Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 556/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 559/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZIE COMERCIALĂ Nr. 556
Ședința publică de la 10 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Rodica Zaharia
JUDECĂTOR 2: Iulia Manuela Cîrnu I-- -
JUDECĂTOR 3: Alecsandrina
GREFIER -
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI împotriva sentinței comerciale nr.715 din 16.12.2008 pronunțată de Tribunalul Giurgiu în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații, - - BĂNEASA - prin LICHIDATOR JUDICIAR SOCIETATEA PROFESIONALĂ, PRIMĂRIA COMUNEI BĂNEASA, intimat și OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL GIURGIU.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Curtea, constatând că recurenta a solicitat prin motivele de recurs judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 proc.civilă reține pricina în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința comercială nr.715/16.12.2008 pronunțată de Tribunalul Giurgiu au fost respinse cererile formulate de creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G privind atragerea răspunderii patrimoniale a administratorilor, au fost respinse obiecțiunile formulate împotriva raportului final și bilanțul general al lichidării depuse de lichidatorul judiciar; a fost admisă cererea formulată de lichidatorul judiciar privind închiderea procedurii insolvenței și s-a dispus radierea debitoarei din registrul comerțului.
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul sindic a reținut, în esență, următoarele:
Obiecțiunile formulate împotriva raportului final publicat în Buletinul procedurilor de insolvență nr.3703/02.10.2008 sunt identice cu cele ce nu au fost avute în vedere de instanță la pronunțarea sentinței comerciale nr.120/22.05.2007, astfel că analiza acestora va fi comună.
Se susține prin obiecțiunile formulate necesitatea completării raportului final al lichidării cu precizări legate de analiza activității administratorului statutar în vederea formulării unei eventuale cereri întemeiate pe dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006.
Procedura falimentului împotriva - - Băneasa a fost deschisă prin încheierea pronunțată de judecătorul sindic la data de 14.06.2002 și trecută în faliment la data de 27.02.2004, dată la care creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B era înscrisă în tabelul de creanțe.
Reține tribunalul și faptul că Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B avea calitatea de acționar al debitoarei falite deținând un număr de 39.735 acțiuni, reprezentând 12,9062% din capitalul social, conform recunoașterii acesteia.
Constată instanța că atragerea răspunderii patrimoniale a administratorilor a fost solicitată de această creditoare prin cererea formulată la data de 04.08.2005 și reluată prin obiecțiunile formulate la raportul final, raport prin care lichidatorul judiciar a învederat asupra inexistenței vreunei fapte de natura celor menționate de art.138 din Legea insolvenței.
Prin cererea depusă la 09.05.2002 creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice Gas olicitat angajarea răspunderii foștilor administratori al falitei. Tribunalul constată neindicate persoane și fapte în măsură a face posibilă analiza pretențiilor.
Răspunderea reglementată de art.137 din legea nr.64/1995 republicată, actualmente art.138 din Legea nr.85/2006, intervine numai atunci când prin săvârșirea uneia sau mai multor fapte dintre cele enumerate, s-a ajuns în stare de insolventă.
Apare necesară solicitarea și administrarea de dovezi, care să confirme săvârșirea de către administratorul debitoarei a faptelor enunțate, a raportului de cauzalitate între fapte și starea de insolventă.
Ori în cauza dedusă judecății, prin obiecțiunile la raportul final, creditoarea AVAS B solicită lichidatorului judiciar să analizeze activitatea administratorilor, deși aceasta avea posibilitatea în calitate de acționar să cunoască și să verifice activitatea acestora, să indice faptele imputabile acestora și să le dovedească.
Împrejurarea că raportul final nu cuprinde o analiză amănunțită asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția insolvenței, lichidatorul judiciar încălcând obligațiile prevăzute de art.25 alin.1 lit.a și art.59 alin.1 din Legea nr.85/2006, se datorează faptului că la data intrării în vigoare a acestei legi
procedura insolvenței - - Băneasa se afla în faza finală, primi
raportul final fiind depus de lichidatorul judiciar la data de 01.06.2005, deci înainte de intrarea în vigoare a legii nr.85/2006.
