Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 501/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.501R
Ședința publică de la 31.03.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mioara Badea
JUDECĂTOR I -
JUDECĂTOR 2: Iulia Cîrnu
GREFIER - -
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta-creditoare ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3, împotriva sentinței comerciale nr.4584/31.10.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă, intimata-debitoare prin lichidator judiciar și intimatele-creditoare PLUS, PRODUCTION, ROMANIA și ROMANIA
Constituirea completului de judecată are loc în condițiile prevăzute de art.98 alin.6 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești aprobat prin Hotărârea nr.387/2005 a Plenului modif. prin includerea d-nei judecător I din planificarea de permanență, ca urmare a eliberării din funcția de magistrat prin pensionare a doamnei judecătoare.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că prin Serviciul Registratură la data de 11.02.2009
lichidatorul judiciar al intimatei-debitoare,. a depus la dosar cerere de judecare a cauzei în lipsă în temeiul art.242 alin.2 pr.civ.
Curtea, având în vedere că atât recurenta prin cererea de recurs, cât și lichidatorul judiciar al intimatei-debitoare, prin cerere depusă la dosar, au solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit art.242 alin.2 pr.civ. constatând cauza în stare de judecată o reține spre soluționare.
CURTEA
Asupra cererii de recurs de față,
Deliberând constată că, prin sentința comercială nr.4584/31.10.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială în dosarul nr- a fost respinsă cererea de atragere a răspunderii patrimoniale formulată de Administrația Finanțelor Publice Sector 3 B în contradictoriu cu pârâta ca neîntemeiată. De asemenea în baza art.131 din Legea nr.85/2006 s-a dispus închiderea procedurii insolvenței debitoarei SC SRL
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut în esență că, probele nu susțin afirmațiile creditoarei din cererea întemeiată pe dispozițiile art.138 alin.1 lit.d din Legea nr.85/2006. De asemenea, nu s-a probat că debitoarea ar deține bunuri în patrimoniu pentru acoperirea creanțelor fiind incidente în speță dispozițiile art.131 din Legea nr.85/2006 privind închiderea procedurii insolvenței debitoarei și radierea acesteia din Registrul Comerțului.
Împotriva sentinței precitate a formulat recurs creditoarea Administrația Finanțelor Publice Sector 3 B susținând în esență cele de mai jos.
În privința incidenței în cauză a dispozițiilor art.138 alin.1 lit.d din Legea nr.85/2006 recurenta susține în esență că, deși debitoarea la sfârșitul anului 2005, respectiv începutul anului 2006 figura cu stocuri în valoare de 192.259 RON, respectiv, 185.606 RON și lichidatorul judiciar nu a identificat bunuri în patrimoniul debitoarei consideră că bunurile au fost înstrăinate.
Tot astfel, probele relevă că deși debitoarea figura cu o valoare a creanțelor în anul 2006 la încheierea perioadei de raportare de 1.186.968 RON, lichidatorul judiciar a afirmat că nu are cunoștință de existența vreunor creanțe ce ar putea fi recuperate. Ca urmare recurenta consideră că și creanțele au fost folosite de către administratorul societății fără a se evidenția tranzacțiile în documentele contabile, faptele acestuia încadrându-se atât în dispozițiile art.138 alin.1 lit.a cât și în dispozițiile art.138 alin.1 lit.d din Legea nr.85/2006 în sensul că nu s-a ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
Recurenta în privința incidenței în cauză a dispozițiilor art.138 alin.1 lit.c consideră că, administratorul debitoarei a manifestat dezinteres în recuperarea creanțelor și neachitarea datoriilor acestora de vreme ce probele relevă la 30.06.2006 un sold "creanțe" în valoare de 1.186.968 RON și datorii în cuantum de 1.938.815 RON. Or, acest fapt ar fi accentuat incapacitatea de plată ducând la generarea stării de insolvență.
În fine debitoarea potrivit art.27 din Legea nr.85/2006 avea obligația să depună cerere prin care să solicite deschiderea procedurii în maxim 30 de zile de la data constatării existenței stării de insolvență.
Tot astfel debitoarea nu a depus documentele prevăzute de art.28 alin.1 din Legea nr.85/2006, acte ce nu au fost găsite la sediul societății debitoare putând să se rețină prezumția de vinovăție a administratorului societății și premisa angajării răspunderii acestuia în condițiile art.138 alin.12 lit.d din lege și anume că a făcut să dispară unele documente contabile.
Recurenta susține că ar fi suficient ca faptele săvârșite de administratorul societății debitoare să fi ocazionat insuficiența activului societății pentru ca greșelile de gestiune ale membrilor organelor de conducere ale societății să antreneze răspunderea lor.
În concluzie recurenta consideră că poate fi atrasă răspunderea administratorului societății în temeiul art.138 pct.1 lit.a, c și d din Legea nr.85/2006.
De asemenea, recurenta apreciază că instanța de fond a reținut în mod greșit că nu poate fi atrasă răspunderea administratorilor doar în baza unor simple prezumții cât timp lichidatorul judiciar reține în rapoartele sale că nu s-au depus documentele contabile ale societății și nu s-a putut formula concluzii asupra cauzelor care au determinat starea de insolvență și persoanele vinovate de această stare.
În drept se invocă dispozițiile art.304 alin.9, art.3041Cod procedură civilă, Legea nr.31/1990 republicată, Legea nr.85/2006.
În consecință, recurenta solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate iar pe fond, admiterea cererii de atragere a răspunderii personale a administratorului debitoarei SC SRL întrucât prin felul în care a acționat a determinat starea de insolvabilitate a acesteia și cu rea credință a încercat să se sustragă de la plata obligațiilor.
