Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 533/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 621/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZI A COMERCIALĂ Nr. 533
Ședința publică de la 07 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Viorica Trestianu
JUDECĂTOR 2: Roxana Popa
JUDECĂTOR 3: Veronica Dănăila
GREFIER - -
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3 împotriva sentinței comerciale nr. 500 din data de 04.02.2008, pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, - & TRANSPORT SRL PRIN LICHIDATOR JUDICIAR, - SRL, - SRL, - SA -UNITATEA REGIONALĂ B și INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că citația emisă pentru intimatul a fost restituită cu mențiunea destinatar necunoscut.
Curtea din oficiu, față de disp. art. 306(2), pune în discuție motivul de recurs de ordine publică derivat din lipsa capacității de folosință a pârâtului, predecedat.
Totodată, față de cererea recurentei, având ca obiect judecarea procesului și în lipsă, reține dosarul în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr.500/04.02.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosar nr-, judecătorul sindic a respins cererea comitetului creditorilor debitoarei & Transport în contradictoriu cu pârâții și, cerere întemeiată pe dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006 și, în consecință, a dispus potrivit art.131 din Legea nr.85/2006 închiderea procedurii insolvenței față de debitoare și a luat toate măsurile subsecvente hotărârii de închidere a procedurii.
Pentru a hotărî astfel judecătorul delegat a reținut că cererea comitetului creditorilor formulată în contradictoriu cu și se întemeiază pe lit. c) și d) ale art.138 din Legea nr.85/2006, text de lege în raport de care a analizat toate cele patru condiții specifice răspunderii civile delictuale.
A reținut că prin derogare de la dreptul comun temeiul acestei respingeri are o dublă semnificație, în măsura în care trebuie constatat că persoanele chemate în judecată pe de o parte, au săvârșit faptele imputate, iar pe de altă parte, au provocat starea de insolvență a societății debitoare, subliniind că art. 138 pe care se întemeiază acțiunea nu instituie în persoana pârâților nici o prezumție de culpă cu privire la faptele și prejudiciul pretins generat.
Judecătorul delegat a arătat că, în aprecierea faptelor întemeiate pe lit.c) din art. 138 din Legea nr.85/2006 trebuie ca obiectul probei să poarte asupra stabilirii acelui ansamblu de activități care sunt prejudiciabile pentru patrimoniul societății, dar care au fost continuate în mod conștient de către pârâți în interes personal, iar în ce privește faptele reglementate de lit.d) din același text de lege, acestea trebuie să fie stabilite în sensul în care neținerea contabilității sau încălcarea legii în ținerea activității contabile a fost de natură să genereze insolvența.
Întrucât pe de o parte, comitetul creditorilor nu a arătat concret care sunt faptele imputate pârâților și nu a administrat nici un fel de probă sub aspectul dovedirii laturii obiective a acestei răspunderi, cererea a fost considerată nefondată.
Constatând pe de altă parte că, în orice stadiu al procedurii insolvenței judecătorul sindic va putea închide procedura dacă reține că în patrimoniul debitoarei nu sunt bunuri valorificabile sau acestea sunt insuficiente în raport cu cheltuielile procedurii, reținând totodată că în speță se identifică această situație de fapt, potrivit art.131 din Legea nr.85/2006 a aplicat măsura închiderii procedurii insolvenței și a luat totodată toate dispozițiile subsecvente.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Administrația Finanțelor Publice Sector 3, în termen legal, solicitând admiterea recursului și, în consecință, admiterea cererii sale și obligarea pârâților și la plata pasivului societății debitoare.
S-a arătat că hotărârea atacată este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, motiv care impune admiterea recursului potrivit art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
În motivarea recursului recurenta a arătat că, din înregistrările contabile evidențiate în bilanțul contabil depus la 30.06.2005 rezultă că debitoarea & Transport încheia exercițiul financiar al anului 2004 cu 812.322.000 ROL, de unde se poate trage concluzia că administratorii debitoarei au fost vădit dezinteresați în achitarea datoriilor restante ale societății de natură a genera incapacitatea de plată a acesteia.
Se arată că pârâții au ținut o contabilitate fictivă și au făcut să dispară documente contabile ale societății & Transport câtă vreme aceștia nu au făcut raportările financiare anuale la Administrația Finanțelor Publice Sector 3, nu au depus declarațiile privind obligațiile de plată la bugetul de stat sau deconturile de TVA. Aceste omisiuni reprezintă încălcări ale legii și caracterizează intenția vădită a pârâților de a se sustrage de la îndeplinirea obligațiilor legale.
Raportându-se la dispozițiile art. 72 și 73 din Legea nr. 31/1990, art. 374 Cod comercial și art. 1082 Cod civil, și subliniind natura comercială a mandatului administratorilor într-o societate comercială, recurenta a arătat că se instituie o prezumție de culpă împotriva intimaților persoane fizice și că faptele prejudiciabile pot consta în acțiuni sau inacțiuni, astfel încât acțiunea se dovedește deplin întemeiată.