Ori, prin raportul privind cauzele și împrejurările care au condus la apariți stării de insolventă întocmit în condițiile art.56 din Legea nr.64/1995 republicată, la data de 15.12.2004, rezultă că acesta cuprinde o analiză detaliată a activități din anul 2003 ca urmare a lipsei de activitate, motivată de starea avansată de degradare a utilajelor. La momentul depunerii acestui raport, creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B nu a solicitat completarea acestuia și nu a adus la cunoștința lichidatorului judiciar existența vreunei fapte imputabile administratorilor, în calitatea sa de acționar al acesteia.
Împotriva acestei sentințe formulează recurs creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, în esență, pentru următoarele motive:
Începând cu luna martie 2003 nu s-a mai ținut evidenta contabila; in luna februarie 2003 s-au inregistrat facturări pentru prestări servicii si vânzări de mărfuri pentru care nu s-a virat TVA, respectiv suma încasata a fost înregistrata, sub aspectul destinației.
Faptele săvârșite de intimații administratori atat prin omisiune, cat si cu intenție, se circumscriu faptelor prevăzute de art. 138 alin. (1) lit. d) din lege, iar in condițiile in care contabilitatea societății nu a fost ținuta, asa cum impune, in mod imperativ, legislația fiscala, există o prezumție de culpă, deoarece neținerea evidenței contabile conduce în mod inevitabil la necunoașterea modului de administrare a patrimoniului, a existenței bunurilor din acest patrimoniu și a operațiunilor efectuate de administratori cu bunurile societății și cu fondurile acesteia.
Având in vedere ca in ultimele evidente contabile ale falitei figurează inregistrate imobilizări corporale de tip terenuri, construcții, echipamente, utilaje si mijloace de transport, care nu au fost identificate si in patrimoniul acesteia este de necontestat faptul ca in sarcina intimaților parați se poate retine săvârșirea faptelor prevăzute deart.138 alin.(1) lit.a) si lit.d)din Legea nr.64/1995, republicata.
Lipsa acestor bunuri din patrimoniul debitoarei a fost constatata si precizata de lichidatorul judiciar in rapoartele sale. Astfel, in cadrul procedurii de insolventa acesta a identificat si valorificat numai câteva bunuri uzate, respectiv remorca auto, cisterna remorca auto, fiset metalic.
De asemenea, aceste aspecte referitoare la lipsa unor bunuri din gestiunea debitoarei au fost constatate si de Garda Financiara cu ocazia controlului efectuat in martie 2001.
de cele menționate, este evident, ca intimații parați, in exercitarea atribuțiilor lor, abuzând de prerogativele conferite de lege,au folosit bunurile si creditele societății in interes personal, fiind de necontestat faptul ca in sarcina lor poate retine săvârșirea faptelor prevăzute deart.138 alin.(1) lit.a)din Legea
nr.85/2006.
Susținerea intimaților parați potrivit căreia terenul in suprafața de 20.1001
ar fi trebuit predat debitoarei de către - - Baneasa nu a intrat în patrimoniul acesteia, fiind valorificat in procedura insolventei de - - Baneasa, fara ca aceștia sa intreprinda nici un demers pentru recuperare, nu poate fi reținuta.
In ceea ce privește incidența prevederilorart.138 alin.(1) lit.f)din Legea nr.85/2006), respectiv utilizarea de mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, in scopul întârzierii încetării de plați, asa cum s-a precizat si in cererea de atragere a răspunderii patrimoniale, societatea administrata de intimații parați a înregistrat datorii către Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate.
Parte din aceasta suma, respectiv 2.997,67 RON, reprezintă contribuția personala a angajaților societății, in calitate de asigurați, pe care, potrivit prevederilor art. 55 din nr.OUG 150/2002, modificata, intimații parați aveau obligația imperativa de aor etine din salariile acestora si de aov ira lunar către Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate.
