Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 513/2009. Curtea de Apel Bucuresti

Dosar nr-

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ

DECIZIA COMERCIALĂ NR. 513

Ședința publică de la 02.04.2009

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: Aurică Avram

JUDECĂTOR 2: Cosmin Mihăianu

JUDECĂTOR 3: Iulia Prelipcean I -

GREFIER - - -

Pe rol judecarea recursului formulat de recurenta, împotriva sentinței comerciale nr. 5318/05.12.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, Direcția Impozite și Taxe Locale Sector 4, Administrația Finanțelor Publice Sector 4, Administrația Fondului Imobiliar și COM 131

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata Direcția Impozite și Taxe Locale Sector 4, reprezentată de consilier juridic cu delegație la dosar, Dl., lipsind celelalte părți.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, întrucât nu sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra cererii de recurs.

Reprezentantul intimatei Sector 4 solicită admiterea recursului și modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii cererii de atragere a răspunderii patrimoniale a intimatului.

CURTEA

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 5318/05.12.2008, Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială a respins cererea formulată de către, în calitate de lichidator al debitoarei COM 131, în contradictoriu cu pârâtul și, în temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006, a dispus închiderea procedurii insolvenței debitoarei și radierea acesteia din registrul comerțului; totodată, a dispus descărcarea lichidatorului de orice îndatoriri și responsabilități, notificarea hotărârii și plata onorariului și a cheltuielilor de procedură din fondul prevăzut la art. 4 din Legea nr. 85/2006.

Pentru a pronunța această sentință, judecătorul-sindic a reținut că la data de 09.11.2007, lichidatorul debitoarei COM 131 a formulat o cerere de angajare a răspunderii patrimoniale a pârâtului, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 138 lit. d) din Legea nr. 85/2006, din examinarea căreia a constatat că nu sunt invocate fapte concrete, precis individualizate, care să facă posibilă incidența în speță a temeiului legal invocat. De asemenea, a mai reținut că raportul administratorului judiciar asupra cauzelor insolvenței nu are valoare probatorie suficientă, pentru a putea fi antrenată răspunderea patrimonială a pârâtului, astfel încât, constatând că lichidatorul nu și-a dovedit susținerile, deși în conformitate cu prevederile art. 1169.civ. sarcina probei îi revenea, prima instanță a respins cererea, apreciind-o ca fiind neîntemeiată.

Pe de altă parte, reținând că în patrimoniul debitoarei nu au fost identificate bunuri din a căror valorificare să poată fi acoperite creanțele, judecătorul-sindic a dispus, în temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006, închiderea procedurii și radierea debitoarei din registrul comerțului, luând și măsurile subsecvente, reglementate de lege.

Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs, solicitând modificarea sa în parte, în sensul admiterii cererii sale și obligării pârâtului la suportarea pasivului falitei.

În motivare, recurenta a arătat că, în calitate de administrator al falitei, intimatul-pârât nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea, iar acest aspect a condus la apariția stării de insolvență. A mai arătat că intimatul-pârât nu a avut conturată starea în care se găsea societatea, a continuat să facă acte de comerț, fiind inevitabilă intrarea în faliment. În final, recurenta a arătat că în mod deliberat intimatul a adoptat această atitudine în vederea obținerii de profit, ascunzând acest lucru față de stat pentru a nu plăti TVA, impozite și alte taxe, răspunderea sa fiind una întemeiată pe principiile mandatului comercial.

Analizând actele dosarului, precum și sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea reține următoarele:

Răspunderea reglementată de art. 138 din Legea nr. 85/2006 nu este o extindere a procedurii falimentului asupra membrilor organelor de conducere, ci una personală, care intervine numai atunci când, prin săvârșirea vreunei fapte din cele enumerate de textul de lege, aceștia au cauzat ajungerea societății debitoare în stare de insolvență.

Natura juridică a răspunderii reglementate de art. 138 din Legea nr. 85/2006 este cea a unei răspunderi speciale care împrumută cele mai multe din caracteristicile răspunderii delictuale.

Fiind vorba de o răspundere delictuală, înseamnă că, pentru a fi angajată, trebuie îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, care reies din art. 998-999.civ. (fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate și culpa), condiții care în această situație unele conotații speciale.

Faptele enumerate în dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 trebuie să fi cauzat ajungerea debitoarei în stare de insolvență.

Recurenta susține aplicarea dispozițiilor art. 138 lit. d) din Legea nr. 85/2006, dar Curtea constată că nici una dintre ipotezele reglementate de textul de lege menționat mai sus nu se regăsește în cauză.

Astfel, potrivit art. 138 lit. d) din Legea nr. 85/2006, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență, prin aceea că ar fi ținut o contabilitate fictivă, ar fi făcut să dispară unele acte contabile sau nu ar fi ținut contabilitatea potrivit legii.

Recurenta afirmă că intimatul-pârât se face vinovat de fapta prevăzută de art. 138 lit. d) din Legea nr. 85/2006, însă nu a indicat nici o faptă concretă, care să permită încadrarea în textul legal invocat.

Or, nici o probă certă nu relevă că atitudinea intimatului-pârât ar fi cauzat apariția stării de insolvență.

Pentru a putea fi angajată răspunderea patrimonială a membrilor organelor de conducere ale unei societăți supuse procedurii colective, Curtea constată că recurenta ar fi trebuit să dovedească atât săvârșirea de către intimatul-pârât a vreunei fapte care să se circumscrie ipotezei reglementate de art. 138 lit. d) din Legea nr. 85/2006, cât și legătura de cauzalitate dintre aceasta și ajungerea societății în stare de insolvență.

Simplele aserțiuni ale recurentei, nesusținute de nici o probă, nu sunt suficiente pentru ca instanța să angajeze răspunderea patrimonială a unei persoane, deoarece părților le revine sarcina de a-și dovedi afirmațiile, în condițiile art. 1169.civ. iar invocarea prevederilor art. 138 din Legea nr. 85/2006 nu atrage automat răspunderea membrilor organelor de conducere, întrucât legiuitorul nu a înțeles să instituie o prezumție legală de vinovăție și de răspundere în sarcina acestora, ci a prevăzut posibilitatea atragerii acestei răspunderi, după administrarea de dovezi care să conducă la concluzia că, prin faptele enumerate de lege, s-a cauzat ajungerea societății în stare de insolvență.

Prin urmare, constatând că nu se poate reține în sarcina intimatului-pârât săvârșirea faptei prevăzute de art. 138 lit. d) din Legea nr. 85/2006, Curtea constată că judecătorul-sindic a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, a cărei confirmare se impune, motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. 1.proc.civ. va respinge recursul, ca nefondat. În acest context, se impune a fi subliniat faptul că recurenta nu a adus nici o critică dispoziției de închidere a procedurii și măsurilor subsecvente acesteia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de către recurenta, împotriva sentinței comerciale nr. 5318/05.12.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, DIRECȚIA IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE SECTOR 4, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4, ADMINISTRAȚIA FONDULUI IMOBILIAR și COM 131

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 02.04.2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - - - I -

GREFIER,

- -

Red. Jud. /2 ex./13.04.2009

Judecător-sindic -

Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială

Președinte:Aurică Avram
Judecători:Aurică Avram, Cosmin Mihăianu, Iulia Prelipcean

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 513/2009. Curtea de Apel Bucuresti