Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 495/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.495R
Ședința publică de la 31.03.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mioara Badea
JUDECĂTOR I -
JUDECĂTOR 2: Iulia Cîrnu
GREFIER - -
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2, împotriva sentinței comerciale nr.4141/10.10.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul.
Constituirea completului de judecată are loc în condițiile prevăzute de art.98 alin.6 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești aprobat prin Hotărârea nr.387/2005 a Plenului modif. prin includerea d-nei judecător I din planificarea de permanență, ca urmare a eliberării din funcția de magistrat prin pensionare a doamnei judecătoare.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul prin avocat cu împuternicire avocațială nr.-/2009 aflată la fila 10, lipsă fiind recurenta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Intimatul, prin avocat, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii recurate ca fiind legală și temeinică. Învederează că potrivit statutului și contractului de societate, din data de 16.06.1993, a fost numit ca administrator, iar prin hotărârea din data de 25.04.1996 intimatul a fost desemnat ca împuternicit al societății, singurele sale atribuții fiind de a reprezenta societatea în relațiile cu băncile și anume doar pentru a solicita extrase de cont și pentru a efectua depuneri de numerar. Învederează că această hotărâre a fost înregistrată la Camera de Comerț și Industrie în mod eronat, în sensul că dl. a fost numit administrator al societății, iar că dl. (administratorul de fapt al societății) a fost revocat. Astfel, la data de 14.01.2008 a formulat o cerere de îndreptare a acestei erori materiale, la fila 29 din dosar fiind depusă adresa Registrului Comerțului prin care se arată că au fost îndreptate erorile materiale existente în registrul comerțului. Solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii recurate ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
Curtea, reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra cererii de recurs de față,
Deliberând constată că, prin sentința comercială nr.4141/10.10.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială în dosarul nr- a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului în contradictoriu cu creditorul Administrația Finanțelor Publice Sector 2 B și s-a respins cererea de atragere a răspunderii patrimoniale a pârâtului pentru lipsa calității procesuale pasive a acestuia, motivat de faptul că probele nu fac dovada că pârâtul ar fi deținut calitatea de administrator al societății debitoare SC SRL.
Împotriva sentinței precitate a formulat recurs creditoarea Administrația Finanțelor Publice Sector 2 B arătând că pe parcursul desfășurării procedurii falimentului a rezultat că dl. a deținut funcția de administrator al debitoarei începând cu data de 30.06.1993. Altfel, dl. a dovedit că din eroare a fost înregistrat ca administrator al societății debitoare, eroare îndreptată ulterior, iar instanța de fond a reținut aceste apărări pe baza cărora a pronunțat soluția atacată.
Recurenta susține că instanța de fond, fie trebuia să rețină că intimatul deținea funcția de administrator din 30.06.1993, fie să fi pus în discuție din oficiu precizarea acțiunii în sensul introducerii în cauză a adevăratului administrator.
În concluzie recurenta solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe pentru a i se da posibilitatea să introducă în cauză pe adevăratul administrator.
În drept se invocă dispozițiile art.304 pct.9, 3041Cod procedură civilă și ale Legii nr.85/2006.
În temeiul art.17 din Legea nr.146/1997 coroborat cu art.229 din OUG nr.92/2003 Cod procedură fiscală recurenta invocă scutirea de plata taxei judiciare de timbru și în baza art.242 alin.2 Cod procedură civilă se solicită judecarea în lipsă.
Intimatul a depus întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca nefondat, invocând temei de drept dispozițiile art.115, 308 pct.2 Cod procedură civilă.
În esență se arată că a probat faptul că nu a fost administratorul societății debitoare, anexând în copie înscrisuri.
Examinând în ansamblu motivele de recurs în raport de probele administrate în cauză Curtea reține că recursul apare nefondat pentru considerentele de mai jos.
Potrivit încheierii de ședință de la 02.11.2007 tribunalul prin judecătorul sindic a autorizat creditorii să promoveze acțiunea întemeiată pe art.138 din Legea nr.85/2006.
Creditorii au fost reprezentați de Administrația Finanțelor Publice Sector 2 B, care a depus cererea întemeiată pe art.138 din Legea nr.85/2006 (vezi filele 63-65 din dosarul de fond).
Din conținutul încheierii precitate rezultă că recurenta a fost prezentă la acel termen prin consilier juridic. Totodată cererea a fost formulată în contradictoriu cu pârâtul care a depus întâmpinare și înscrisuri cu care a dovedit că nu a fost administratorul societății debitoare (vezi filele 66 și următoarele, 70, 71-73, 75 fond și filele 19-33 recurs).
La termenul de la 01.02.2008 recurenta prezentă prin același consilier juridic (vezi fila 70 fond) a primit întâmpinarea pârâtului și a luat act că acesta din urmă nu a fost administratorul societății.
Cu toate acestea în temeiul principiului disponibilității recurenta nu a înțeles să precizeze cadrul procesual pasiv, instanța fiind obligată să soluționeze cererea în limitele cu care a fost învestită.
Astfel fiind situația, instanța de fond nu putea față de probele administrate să rețină că intimatul a fost administratorul societății debitoare din 30.06.1993 când acest lucru a fost în mod evident înregistrat din eroare, fapt îndreptat ulterior.
Cât despre punerea din oficiu în discuție a precizării acțiunii, Curtea reține că instanța de fond nu putea încălca principiul disponibilității părților care, cunoscând starea de fapt cu privire la adevăratul administrator al societății debitoare putea să aducă cuvenitele modificări cererii sale.
Practic instanța nu avea obligația legală să dispună cu privire la precizarea cererii în locul recurentei.
Pentru aceste considerente de fapt și de drept, Curtea în baza art.312 (1) Cod procedură civilă va respinge recursul ca nefondat apreciind neincidența în speță a dispozițiilor art.304 pct.9 Cod procedură civilă și art.3041Cod procedură civilă.
Curtea va lua act că intimatul nu solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenta Administrația Finanțelor Publice Sector 2 B, împotriva sentinței comerciale nr.4141/10.10.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul, ca nefondat.
Ia act că intimatul nu solicită cheltuieli de judecată
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 31.03.2009.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 3: Elena Mincu
- - Dr. I - - -
Grefier,
- -
Red.Jud.
Tehnored.
Nr.ex.: 2
Fond: Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială
Președinte: Judecător sindic:
Președinte:Mioara BadeaJudecători:Mioara Badea, Iulia Cîrnu, Elena Mincu
