Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 611/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Operator date 2928
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 611/
Ședința publică din data de 27 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Florin Moțiu
JUDECĂTOR 2: Petruța Micu
JUDECĂTOR 3: Anca Buta
Grefier: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C-S împotriva sentinței comerciale nr. 802/16.10.2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în contradictoriu cu debitoarea intimată - SRL prin lichidator judiciar, având ca obiect angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat și reținând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 Cod procedură civilă, Curtea reține recursul spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 802/16.10.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul C-S a respins cererea reclamantei-creditoare C-S privind autorizarea instanței de a introduce acțiunea prevăzută de dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006; a respins obiecțiunile formulate de reclamanta-creditoare C-S împotriva raportului final al debitoarei - SRL Reșița, întocmit de lichidatorul; a aprobat cheltuielile procedurale în cuantum de 2.941 RON aferente întregii proceduri a insolvenței; a dispus ca plata sumei de 2.941 RON să se facă din contul UNPIR - Filiala T; a dispus închiderea procedurii insolvenței față de debitoarea - SRL; a dispus radierea debitoarei - SRL; a descărcat administratorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități și a dispus notificarea acestei sentințe debitorului, creditorilor, Direcției Teritoriale a Finanțelor Publice, Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul C-S, pentru efectuarea mențiunii de radiere, precum și publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că prin acțiunea introdusă la dosar la data de 16.09.2008, reclamanta-creditoare C-S a formulat obiecțiuni la raportul final întocmit de lichidatorul debitoarei - SRL, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună lichidatorului desemnat în cauză, să se pronunțe asupra răspunderii materiale a membrilor organelor de conducere a societății debitoare.
În motivarea acțiunii, reclamanta-creditoare C-S a arătat că prin raportul final, lichidatorul judiciar, a apreciat că nu se poate pronunța asupra prevederilor art. 138 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, întrucât nu deține nici un act contabil sau de altă natură în ceea ce privește societatea debitoare, considerând că nepredarea de către societatea debitoare a actelor contabile lichidatorului judiciar, reprezintă un motiv pentru care se poate cere antrenarea răspunderii pentru prevederile art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006: "au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea".
Prin acțiunea depusă la dosarul de fond la data de 16.09.2008, reclamanta-creditoare C-S a arătat că, în cazul în care îi vor fi respinse obiecțiunile la raportul final, va formula cerere de atragere a răspunderii patrimoniale împotriva foștilor asociați/administratori ai societății-debitoare și a solicitat judecătorului sindic să fie autorizată să introducă acțiunea prevăzută de dispozițiile art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, cu motivarea că lichidatorul desemnat în cauză, a arătat în raportul final depus la dosar că nu se poate pronunța dacă sunt incidente dispozițiile art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006.
Față de aceste aspecte, judecătorul sindic a reținut că prin sentința comercială nr. 114/JS din 07.02.2008, judecătorul sindic a admis cererea introductivă formulată de către lichidatorul desemnat în baza Legii nr. 359/2004 și a dispus deschiderea procedurii simplificate a insolvenței împotriva debitoarei - SRL, fiind desemnat în cauză ca lichidator judiciar,.
Acesta a arătat, în raportul depus la filele 29-30 dosar fond, că, deși a notificat debitoarea în insolvență la sediul social și asociații acesteia la adresele indicate în informațiile primite de la Oficiul Registrului Comerțului C-S, toate notificările trimise au fost returnate cu mențiunea factorului poștal "destinatar necunoscut la adresă".
Lichidatorul desemnat în cauză a întocmit raportul final privind pe debitorul - SRL (filele 43-44 dosar), în care a arătat că nu au fost identificate bunuri în patrimoniul acesteia, întrucât nu i-au fost predate, de către reprezentanții societății-debitoare, documentele prevăzute de art. 28 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, motiv pentru care a propus închiderea procedurii insolvenței față de societatea debitoare, conform art. 131 din Legea nr. 85/2006.
