Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 500/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția Comercială
DECIZIA NR. 500/ DOSAR NR-
Ședința publică din 14 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriel Ștefăniță JUDECĂTOR 2: Codruța Vodă
- - - - judecător
- - - - judecător
- - - - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul împotriva sentinței civile nr. 1567/Sind din 26 iunie 2009, pronunțate de JUDECĂTOR 3: Carmen Bujan l-sindic în dosarul nr- al Tribunalului Brașov - Secția comercială și de contencios Administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 13 octombrie 2009, potrivit încheierii de ședință din acea zi.
Instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de 14 octombrie 2009.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr.1567/SIND/26.06.2009 Tribunalul Brașov prin judecătorul-sindic a admis acțiunea formulată de recurenta B și a obligat pârâtul să plătească din averea personală suma de 374.019 lei parte din pasivul debitoarei
În motivarea hotărârii se arată că prin sentința civilă nr. 775/2005 a Tribunalului Brașov pârâtul a fost obligat să suporte din averea personală suma de 12.229.423 lei parte din pasivul debitoarei, în temeiul art. 137 alin.1 lit.a, d, e din Legea nr. 85/2006, reținându-se că nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea, că a înstrăinat bunuri al căror preț nu se regăsește în evidențele contabile și nu a prezentat inventarul societății. Pârâtul nu a produs alte dovezi contrare sau în susținerea apărărilor sale. Totodată, prin nerecuperarea sumelor datorate de partenerii comerciali, se prezumă că bunurile au fost folosite în interesul persoanelor în favoarea cărora a fost lăsat să curgă termenul de prescripție.
Împotriva hotărârii a declarat recurs pârâtul solicitând trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, respingerea acțiunii.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată în esență că, nu i s-a acordat posibilitatea de a propune și administra probe în apărare, întrucât nu i s-a admis cererea de amânare a judecării cauzei formulată la 23.06.2009 de avocatul ales. Pe fondul cauzei, se menționează că activitatea societății a fost condusă în conformitate cu legea, că a efectuat demersuri legale de recuperarea creanțelor și nu există nici cea mai elementară dovadă că ar fi folosit bunurile sau creditele societății în folos propriu sau al unei persoane. Pârâtul invocă neîndeplinirea condițiilor pentru atragerea răspunderii referitoare la persoanele răspunzătoare, prejudiciul, faptele prin care se contribuie la ajungerea societății în încetare de plăți și raportul de cauzalitate între fapta conducătorului și prejudiciu, falimentul societății datorându-se unor motive străine și fortuite.
Intimata creditoare Bad epus întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat, din ultimul bilanț depus la unitatea fiscală rezultând faptul că în patrimoniul debitoarei se aflau bunuri și creanțe de recuperat în valoare de 539.134 lei, iar debitoarea a înregistrat profit și a colectat TVA, însă nu a achitat datoriile către stat, fapt ce prezumă folosirea bunurilor în interes personal.
Analizând hotărârea recurată în raport cu motivele de recurs și actele dosarului, în baza art. 3041Cod procedură civilă se constată că recursul nu este fondat.
Recurentul-pârât a beneficiat de dreptul la apărare și de asistență juridică din partea avocatului ales, a depus întâmpinare prin care a invocat apărării de fond și a avut ocazia să propună probe în susținerea argumentelor invocate. Pârâtul a fost legal citat pentru termenul de judecată din 5.05.2009 cu mențiunea de a se prezenta la interogatoriu, dar acesta nu s-a conformat, astfel încât în mod corect s-a făcut aplicarea art. 225 Cod procedură civilă. În cauză au fost acordate 3 termene de judecată, iar după închiderea dezbaterilor, a fost amânară pronunțarea în condițiile art. 156 alin.2 Cod procedură civilă pentru a se da posibilitatea pârâtului să depună concluzii scrise.
Prevederile art. 156 alin.1 Cod procedură civilă lasă la aprecierea instanței oportunitatea acordării unui termen pentru lipsă de apărare, astfel încât în condițiile în care recurentul-pârât a mai beneficiat de un termen de apărare, la termenul din 31.03.2009, în mod corect i s-a respins cea de-a doua cerere formulată, astfel încât acesta nu poate invoca încălcarea dreptului la apărare.
Pe fondul cauzei, se constată că în mod corect instanța de fond a dat eficiență rapoartelor întocmite de lichidatorul judiciar în condițiile în care pârâtul nu a solicitat probe și nu a depus dovezi care să combată concluziile lichidatorului judiciar. Astfel, din actele contabile puse la dispoziție de către pârât a rezultat că în patrimoniul societății existau mijloace fixe, obiecte de inventar și creanțe de recuperat în sumă de 539.134 lei, iar actele contabile nu au fost întocmite în conformitate cu legea, existând lipsuri în evidențierea unor bunuri (cum ar fi chioșcul) cât și operațiuni comerciale nemenționate în contabilitate (cazul autoturismului vândut și al unui spațiu comercial achiziționat). Pentru aceste fapte, s-a antrenat răspunderea pârâtului prin sentința civilă nr. 836/SIND/6.12.2005 pronunțată de Tribunalul Brașov și nu prin sentința civilă nr. 775/2005 cum greșit a menționat instanța de fond. Potrivit acestei hotărâri judecătorești pârâtul a fost obligat să suporte o parte din pasivul debitoarei în sumă de 324.770 lei (echivalentul a 98.131,25 USD potrivit creanței AVAS). . prejudiciului a fost limitată la creanța AVAS potrivit învestirii instanței de judecată, deși prejudiciul rezultat din faptele pârâtului era în valoare de 539.134 lei (art. 138 lit.a, d și e din Legea nr. 85/2006).
În consecință, diferența de prejudiciu în sumă de 214.364 lei rezultată din deducerea sumei de 324.770 lei reținută în prima hotărâre judecătorească din prejudiciul real de 539.134 lei, reprezintă parte din prejudiciul determinat prin hotărârea recurată. Spre deosebire de prima cerere de atragere a răspunderii, prezenta cauză se referă și la incidența art. 138 lit.c din Legea nr. 85/2006 privind continuarea unei activități care ducea în mod vădit persoana juridică la încetarea de plăți. Ori, potrivit rapoartelor întocmite de lichidatorul judiciar rezultă că insolvența societății a fost determinată de pierderile înregistrate pe parcursul unei lungi perioade, iar continuarea activității pe fondul acestor pierderi a dus în final la incapacitatea de plată și imposibilitatea restructurării activității. Pe de altă parte, neținerea unei contabilități în conformitate cu legea a determinat imposibilitatea urmăririi creanțelor societății și a schimbărilor din patrimoniul debitoarei, fapt ce a avut consecințe asupra insolvenței societății. . prejudiciului rezultat din săvârșirea de către pârât a faptelor prevăzute de art. 138 lit.a, c, d și e din Legea nr. 85/2006 urmează a fi identificat în raport cu pierderile înregistrate de societate, de creanțele neînregistrate în contabilitate și neachitate și de lipsa nejustificată a bunurilor din patrimoniul societății. Față de limitarea prejudiciului la nivelul creanțelor deținute de DGFP și, rezultă că soluția instanței de fond este corectă, hotărârea judecătorească urmând a fi menținută ca legală și temeinică (art. 312 alin.1 Cod procedură civilă).
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul împotriva sentinței civile nr. 1567/SIND/26.06.2009 pronunțate de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14 octombrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.: / 11.11.2009
Tehnored: / 12.11.2009/ - 4 ex -
Judecător sindic:
Președinte:Gabriel ȘtefănițăJudecători:Gabriel Ștefăniță, Codruța Vodă, Carmen Bujan
