, în contradictoriu cu intimatul G, împotriva sentinței comerciale nr.52/10.01.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenții personal, legitimat cu CI seria - nr.-/12.01.2005/Secția 1 și G personal și asistat de avocat care depune împuternicire avocațială la dosar, lipsind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, care învederează Curții faptul că au fost atașate dovezile de comunicare ale sentinței atacate.
Recurentul prin avocat depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, fiind anulată de
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea în baza art. 150 civ. constată dezbaterile încheiate și acordă cuvântul pe recurs.
Recurentul G prin avocat solicită admiterea recursului pentru motivele invocate și dezvoltate în scris, modificarea în tot a sentinței atacate în sensul admiterii contestației în anulare, fără cheltuieli de judecată.
Recurentul personal pune aceleași concluzii.
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor de față.
Prin sentința comercială nr. 52/10.01.2008 Tribunalul București - Secția a VII a Comercială a respins contestațiile în anulare formulate de către contestatorii G și în contradictoriu cu intimatul G, ca neîntemeiate.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că s-a solicitat de către contestatori anularea sentinței comerciale nr.639/15.03.2006 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială în dosarul nr- al acestei instanțe prin care cei doi au fost obligați la plata sumelor de -,99 lei în calitate de administrator și asociat al SC TEXTILE SRL, motivat de faptul că citarea contestatorilor s-a făcut la un alt domiciliu decât cel real.
Instanța de fond a reținut că, potrivit articolului 319 Cod procedură civilă, împotriva hotărârilor irevocabile, contestația în anulare poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștință de hotărâre, dar nu mai târziu de 1 an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă.
Cum, în speță, sentința comercială nr. 639/15.03.2006 a rămas definitivă și irevocabilă prin nerecurare, contestația în anulare apare introdusă peste termenul de 1 an, astfel încât este neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recursuri contestatorii și G, pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a Va Comercială fiind înregistrat astfel dosarul nr- din 3.03.2008.
Prin recursul său, critică hotărârea atacată pentru netemeinicie și nelegalitate, arătând că, în mod eronat instanța de fond a apreciat că sentința comercială nr. 639/15.03.2006 a rămas irevocabilă la data pronunțării, nefiind recurată, în realitate termenul de un an înlăuntrul căruia recurentul putea formula contestație în anularea respectivei hotărâri începând să curgă de la data la care i-a fost comunicată acestuia, 30.03.2007, dată față de care contestația este introdusă în termen (5.04.2007).
A mai arătat recurentul că sentința comercială nr. 639/15.03.2006 a rămas irevocabilă prin nerecurare deoarece acesta s-a aflat în imposibilitate de a promova calea de atac a recursului, neavând cunoștință de proces, citarea sa făcându-se la o adresă greșită.
În drept au fost indicate dispozițiile articolului 304 punctul 9 Cod procedură civilă.
Recurentul contestator Gac riticat, la rândul său, hotărârea atacată, susținând netemeinicia și nelegalitatea acesteia.
Astfel, arată recurentul, sentința comercială nr. 639 din 15.03.2006, deși pronunțată la 15.03.2006, a fost redactată abia în data de 14.04.2006, fiind comunicată greșit la un domiciliu nereal, undeva după data de 28.04.2006, așa cum rezultă din procedura de comunicare cu celelalte părți din dosar, astfel încât, nefiind recurată, ar fi putut rămâne irevocabilă doar după trecerea termenului de recurs, de 10 zile, anume, la 10.05.2006.
Cum contestația în anulare a fost introdusă la data de 11.04.2007, rezultă că a fost introdusă în interiorul termenului de 1 an, chiar în 11 luni de la data rămânerii irevocabile a hotărârii contestate.
În drept au fost invocate dispozițiile articolului 304 punctul 9 și articolul 3041Cod procedură civilă.
Nu au fost solicitate probe noi în recurs.
Intimatul nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat în instanță, deși a fost legal citat.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs invocate, constată recursurile fondate pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor articolului 261 punctul 5 Cod procedură civilă, hotărârea pronunțată de către instanța de judecată trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
Motivarea trebuie să fie în concordanță cu actele dosarului, în caz contrar echivalează cu o nemotivare.
În situația în care există contrarietate între dispozitiv și considerente, dispozitivul cuprinzând o altă concluzie decât aceea pe care considerentele o impuneau, hotărârea dată, în atare condiții, este nemotivată.
Nemotivarea hotărârii sau o motivare necorespunzătoare atrage casarea ei ( Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Civilă, decizia nr. 437/1977).
În speță, instanța de fond, deși prin dispozitivul hotărârii atacate, a respins contestațiile în anulare, ca neîntemeiate, prin considerente a arătat că acestea sunt tardive, fiind depuse după termenul de 1 an prevăzut de articolul 319 alineat 2 Cod procedură civilă, de la data când hotărârea a rămas irevocabilă.
Hotărârea astfel pronunțată este nelegală, instanța de fond, apreciind asupra tardivității contestației în anulare fără a pune această excepție în discuția părților, încălcând astfel atât dreptul la apărare al acestora, cât și principiul contradictorialității părților (recurenților și intimatului) fiindu-le acordat cuvântul pe fondul cauzei și nu și pe excepția de tardivitate.
Vătămarea produsă astfel, recurenților, care au fost puși în imposibilitatea de a se apăra față de excepția de tardivitate a cererilor lor, nu poate fi înlăturară decât prin anularea hotărârii pronunțate.
Pe lângă nelegalitatea săvârșită de către Judecătorul sindic până a nu pune în discuția părților excepția tardivității cererilor formulate, respingerea contestațiilor în anulare ca neîntemeiate, motivate prin tardivitatea depunerii acestora peste termenul de 1 an de fipt de lege, echivalează cu o nemotivare în fapt și în drept a hotărârii, ceea ce atrage, după cum arătam, nulitatea hotărârii astfel pronunțate.
Pentru aceste considerente, Curtea, față de dispozițiile articolului 8 alineat 2 din Legea nr.85/2006, articolului 312 alineatele 1,3,5 Cod procedură civilă, articolului 3041Cod procedură civilă, admite recursurile. Casează sentința comercială nr. 52 din 10.01.2008 a Tribunalului București - Secția a VII a Comercială, și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de recurenții și, în contradictoriu cu intimatul, împotriva sentinței comerciale nr.52/10.01.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-.
Casează sentința comercială atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 21.04.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
2 ex.
6.05.2008
Tribunalul București - Secția a VII a Comercială
Judecător sindic:
Președinte:Maria Speranța CorneaJudecători:Maria Speranța Cornea, Elisabeta Roșu, Iulica