În ceea ce privește posibilitatea de a formula cerere de antrenare a răspunderii patrimoniale împotriva fostului administrator al societății debitoare, lichidatorul a arătat că pentru angajarea răspunderii unei persoane este necesară întrunirea cumulativă a condițiilor cerute de răspunderea civilă specială reglementată de Legea nr. 85/2006: fapta ilicită, prejudiciul, vinovăția și raportul de cauzalitate între acestea; de asemenea, lichidatorul a mai arătat că întrucât reprezentantul debitoarei nu a luat legătura cu el și nu a pus la dispoziția sa documentele prevăzute de dispozițiile art. 28 din Legea nr. 85/2006, nu se poate pronunța dacă sunt incidente dispozițiile art. 138 din această lege.
Cu privire la cererea reclamantei-creditoare C-S privind autorizarea de a promova acțiunea de atragere a răspunderii materiale, întemeiată pe dispozițiile art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, tribunalul a constatat că potrivit dispozițiilor art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, comitetul creditorilor poate cere judecătorului sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. 1, dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de insolvența patrimoniului debitoarei persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea prevăzută de art. 138 alin. 1 și răspunderea persoanelor la care se referă alin. 1 amenință să se prescrie.
Judecătorul sindic a mai reținut că din interpretarea acestor texte legale rezultă că legiuitorul a dorit ca această acțiune în răspundere să poată fi promovată numai de administratorul judiciar/lichidator, ceea ce înseamnă că prevederea legiuitorului are caracter expres și limitativ, și numai pe cale de excepție, în cazurile strict reglementate de dispozițiile art. 138 alin. 3 din lege, această acțiune poate fi promovată de comitetul creditorilor.
Textul legal susmenționat prevede însă că această cerere poate fi formulată în următoarele cazuri expres și limitativ prevăzute: a) când administratorul judiciar /lichidatorul a omis să indice în raportul său cauzele care au dus la apariția insolvenței și persoanele culpabile de aducerea averii debitorului într-o asemenea situație, și b) când administratorul judiciar/lichidatorul a omis să formuleze acțiunea în răspundere și aceasta este pe cale să se prescrie.
Conform prevederilor art. 139 din Legea nr. 85/2006, acțiunea în răspundere reglementată de dispozițiile art. 138 se prescrie în termen de 3 ani de la data la care a fost cunoscută sau trebuia cunoscută persoana care a cauzat apariția stării de insolvență, dar nu mai devreme de 2 ani de la data hotărârii de deschidere a procedurii, ceea ce înseamnă că termenul de prescripție începe să curgă de la data prezentării raportului prevăzut de dispozițiile art. 59 din Legea nr.85/2006.
Întrucât în speță acest raport a fost prezentat la data de 08.05.2008, înseamnă că raportat la data introducerii acțiunii reclamantei-creditoare C-S - 16.09.2008 - acțiunea în răspundere nu amenință să se prescrie, așa cum impun dispozițiile art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006.
De asemenea, din analizarea rapoartelor depuse la dosar de lichidatorul nu rezultă nici omisiunea acestuia de a se pronunța asupra persoanelor vinovate de insolvența societății-debitoare, el chiar referindu-se expres la posibilitatea de a introduce acțiunea prevăzută de dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 dacă ar fi găsit elemente pentru atragerea răspunderii patrimoniale și dacă i-ar fi fost prezentate documentele contabile ale societății-debitoare.
În aceste condiții, instanța de fond prin judecător sindic a constatat că acțiunea reclamantei-creditoare C-S privind autorizarea instanței de a introduce acțiunea prevăzută de dispozițiile art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 nu este întemeiată.
În ceea ce privește obiecțiunile formulate de reclamanta-creditoare la raportul final al debitoarei - SRL, întocmit de lichidatorul, tribunalul a constatat că dispozițiile art. 11 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 limitează atribuțiile judecătorului sindic la controlul judecătoresc al activității administratorului judiciar/lichidatorului și la acele procese de natură judiciară aferente procedurii, nefiindu-i atribuite funcții sau instrumente care să determine sancționarea sau obligarea lichidatorului, care nu găsește motive întemeiate, să promoveze acțiunea prevăzută de dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006.