La termenul de judecată din 07.05.2008, din oficiu, Curtea a luat în discuție, potrivit art. 306 alin.2 Cod procedură civilă, motivul de ordine publică constând în lipsa capacității de folosință a intimatului, decedat la data promovării acțiunii în fața instanței de fond și față de cererea judecării și în lipsă a dosarului, a reținut cauza în soluționare în întreg ansamblul.
Analizand recursul, Curtea prezinta urmatoarele considerente:
Potrivit art. 41 Cod procedură civilă, persoanele care au folosinta drepturilor lor pot sta in judecata in calitate de reclamante sau parate,per a contrario, legea infirmand aceasta aptitudine personanei lipsite de capacitate de folosinta.
Intrucat in plan procesual capacitatea de folosinta se suprapune capacitatii de folosinta din dreptul material, conform art. 7 din Decretul nr. 31/1954, capacitatea de folosinta a persoanei fizice inceteaza prin moarte, astfel o persoana predecedata la data promovarii cererii in justitie nu poate avea aptitudinea participarii la proces in calitate de parte, iar orice act de procedura impotriva unei astfel de persoane este lipsit de eficienta.
Din analiza dosarului de fond rezulta ca cererea comitetului creditorilor & Transport a fost formulata la 24.08.2007, in conditiile in care, potrivit adresei nr. 10331/05.05.2007 a Ministerului Internelor si Reformei Administrative (consemnata la fila 264 volumului I al dosarului de fond), era decedat la acea data, decesul acestei persoane fiind inregistrat in registrul de stare civila al municipiului Ramnicu S inca din anul 2005, cu nr. 284.
Or, in aceste conditii, o procedura civila, un proces in sensul larg al acestei notiuni, incluzand amsamblul mijloacelor juridice care implica participarea partilor la judecata, exercitarea drepturilor si obligatiilor procesuale, nu poate fi desfasurata in raport cu o persoana decedata, astfel incat exceptia, avand caracter de fond, absolut si peremptoriu, trebuia luata in dezbatere de catre prima instanta, admisa, iar efectul sau opereaza prin intreruperea judecatii demarate in raport cu paratul predecedat.
Asupra criticilor de nelegalitate si netemeinicie formulate de catre recurenta Administrația Finanțelor Publice Sector 3, Curtea urmeaza sa se refere prin considerarea calitatii de parte litiganta in cererea intemeiata pe dipozitiile art. 138 lit. c) si d) din Legea nr.85/2006 exclusiv in persoana intimatei-parate, ca rezultat al deliberarilor sale asupra exeptiei anterioare.
Răspunderea reglementată de art. 138 din Legea nr.85/2006 nu este o extindere a procedurii falimentului asupra administratorilor, ci una personală, care intervine numai atunci când, prin săvârșirea vreunei fapte din cele enumerate de textul de lege, acestia au contribuit la ajungerea societății debitoare în stare de insolvență.
Curtea nu isi insuseste punctul de vedere al recurentei care arata ca raspunderea administratorului debitoarei este o raspundere guvernata dupa regulile raspunderii contractuale, prin evocarea dispozitiilor 1082 cod civil, art. 72 din Lgea nr. 31/1990 si art. 374 Cod comercial.
Natura juridică a răspunderii administratorilor unei societati comerciale este aceea a unei răspunderi speciale, intrucat mandatul acestuia are un dublu caracter, conventional si legal. Cu toate acestea, data fiind, in principal functia reparatorie a acestei raspunderi dar si plecand de la dominanta ca administratorul are, in principal, acele functii pe care legea le da in sarcina sa, precum si de la modalitatea in care legiuitorul reglementeaza aceasta institutie prin indentificarea, in continutul textului de lege a elementelor care, in mod clasic compun raspunderea civila delictuala, raspunderea reglementata de art. 138-142 din Legea nr.85/2006 trebuie apreciata particular, doar in masura in care ea este un gen al speciei generale pe care o reglementeaza art. 998-999 Cod civil.
In aceasta masura, proba tuturor elementelor care compune aceasta raspundere, fapta, autoratul, prejudiciul, legatura cauzala intre fapta si prejudiciu si vinovatia, incumba, dupa regula stabilita in art. 1169 Cod civil, reclamantului, autorului cererii in raspundere.
Curtea observa ca cererea formulata in cauza de catre comitetul creditorilor debitoarei & Transport se intemeiaza pe art. 138 lit. c si d, fara insa ca faptele imputate paratei sa fie individualizate sub aspectul determinarii acelor elemente obiective care intra in continutul lor.