In condițiile in care acesta suma nu aparținea falitei, fiind contribuția personala a asiguraților la Fondul national unic de asigurări sociale de sănătate, este evident ca aceasta suma a fost utilizata in alte scopuri, determinând, pe acesta cale, majorarea datoriilor societății si contribuind la intrarea sa in incapacitate de plata.
Pe de alta parte, pentru nevirarea la timp a acestor contribuții la bugetul asigurărilor sociale de sănătate, in conformitate cu dispozițiile art.55 alin. 1 din nr.OUG 150/2002, modificata, s-au calculat dobânzi, penalități de întârziere si penalități pentru stopaj la sursa, sume care, de asemenea, nu au fost achitate de către societate si care au contribuit astfel la ajungerea societății in incapacitate de plata.
In ceea ce privește îndeplinirea cumulativa a condițiilor de răspundere civila delictuala prevăzute de art. 998-999. civ. se subliniază faptul ca, din perspectiva reglementarii prevăzute de Legea nr.64/1995, rep. cu modificările ulterioare, răspunderea membrilor organelor de conducere ale societăților ajunse in încetare de plați, asa cum este prevăzuta de art.137 din lege, este o răspundere speciala care pune la îndemâna creditorilor si a instanței mijloacele juridice cele mai adecvate pentru a se asigura acoperirea in tot sau in parte a pasivului debitoarei.
Prevederile art.137 nu conțin în mod explicit cerința culpei sau a greșelii membrilor organelor de conducere ale societății comerciale ajunsa in încetare de plați: aceasta omisiune "nu este intamplatoare, ci vine sa sublinieze regimul agravat al răspunderii acestor membri ai organelor de conducere".
Analizând actele dosarului, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Recurenta a formulat cerere întemeiată pe dispozițiile art.138 alin.1 lit.a, c, d și f din Legea nr.85/2006, făcând o enumerare generică a faptelor săvârșite de către administratorii debitoarei, fără însă a indica în mod concret care sunt aceste fapte și, în special, fără a arăta care este legătura de cauzalitate dintre aceste fapte și starea de insolvență a debitoarei, dacă această incapacitate de plată s-a datorat tocmai săvârșirii acestor fapte.
Se exemplifică de către recurentă, atunci când sunt invocate disp. art.138 alin.1 lit.a), că debitoarea nu a făcut demersurile necesare în vederea intrării în patrimoniul acesteia a unui teren în suprafață de 20.100.
Dispozițiile art.138 alin.1 lit.a), din Legea nr.85/2006 se aplică în situația în care persoanele care au cauzat starea de insolvență a debitoarei au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu al său în cel al unei alte persoane, faptele invocate de către recurentă neputând fi încadrate în aceste dispoziții.
Se mai invocă dispozițiile art.138 lit.f), recurenta susținând că societatea administrată de intimații pârâți a înregistrat datorii către Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate.
Și în această situație, dispozițiile legale invocate nu pot fi reținute, faptele imputate neavând nici o legătură cu prevederile legale.
Concluzionând, recurenta nu a făcut dovada faptelor invocate, și mai ales nu a făcut dovada legăturii de cauzalitate dintre aceste fapte și starea de insolvență a societății debitoare, știut fiind faptul că răspunderea reglementată de art.138 din Legea nr.85/2006 este o formă a răspunderii civile delictuale prev. de art.998 - 999 Cod civil, astfel încât pentru atragerea acestei răspunderi trebuie îndeplinite condițiile prevăzute de lege în acest sens.
Față de cele reținute mai sus, în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. Curtea urmează să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECID E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI împotriva sentinței comerciale nr.715 din 16.12.2008 pronunțată de Tribunalul Giurgiu în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații, - - BĂNEASA - prin LICHIDATOR JUDICIAR SOCIETATEA PROFESIONALĂ, PRIMĂRIA COMUNEI BĂNEASA, intimat și OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL GIURGIU.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10.04.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
dr.I
GREFIER,
-
Red.Jud. - 06.05.2009
Tehnored. - 06.05.2009
2 ex.
Tribunalul Giurgiu
Președinte:
Președinte:Rodica ZahariaJudecători:Rodica Zaharia, Iulia Manuela Cîrnu, Alecsandrina