În ceea ce privește nepredarea documentelor contabile ale societății-debitoare, s-a constatat că dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 nu instituie prezumția de culpă a persoanelor a căror răspundere patrimonială se poate cere a fi trasă, ci este necesară stabilirea existenței faptelor prevăzute de textul de lege arătat și a măsurii în care ele au contribuit la ajungerea în stare de insolvență a debitoarei, care nu poate avea la bază decât un probatoriu complet și pertinent.
Reclamanta-creditoare nu a prezentat nici o dovadă din care să rezulte că administratorul/asociații societății debitoare ar fi săvârșit vreo faptă din cele prevăzute de art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, de natură a le atrage răspunderea patrimonială și nici nu a făcut dovada îndeplinirii cumulative a condițiilor generale de răspundere civilă delictuală. Neținerea contabilității în conformitate cu legea presupune lipsa înregistrărilor, a neîntocmirii actelor contabile prevăzute de Legea nr. 82/1991, republicată, și orice alte acțiuni legate strict de contabilitatea societății, fapte prin care s-a ajuns la starea de insolvență, de insuficiență a activului, aceste fapte trebuind să fie dovedite. Chiar dacă s-ar accepta susținerea că nedepunerea actelor contabile ar echivala pur și simplu cu neținerea contabilității conform legii, nu s-au prezentat dovezi din care să rezulte că neîndeplinirea obligațiilor menționate a dus la starea de insolvență a debitoarei.
Astfel, având caracter de excepție, atragerea răspunderii membrilor organelor de conducere a societății ajunse în insolvență trebuie interpretată restrictiv, respectiv trebuie să fie instituită numai în cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 138 din Legea nr. 85/2006 și numai dacă asemenea fapte sunt dovedite, ceea ce nu s-a întâmplat în cauză, simplele afirmații, fără suport probator, ale reclamantei-creditoare C-S nefiind suficiente pentru atragerea răspunderii personale a pârâtului. Mai mult, din conținutul raportului întocmit de lichidator (filele 29-30 dosar fond) rezultă că singurele informații contabile cu privire la situația debitoarei le-a putut găsi prin accesarea site-ului Ministerului d e Finanțe, din care rezultă că, totuși, societatea-debitoare a întocmit situații contabile.
Tribunalul a mai reținut că din Raportul final întocmit de lichidatorul judiciar, rezultă că s-au efectuat cheltuieli procedurale în sumă de 2.941 RON, sens în care, în baza art. 4 alin. 4 din Legea nr. 85/2006, a aprobat cererea formulată de lichidatorul judiciar și a dispus ca retribuția în sumă de 2.941 RON să se facă din Contul UNPIR - Filiala
Raportul final cuprinde date privind situația debitoarei în sensul că nu s-au putut identifica bunuri în averea acesteia, sau elemente de activ bilanțier care să formeze obiectul inventarierii, evaluării și valorificării în vederea stingerii pasivului.
Astfel, având în vedere împrejurarea că debitoarea nu mai desfășoară nici un fel de activitate comercială, că în averea sa nu mai are nici un bun care ar putea să facă obiectul valorificării și, că nu are nici o lichiditate pentru îndestularea creditoarei C-S, s-a dispus închiderea procedurii insolvenței față societatea debitoare.
De asemenea, pentru aceleași motive, în baza art. 11 alin. (1) lit. l) și g), a art. 129, art. 138 alin. (3) și a art. 131 din Legea nr. 85/2006, tribunalul a respins cererea formulată de reclamanta-creditoare C-S privind autorizarea acesteia de a promova acțiunea prevăzută de dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006, a respins obiecțiunile formulate de aceeași reclamantă-creditoare la raportul final privind pe debitoarea - SRL, întocmit de lichidatorul și a închis procedura insolvenței față de societatea debitoare - SRL Reșița și, în consecință, a dispus radierea acestei debitoare din registrul comerțului, descărcarea administratorului - judiciar de orice îndatoriri și responsabilități.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C-S, înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr-, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate ca fiind nelegală și netemeinică, cu trimitere spre rejudecare pentru a fi promovată de comitetul creditorilor cu avizul judecătorului sindic, acțiunea de antrenare a răspunderii materiale a administratorilor sociali, iar în subsidiar să se dispună modificarea sentinței recurate, cu antrenarea răspunderii materiale a administratorului, în sensul obligării acestuia la plata către recurentă a sumei de 755 lei, reprezentând creanțe bugetare.
