Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 56/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr- Operator nr.2928
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 56
Ședința publică din 18 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Florin Moțiu
JUDECĂTOR 2: Petruța Micu
JUDECĂTOR 3: Raluca Suciu
Grefier - -
S-a luat în examinare, la a doua strigare a cauzei, recursul declarat de creditoarea recurentă Administrația Finanțelor Publice L împotriva sentinței civile nr.1367/22.10.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu debitoarea intimată - SRL prin lichidator judiciar T, având ca obiect angajarea răspunderii organelor de conducere.
La apelul nominal făcut în ședință publică sunt lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că lichidatorul judiciar al debitoarei a depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare și constatând că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, Curtea a reținut cauza spre soluționare.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1367/22.10.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- s-a respins cererea de antrenare a răspunderii patrimoniale formulata de lichidatorul judiciar împotriva pârâților si, în temeiul art.131 din Legea privind procedura insolvenței, s-a închis procedura insolvenței față de debitorul - SRL, reprezentată de lichidatorul judiciar,în contradictoriu cu creditoarea L și s-a dispus radierea debitorului - SRL, din registrul comerțului.
În temeiul art.136 din Legea privind procedura insolvenței, a fost descărcat lichidatorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități cu privire la procedură, debitor și averea lui, creditori, titulari de garanții, acționari sau asociați.
În temeiul art.135 din Legea privind procedura insolvenței, s-a dispus notificarea sentinței debitorului, creditorilor, pârâților, Direcției Teritoriale a Finanțelor Publice, Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Timiș pentru efectuarea mențiunii de radiere, precum și publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
La data de 22.10.2009 lichidatorul judiciar desemnat să administreze procedura insolvenței debitorului - SRL, a solicitat să se dispună închiderea procedurii, ca urmare a lipsei bunurilor în averea debitorului, a faptului că nu au fost prezentate acte în termen legal și nu există un plan de reorganizare, conform art. 134 din Legea nr. 85/2006.
Judecătorul sindic a constatat că procedura concursuală a fost deschisă prin încheierea nr.1104/29.05.2008 și că s-au întocmit și comunicat notificările în condițiile art. 61 din Legea privind procedura insolvenței.
În ceea ce privește cererea de atragere a răspunderii personale patrimoniale a foștilor administratori ai - SRL, judecătorul sindic a constatat că societatea a fost dizolvata de drept de către ORC T, apoi a intrat in lichidare, iar lichidatorul societății a solicitat atragerea răspunderii patrimoniale a administratorilor societății din care unul în Germania pentru săvârșirea faptei prev. de art. 138 lit d din Legea nr.85/2006.
Judecătorul sindic a reținut că faptul că nu au fost depuse la dosarul cauzei actele prevăzute de art.28 din Legea nr.85/2006 nu poate duce la concluzia că administratorul debitoarei a ținut o contabilitate fictivă, iar de la aceste premise si până la dovedirea stării de fapt reținute de către lichidator nu a mai fost făcut niciun pas în sensul că lichidatorul nu a produs dovezi din care să rezulte aceste lucru.
S-a mai reținut de către judecătorul sindic că societatea a fost condusă în fapt doar de unul dintre administratori, celălalt conform procurii care nu a fost operată la ORC neavând nici un drept de administrare și nesemnând nici un act. Așa fiind, judecătorul sindic a respins cererea de atragere a răspunderii ca nedovedită.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs creditoarea Administrația Finanțelor Publice L solicitând admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței recurate în sensul admiterii cererii de antrenare a răspunderii materiale a fostului administrator al societății debitoare, în temeiul art.138 din Legea nr.85/2006.
În motivarea recursului, creditoarea arată că sentința recurată este dată cu încălcarea și greșita interpretare a legii. Astfel, recurenta arată că administratorul societății debitoare nu și-a îndeplinit obligația legală de a depune actele solicitate de legea insolvenței dovedind rea credință în ceea ce privește îndeplinirea obligațiilor legale.
Se mai arată de către recurentă că potrivit Legii nr.82/1991, republicată, de conducerea și păstrarea evidențelor contabile este răspunzător administratorul societății, or, nedepunerea actelor contabile poate să ducă la prezumția că ori contabilitatea nu a fost ținută conform legii, ori că administratorul societății a făcut ca actele contabile să dispară, fapte sancționate de art.138 lit.d) din Legea nr.85/2006.