Afirmatiile de ordin general cum ar fi aceea ca netinerea contabilitatii (prezumata dupa imprejurarea ca documentele contabile nu au fost puse la dispozitia lichidatorului, nu au fost depuse declaratiile fiscale obligatorii sau deconturile de TVA) denota un dezinteres evident in organizarea activitatii societatii debitoare de natura a provoca incetarea platilor sau ca neplata datoriilor bugetare ale falitei rezultate la asfarsitul anului fiscal 2004 prezuma continuarea activitatii debitoarei & Transport. in interesul personal al paratei, activitati care au dus la iminenta insolventei, alaturi de afirmatii vizand reaua-credinta a paratei, nu sunt aspecte de natura a individualiza si caracteriza suficient elementele raspunderii intemeiate pe art. 138 din Legea nr.85/2006.
Curtea arata ca, in cazul literei c) din art. 138, afirmatiile reclamantilor trebuie sa circumstantieze natura activitatilor desfasurate de catre administratori, alaturi de imprejurarea ca acestea au fost actiuni constiente si deliberate, directionate in sensul in care paratii au obtinut sau au intentionat obtinerea unor avantaje personale in detrimentul societatii al carei colaps financiar devenea, in aceste conditii, previzibil. Or, din analiza cererii formulate de catre comitetul creditorilor in instantei de fond, rezulta ca singurul argument oferit de catre acesata creditoare consta in imprejurarea ca paratii nu au intreprins masurile adecvate pentru functionarea normala a societatii si plata datoriilor bugetare, ceea ce nu se circumscrie in temeiul de drept care a intemeiat cererea in justitie.
In ce priveste intemeierea cererii pe litera d) a art. 138 din Legea nr.85/2006, Curtea retine ca reclamantul-recurent arata in special ca paratii nu au tinut contabilitatea debitoarei in conformitate cu legea (concluzie perzumata din faptul constatat ca administratul nu au pus la dipozitia administratorului judiciar si a lichidatorului documentele enumerata de art. 28 din Legea nr.85/2006 sau ca nu au fost depuse la organele finantelor publice declaratiile legale obligatorii sau bilanturile anuale), lucru care a dus la nedeclararea datoriilor de bugetul de stat cu consecinta neplatii acestora.
Chiar daca, sub aspect probatoriu, neprezentarea documentelor contabile catre lichidator, asa cum constata acesta in raportarile sale, poate prezuma netinerea contabilitatii, reclamantul trebuia sa realizeze in cauza proba elementului imediat, legatura cauzala intre aceste fapt si provocarea insolventei. Tinerea contabilitatii reflecta, in mod normal, inregistrarea tuturor operatiunilor efectuate de catre debitor si ofera participantilor la procedura posibilitatea verificarii lor sub aspectul legalitatii, insa organizarea si tinerea contabilitatii in conformitate cu legea nu da garantia solvabilitatii, asa cum netinerea ei nu poate fi considerata cauza imediata sau mediata a insolventei. Instantei nu-i este permis un artificiu care sa considere, in lipsa altor elemente, ca netinerea contabilitatii este de natura, in toate cazurile, sa determine insolventa, de aceea, simpla situatie constatata a netinerii contabilitatii nu este suficenta pentru antrenarea acestei raspunderi.
De asemenea, Curtea considera ca independent de existenta unor raportari consemnate la dosarul cauzei, prin care lichidatorul judiciar considera incidente dipozitiile art. 138 din Legea nr. 85/2006, creditorii, autori ai cererii prin comitet, nu sunt eliberati de sarcina probei faptelor afirmate, legea nedand valoare probatorie prestabilita actelor efectuate de catre lichidator in cadrul procedurii.
de considerente aratat in aceasta dezizie, Curtea considera recursurl formulat in cauza intemeiat, numai in masura problemei derivate din lpsa capacitatii procesuale de folosinta a paratului, asfel, va admite recursul cu consecinta modificarii partiale a hotararii, protrivit celor stabilite, in conformitate cu dispozitiile art. 312 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta Administrația Finanțelor Publice Sector 3, împotriva sentinței comerciale nr.500/04.02.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații și, & Transport prin lichidator judiciar SP consult, Romtelecom - Unitatea Regională B și Inspectoratul TERITORIAL D E Muncă.
Modifică în parte sentința recurată în sensul că:
Admite excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtului.
Respinge cererea comitetului creditorilor debitoarei & Transport promovată în contradictoriu cu pârâtul, cerere întemeiată pe dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006, ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de capacitate procesuală de folosință.
Menține, în rest, celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 07.05.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - -
GREFIER,
- -
Red.Jud.
2 ex.
08.05.2008
Fond: Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială
Președinte:
Președinte:Viorica TrestianuJudecători:Viorica Trestianu, Roxana Popa, Veronica Dănăila
