Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 624/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 450/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZIE COMERCIALĂ Nr. 624
Ședința publică de la 24 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Iulia Manuela Cîrnu I-- -
JUDECĂTOR 2: Alecsandrina Rădulescu
JUDECĂTOR 3: Rodica
GREFIER -
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5 împotriva sentinței comerciale nr. 52 din 8 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata, - SRL - prin LICHIDATOR JUDICIAR și INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la dosar s- înaintat de către Tribunalul București - Secția a VII a Comercială dovada de comunicare a sentinței atacate.
Curtea constatând că recurenta a solicitat prin motivele de recurs judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin. 2. proc.civilă reține pricina spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului comercial d e față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a VII-a Comercială, creditoarea Administrația Finanțelor Publice Sector 5 solicitat deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei - SRL.
La data de 20.03.2008, în baza art.138 alin.3 din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic a autorizat unicul creditor din prezenta procedură să introducă o acțiune pentru atragerea răspunderii patrimoniale, în condițiile în care lichidatorul judiciar nu a promovat o astfel de cerere.
Ca atare, creditoarea în cauză a formulat cerere pentru atragerea răspunderii patrimoniale împotriva pârâtei, administratorul societății debitoare.
Prin sentința comercială nr.52/08.01.2009 Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială a respins cererea creditoarei Administrația Finanțelor Publice Sector 3 ca nefondată și a dispus închiderea procedurii insolvenței conform art.131 din Legea nr.85/2006, republicată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că răspunderea reglementată de Legea nr.85/2006, republicată, este de natură delictuală, astfel încât pentru a antrenată această răspundere trebuie îndeplinite toate condițiile generale ale acestei forme de răspundere: fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate și culpa.
Prin urmare, instanța de fond a reținut că legea nu prezumă nici unul dintre elementele răspunderii civile delictuale, motiv pentru care trebuie dovedite în fața instanței.
Instanța de fond a arătat nici lichidatorul judiciar și nici reclamantul nu a făcut vreo referire la modalitatea în care pârâta a cauzat starea de insolvență a debitoarei, prin nedepunerea situațiilor financiare anuale.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, creditoarea Administrația Finanțelor Publice Sector 5, recurs înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a VI-a Comercială la data de 18.02.2009.
În motivarea recursului declarat, recurenta a arătat că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea și interpretarea greșită a legii, conform art.304 pct.9 Cod procedură civilă, întrucât debitoarea nu și-a îndeplinit obligațiile fiscale, neținând contabilitatea conform legii.
Recurenta a arătat că, în cazul răspunderii contractuale, culpa este prezumată conform art.1082 Cod civil, iar răspunderea trebuie apreciatăin abstracto, întrucât s-a acționat în temeiul unui mandat comercial.
Recurenta a învederat că acesta este raportul de cauzalitate dintre fapta culpabilă a administratorului, constând în nerespectarea și neaplicarea legii și prejudiciul adus creditorilor prin intrarea în faliment a societății.
S-a mai arătat că, în speță dată, inacțiunea constă în nerespectarea dispozițiilor referitoare la obligația neținerii contabilității.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivele de recurs formulate, văzând și dispozițiile art.3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că recursul declarat este nefondat, pentru următoarele considerente:
Răspunderea organelor de conducere a debitoarei se analizează drept răspundere civilă delictuală, literatura și practica judiciară fiind unanime sub acest aspect, iar Legea nr.85/2006 privind insolvența, de modificare a Legii nr.64/1995, republicată, lege aplicabilă în speța de față, nu aduce nici o modificare sub acest. Unul dintre argumentele juridice importante invocate în susținerea tezei răspunderii civile delictuale este acela că art.72 din Legea nr.31/1990, republicată, care face trimitere la dispozițiile din Codul civil privitoare la mandat, vizează exclusiv raporturile juridice dintre administratori și societatea debitoare.
Așadar, administratorii răspund în condițiile reglementate de contractul de mandat,dar numai față de societate, dispoziția legală fiind specială, și, deci de strictă interpretare. Nu se poate susține că răspunderea instituită de o dispoziție legală specială poate fi extinsă prin analogie și la raporturile dintre societate și terții creditori, astfel cum este cazul cererilor întemeiate pe dispozițiile art.138 din legea insolvenței, deoarece o astfel de extrapolare adaugă la lege și, conform principiului,.
Reținând teza răspunderii civile delictuale, față de argumentele logico-juridice arătate anterior, Curtea apreciază că în mod temeinic și legal, instanța de fond a arătat că, în speță, trebuie doveditetoate elementelerăspunderii civile delictuale, motivele invocate de recurentă în susținerea recursului promovat, relative la răspunderea civilă contractuală și la prezumția culpei, neputând fi reținute de instanța de recurs.
Curtea reține că, în speță, recurenta nu a făcut dovada acestor elemente - condiție a căror îndeplinire este impusă cumulativ de principiile răspunderii civile delictuale, nefiind probată nici culpa persoanelor vizate, nici legătura de cauzalitate dintre starea de insolvență a societății debitoare și faptele reținute de lichidator în rapoartele sale de activitate, privind încălcarea dispozițiilor Legii nr.82/1991, republicată.
Curtea va respinge și motivul invocat de recurentă relativ la prezumția legală a culpei organelor de conducere, conform dispozițiilor art.138 din Legea nr.85/2006, Curtea reținând că noua dispoziție legală nu aduce nici o modificare sub acest aspect față de dispoziția din art.137 al Legii nr.64/1995, republicată, culpa administratorilor nefiind prezumată legal, astfel încât trebuie dovedită în instanță, în condițiile art.1169 Cod civil.
Curtea mai reține că, neținerea contabilității conform legii, ut singuli, nu este de natură să atragă răspunderea patrimonială a administratorului, atâta timp cât nu a fost dovedită legătura de cauzalitate dintre această faptă și prejudiciul creat creditorilor, respectiv, intrarea societății debitoare în stare de insolvență.
Pentru considerentele mai sus invocate, în baza art.312 coroborat cu art.3041Cod procedură civilă, raportat la art.138 din Legea nr.85/2006 privind insolvența, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5, împotriva sentinței comerciale nr.52 din 8 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații, - SRL - prin LICHIDATOR JUDICIAR și INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 24.04.2009.
Președinte Judecător, Judecător,
Dr. I-
Grefier,
-
Red. Jud. - 28.04.2009
Tehnored. - 28.04.2009
Nr. ex.: 2
Fond: Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială
Președinte:
Președinte:Iulia Manuela CîrnuJudecători:Iulia Manuela Cîrnu, Alecsandrina Rădulescu, Rodica