Creditoarea recurentă consideră că instanța trebuie să manifeste rol activ și să sancționeze astfel de atitudini, aplicând prezumția vinovăției administratorilor, întrucât în caz contrar, s-ar crea un precedent car ar lipsi de substanță procedura insolvenței. Consideră că este obligația administratorului de a dovedi că întinderea prejudiciului nu este aceea solicitată de către creditori, cu atât mai mult cu cât creanțele acestora sunt supuse unui control atât din partea lichidatorului judiciar, cât și din partea judecătorului sindic, iar pe de altă parte, administratorul avea posibilitatea legală de a se îndrepta împotriva persoanei căreia i-a predat actele în mod nelegal dacă ar fi considerat că prejudiciul nu este real. Întrucât sentința atacată s-a dat fără drept de apel, solicită ca instanța să cerceteze cauza sub toate aspectele conform art. 304 Cod procedură civilă.
, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei intimate - SRL, a formulat întâmpinare în cauză, prin care a arătat că își menține propunerea de atragere a răspunderii materiale, din raportul depus la data de 22.10.2009, a celor doi administratori ai debitoarei și anume și.
Examinând recursul de față, prin prisma criticilor formulate de recurentă și din oficiu, raportat la dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, Curtea constată că acesta este nefondat, judecătorul sindic pronunțând o hotărâre temeinică și legală, conformă cu probele de la dosar.
Creditoarea recurentă critică soluția și motivele prezentate de instanța de fond, solicitând antrenarea răspunderii administratorilor societății debitoare.
Astfel, potrivit art. 138 din Legea nr. 85/2006, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere sau de supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte: a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane; b) au făcut acte de comerț în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice; c) au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți; d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea; e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia; f) au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăți; g) în luna precedentă încetării plăților, au plătit sau au dispus să se plătească cu preferință unui creditor, în dauna celorlalți creditori.
În conformitate cu alin. 3 al acestui text, comitetul creditorilor sau creditorul care deține mai mult de J din valoarea tuturor creanțelor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. 1, dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea în răspundere împotriva persoanelor la care se referă alin. 1 și aceasta amenință să se prescrie.
În cauză, acțiunea de atragere a răspunderii a fost formulată de lichidatorul debitoarei, conform art. 138 din Legea insolvenței, însă judecătorul-sindic a apreciat că cererea acestuia nu poate fi admisă deoarece răspunderea civilă întemeiată pe articolul menționat, fiind o răspundere civilă delictuală specială (atipică), trebuie să fie îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale pentru ca persoanele prevăzute de acest text să răspundă cu averea persoană pentru datoriile societății pe care au condus- În prezenta cauză practicianul, deși a invocat prevederile art. 138 alin. 1 lit. d), nu a dovedit prin probe certe și concludente fapta imputată organelor de conducere, culpa acestora și raportul de cauzalitate dintre faptă și ajungerea societății debitoare în stare de încetare de plăți.
În speță, lichidatorul judiciar, deși a solicitat judecătorului-sindic să dispună angajarea răspunderii patrimoniale personale a fostului administrator social al debitoarei, nu a mai înțeles să declare și calea de atac prevăzută de lege împotriva soluției primei instanțe, ci doar creditoarea a formulat recurs, criticând hotărârea tribunalului sub acest aspect.
Deși nici unui creditor în procedura insolvenței nu i se poate nega interesul de a solicita angajarea răspunderii personale a membrilor organelor de conducere ale debitoare falite, aceasta nu înseamnă că un astfel de participant la procedură are și posibilitatea concretă de a cere aplicarea textului art. 138, fiindcă legiuitorul, în noua reglementare, a înțeles să modifice condițiile în care creditorii au dreptul să solicite judecătorului-sindic o astfel de antrenare de răspundere. În aceste condiții, este evident faptul că dacă în primă instanță creditoarea nu putea să ceară aplicarea dispozițiilor art. 138 din Legea nr.85/2006, ea nu pot solicita nici în recurs acest lucru.
Așa fiind, constatând că nu există motive de casare sau modificare a sentinței recurate, în baza art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de creditoarea Administrația Finanțelor Publice L împotriva sentinței civile nr.1367/22.10.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de creditoarea Administrația Finanțelor Publice L împotriva sentinței civile nr.1367/22.10.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18 ianuarie 2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red./22.01.2010
tehn./ 2 ex./22.01.2010
Primă instanță: Tribunalul Timiș,
judecător:
Președinte:Florin MoțiuJudecători:Florin Moțiu, Petruța Micu, Raluca Suciu