În motivarea recursului, creditoarea a arătat că are o creanță certă în sumă de 755 lei, iar în conformitate cu dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. d din Legea 85/2006, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății, sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte: d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile, sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
Se mai arată că în conformitate cu art. 73 alin. 1 lit. din Legea 31/1190, administratorii sunt răspunzători față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, iar art. 11 alin. 4 din Legea 85/1991 republicată arată că răspunderea pentru organizarea și ținerea contabilității, potrivit prevederilor prezentei legi, revine administratorilor, care au obligația gestionării patrimoniului.
Creditoarea recurentă menționează că administratorul social al debitoarei nu a depus actele contabile la lichidatorul judiciar sau la dosarul cauzei, și întrucât lichidatorul judiciar nu a promovat acțiunea în răspundere materială prevăzută de art. 138 din Legea 85/2006, aceasta poate fi promovată de Comitetul creditorilor conform art. 138 alin. 3 din Legea 85/2006. Astfel, consideră că procedura a fost închisă prematur, întrucât Comitetul creditorilor nu a avut posibilitatea solicitării avizului judecătorului sindic pentru a putea promova această acțiune.
Analizând recursul de față, prin prisma criticilor formulate de recurentă și din oficiu, raportat la dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, Curtea constată că acesta este nefondat, judecătorul sindic pronunțând o hotărâre temeinică și legală, conformă cu probele de la dosar.
Astfel, în cauză închiderea procedurii s-a realizat în baza art. 131 din Legea nr. 85/2006, potrivit căruia "în orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul-sindic va putea da o sentință de închidere a procedurii, prin care se dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat".
Prima instanță în mod corect a aplicat prevederilor art. 131 din Legea nr. 85/2006, creditoarea neoferindu-se să avanseze sumele corespunzătoare continuării procedurii, în condițiile în care s-a constatat că nu există bunuri în averea debitoarei.
În ceea ce privește antrenarea răspunderii fostului administrator al debitoarei, Curtea constată că potrivit art. 138 al. 3 din Legea nr. 85/2006, "comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. (1), dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin. (1) și răspunderea persoanelor la care se referă alin. (1) amenință să se prescrie".
Astfel, potrivit textului legal, comitetul creditorilor sau, în lipsa acestuia, unul dintre creditori, poate fi autorizat de către judecătorul-sindic să introducă acțiunea prevăzută la alin. (1) al art. 138 din Legea nr. 85/2006, doar în două situații prevăzute limitativ la alin. (3), și anume:
a) dacă lichidatorul-judiciar a omis să indice în raportul său asupra insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică;
b) dacă lichidatorul judiciar a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin.(1) și răspunderea persoanelor la care se referă alin.(1) amenință să se prescrie.
Curtea, la fel ca și prima instanță, constată că, prin raportul final, lichidatorul judiciar al debitoarei s-a pronunțat asupra problemei răspunderii patrimoniale a administratorului social al debitoarei, arătându-se și motivul nepromovării unei cereri cu acest obiect, respectiv că nu s-a putut lua act cu administratorul social al acesteia și că lichidatorul judiciar nu a fost în posesia actelor debitoarei, astfel că nu a putut constata și dovedi vreuna din faptele prevăzute la art. 138 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, pentru a fi în măsură de a promova o acțiune în răspundere patrimonială împotriva administratorului social al debitoarei.
În aceste condiții, în cauză nu este incident nici unul din cazurile prevăzute de art. 138 al. 3 din Legea nr. 85/2006, care să permită admiterea cererii de autorizare formulată de creditoarea recurentă de către judecătorul sindic.
Așa fiind, constatând că nu există motive de casare sau modificare a sentinței recurate, în baza art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C-
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C-S împotriva sentinței comerciale nr. 802/16.10.2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27.04.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red./05.05.2009
Dact./05.05.2009/2 ex.
Primă instanță: Tribunalul C-
Judecător-sindic:
Președinte:Florin MoțiuJudecători:Florin Moțiu, Petruța Micu, Anca Buta