În temeiul art.229 Cod procedură fiscală recurenta invocă scutirea de plata taxelor judiciare de timbru și timbru judiciar.
În baza art.242 alin.2 Cod procedură civilă, recurenta a solicitat judecarea cererii și în lipsă.
Intimata debitoare prin lichidatorul judiciar a depus cerere prin care a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
Examinând în ansamblu motivele de recurs în raport de probele administrate în cauză Curtea reține că recursul apare nefondat pentru considerentele de mai jos.
Din conținutul raportului cu număr de ieșire 350/11.04.2007 depus la dosar la 13.04.2007 rezultă că societatea debitoare nu a depus documentele prevăzute de art.28 alin.1 din Legea nr.85/2006 și că lichidatorul judiciar nu a putut întocmi raportul în temeiul art.59 alin.1 din lege cu privire la cauzele și împrejurările care au dus la apariția stării de insolvență a debitoarei, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă.
Cum aceste documente nu s-au găsit nici la sediul societății debitoare, lichidatorul judiciar a reținutprezumția de vinovăție a membrilor organelor de supraveghere/conducere din cadrul societății debitoare și existența premisei angajării răspunderii acestora în condițiile art.138 lit.d din lege, respectiv, a făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
Lichidatorul judiciar mai arată că pentru documentele contabile ale societății debitoare ce nu s-au găsit din cauză că au fost sustrase sau distruse operează răspunderea penală întrucât sunt întrunite condițiile pentru infracțiunea de bancrută frauduloasă pentru care se sancționează cu închisoare de la 6 luni la 5 ani, fapta persoanei care falsifică, sustrage sau distruge evidențele debitorului ori ascunde o parte din activul averii acestuia, conform art.143 alin.2 lit.a din Legea nr.85/2006.
Așadar lichidatorul judiciar vorbește generic de prezumția de vinovăție a membrilor organelor de supraveghere/conducere din cadrul societății debitoare și de existența premisei angajării răspunderii acestora în condițiile art.138 lit.d din lege fără să determine cauzele insolvenței, persoanele vinovate în concret și evident faptele săvârșite de acestea potrivit dispozițiilor art.138 lit.d din Legea nr.85/2006.
Ba mai mult, pentru eventuala incidență în speță a dispozițiilor art.138 lit.d din Legea nr.85/2006, lichidatorul judiciar arată că, acele fapte pot constitui infracțiunea de bancrută frauduloasă dar, nu se arată persoana vinovată.
În aceste condiții lichidatorul judiciar nu completează materialul probator pentru determinarea concretă a cauzelor insolvenței, a persoanelor vinovate și a faptelor săvârșite și nu formulează cererea de atragere a răspunderii în temeiul art.138 din Legea nr.85/2006.
Ca urmare, cererea respectivă este formulată de recurenta creditoare care a solicitat autorizarea sau de către judecătorul sindic, autorizare admisă prin încheierea de ședință din 15.06.2007.
Recurenta și-a întemeiat cererea nu numai pe dispozițiile art.138 lit.d, cum considerase lichidatorul judiciar ci și pe dispozițiile art.138 lit.a și c din Legea nr.85/2006. De asemenea, recurenta nu propune alte probe în dovedirea cererii sale rezumându-se la cele deja aflate la dosarul de insolvență. Procedând astfel, recurenta ca și lichidatorul și-a construit afirmațiile pe prezumții cum bine a reținut instanța de fond.
Or prezumțiile sunt începuturi de dovezi care, trebuiau completate cu probe concludente și utile soluționării cauzei potrivit cu prevederile art.1169 cod civil raportat la art.138 din Legea nr.85/2006 și art.998-999 Cod civil.
De altfel, însăși recurenta a depus unele situații financiare privind anii 2004, 2005 și 2006. În altă ordine de idei actele contabile pot fi refăcute de către specialiști la care ar fi trebuit să se apeleze de către recurentă în cadrul probelor pe care putea să le propună.
De aceea, independent de stocurile, creanțele și datoriile cu care figura debitoarea în anul 2006 în lipsa determinării concrete a cauzelor insolvenței, a persoanelor vinovate și a faptelor reținute individual în sarcina acestora, nu poate fi atrasă răspunderea administratorului în temeiul art.138 (1) lit.a) și d). Și continuarea activității debitoarei trebuia dovedită că s-a făcut cu rea credință și că ar fi accentuat incapacitatea de plată și de către care persoane s-a dispus în acest sens, nefiind suficientă doar simpla prezumție a recurentei că organele de conducere ale debitoarei ar fi continuat activitatea deși se afla în evidentă încetare de plăți. De asemenea, recurenta nu a probat nici faptul că ne aflăm în situația incidenței art.138 lit.d) din Legea nr.85/2006 în sensul că administratorul a făcut să dispară unele documente contabile neputându-se reține doar prezumția sa de vinovăție.
În concluzie, recurenta cum bine a reținut instanța de fond nu a probat susținerile sale, criticile privind sentința apelată apărând nefondate.
Pentru aceste considerente Curtea în baza art.312 (1) Cod procedură civilă va respinge recursul ca nefondat reținând că nu sunt incidente dispozițiile art.304 alin.9 și art.3041Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta Administrația Finanțelor Publice Sector 3 B, împotriva sentinței comerciale nr.4584/31.10.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele, SC SRL prin lichidator judiciar SP, SC PLUS SRL, SC PRODUCTION SRL, SC ROMANIA SRL și SC ROMANIA SRL, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 31.03.2009.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 3: Elena Mincu
- - Dr. I - - -
Grefier,
- -
Red.Jud.
Tehnored.
Nr.ex.: 2
Fond: Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială
Președinte: Judecător sindic:
Președinte:Mioara BadeaJudecători:Mioara Badea, Iulia Cîrnu, Elena Mincu
