Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 593/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA nr. operator 2928
SECȚIA COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 593
Ședința publică din 16 aprilie 2009
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Cătălin Nicolae Șerban
JUDECĂTOR 2: Marian Bratiș
JUDECĂTOR 3: Dorin
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice T împotriva sentinței comerciale nr. 126/22.01.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu debitoarea intimată - & SRL, prin lichidator judiciar Ferm Consult T, având ca obiect angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedură completă.
S-a făcut referatul cauzei, de către, grefierul de ședință, după care, văzând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă de către creditoarea recurentă, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 126/22.01.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- s-a închis procedura insolvenței față de debitoarea - & SRL și s-a dispus radierea debitoarei din registrul comerțului și descărcarea lichidatorului judiciar de orice îndatoriri și responsabilități.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că la data de 15.05.2008 lichidatorul judiciar Ferm Consult T, desemnat să administreze procedura insolvenței debitorului - & SRL a solicitat să se dispună închiderea procedurii, ca urmare a lipsei bunurilor în averea debitorului, a faptului că nu au fost prezentate acte în termen legal și nu există un plan de reorganizare, conform art. 134 din Legea nr. 85/2006. Procedura concursuală a fost deschisă prin încheierea nr. 982/15.05.2008, iar notificările au fost întocmite și comunicate în condițiile art. 61 din legea privind procedura insolvenței.
Având în vedere că nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele necesare continuării procedurii și acoperirii cheltuielilor administrative, în temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006, s-a dispus închiderea procedurii insolvenței, radierea debitorului din registrul comerțului și descărcarea lichidatorului judiciar de orice îndatoriri și responsabilități.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea T, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și trimiterea dosarului la instanța de fond pentru continuarea procedurii.
În motivarea cererii de recurs, se arată că în acest dosar instanța de judecată a dispus închiderea procedurii față de debitoarea și SRL. Prin acest fapt, creditoarea recurentă consideră că i s-au încălcat drepturile procesuale prin care avea posibilitatea să își recupereze creanța față de societatea debitoare.
Astfel, deși lichidatorul judiciar nu a primit actele contabile de la societate, a solicitat instanței a închide procedura, nefăcând demersurile legale pe care le avea la dispoziție. Consideră că lichidatorul judiciar trebuia să formuleze plângere penală împotriva administratorilor societății, deoarece nedepunerea actelor contabile este prevăzută de Legea 85/2006 ca infracțiune.
De asemenea, lichidatorul, neavând acte contabile, s-a pronunțat asupra aplicării art.138 din Legea 85/2006, arătând că, în opinia sa, nu se impune antrenarea răspunderii materiale a foștilor administratori. Precizează că, potrivit art.138 lit. d) din Legea 85/2006, se poate solicita antrenarea răspunderii materiale a foștilor administratori ai societății debitoare dacă aceștia nu au ținut sau au făcut să dispară actele contabile ale societății debitoare.
Mai arătă că lichidatorul judiciar nu a întocmit Raportul cu cauzele ajungerii societății debitoare în insolvență. Lichidatorul judiciar nu a comunicat creditorilor nici Raportul final de închidere a procedurii insolvenței. Consideră că lichidatorul judiciar a tratat superficial procedura insolvenței față de acest debitor.
Creditoarea recurentă arată că, în acest fel, a fost împiedicată a solicita autorizarea judecătorului sindic în vederea formulării antrenării răspunderii, atâta timp cât până la primul termen de abia s-a definitivat de creanțe, astfel că până la această dată recurenta nu putea să formuleze vreo cerere de autorizare atâta timp cât nu a știut dacă se poate sau nu forma un Comitet al creditorilor și dacă cererea de autorizare va fi făcută în nume propriu sau în numele Comitetului creditorilor.
Arată că lichidatorul judiciar nici măcar nu a solicitat creditorilor a avansa cheltuieli pentru continuarea procedurii. Pe adresa creditoarei recurente nu a fost formulată o astfel de cerere, astfel că lichidatorul judiciar nu poate presupune acest aspect până nu are o confirmare clară a acestui fapt din partea tuturor creditorilor.
Mai mult, având în vedere cuantumul creanțelor înscrise consideră că lichidatorul judiciar trebuia să depună diligentele necesare în administrarea procedurii de insolvență și nu închiderea procedurii.
Deoarece hotărârea este dată fără drept de apel, solicită ca la judecarea recursului instanța să nu se limiteze la motivele de recurs prevăzute de art. 304 și să facă aplicarea art.3041pr.civ.
Examinând sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs, dar și din oficiu, în limitele conferite de art. 306, alin. 2.proc.civ. tea reține că aceasta este legală și temeinică, recursul urmând a fi respins, în baza art. 312, alin.1 proc.civ. pentru considerentele ce succed:
În ceea ce privește motivele de recurs ce se referă la faptul că lichidatorul judiciar nu a primit actele contabile ale debitoarei și că nu a formulat plângere penală împotriva administratorilor acesteia, Curtea consideră că sunt nefondate. Astfel, nedepunerea actelor contabile nu îmE. închiderea procedurii conform art. 131 din Legea 85/2006, întrucât acest text de lege arată că procedura se poate închide în orice stadiu al ei.
De asemenea, lichidatorul/administratorul judiciar nu este obligat să formuleze plângere penală împotriva foștilor administratori sociali pentru nedepunerea actelor contabile, astfel că neformularea respectivei plângeri penale nu se poate constitui într-o cauză de neaplicare a dispozițiilor art. 131 din Legea 85/2006.
Lichidatorul judiciar, de asemenea, nu este obligat să formuleze acțiunea în antrenarea răspunderii prevăzută de art. 138 din Legea 85/2006, el fiind singurul în măsură să aprecieze oportunitatea formulării unei asemenea acțiuni.
Nu poate fi acceptată critica ce vizează neîntocmirea raportului privind cauzele ajungerii societății în insolvență, întrucât acest raport poate fi întocmit numai dacă practicianul în insolvență a intrat în posesia documentelor societății, ori în speță, practicianul nu a intrat în posesia acestora.
În ceea ce privește motivul de recurs ce vizează necomunicarea raportului prin care s-a propus închiderea insolvenței, Curtea consideră că acesta este nefondat, întrucât, conform art. 129 din Legea 85/2006, numai raportul final însoțit de situațiile financiare finale trebuie comunicat creditorilor. Numai în această ipoteză trebuie convocată adunarea creditorilor și numai acest raport trebuie comunicat creditorilor, iar nu și cel prevăzut de art. 131 din Legea 85/2006.
În cazul în care se depune un raport prin care se face propunerea de închidere a procedurii insolvenței, conform art. 131 din Legea 85/2006, obligația practicianului în insolvență nu este de a-l comunica creditorilor, ci doar de a asigura creditorilor posibilitatea de a-i cunoaște existența și conținutul.
Acest lucru s-a întâmplat, întrucât, la termenul de judecată din data de 9.10.2008, când lichidatorul judiciar a prezentat oral conținutul raportului prin care a propus închiderea procedurii conform art. 131 din Legea 85/2006, reprezentantul creditoarei DGFP Taf ost prezent.
La respectivul termen de judecată, judecătorul sindic a acordat un nou termen de judecată, pentru data de 22.01.2009, astfel că creditoarei recurente i s-a acordat un răgaz rezonabil pentru a lua la cunoștință de propunerea de închidere a procedurii insolvenței și pentru a lua măsurile pe care le considera oportune, inclusiv să ceară autorizarea formulării cererii de antrenare a răspunderilor membrilor fostelor organe de conducere ale debitoarei.
Curtea constată că nu a existat nicio pentru ca creditoarea să formuleze cererea de autorizare, întrucât definitivarea tabelului creanțelor până la primul de judecată nu constituie o în acest sens.
Dată fiind prezența reprezentantului creditoarei la ședința de judecată la care lichidatorul judiciar a depus raportul prin care a solicitat închiderea procedurii conform art. 131 din Legea 85/2006, nu se mai impunea ca acesta să ceară formal creditoarei să avanseze sumele necesare pentru continuarea procedurii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice T împotriva sentinței comerciale nr. 126/22.01.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 16.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - Dr. - - - -
GREFIER,
Red../15.05.2009
Dact. /15.05.2009
2 ex.
Prima instanță - Trib.
Judecător sindic -
Președinte:Cătălin Nicolae ȘerbanJudecători:Cătălin Nicolae Șerban, Marian Bratiș, Dorin
