Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 632/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ operator - 2928
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 632
Ședința publică din 28 aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Maria Ofelia Gavrilescu
JUDECĂTOR 2: Mircea Boar
JUDECĂTOR 3: Csaba
GREFIER: -
S-au luat în examinare, la a doua strigare recursul declarat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S împotriva sentinței comerciale nr. 803/ din 16 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr- în contradictoriu cu debitoarea intimată IMPORT EXPORT Reșița, reprezentată prin lichidator judiciar
La apelul nominal nu se prezintă părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care, văzând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 803/ din 16 octombrie 2008 pronunțată în dosarul nr-, judecătorul-sindic din cadrul Tribunalului C-S respins cererea reclamantei-creditoare C-S privind autorizarea instanței de a introduce acțiunea prevăzută de dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006.
A respins obiecțiunile formulate de reclamanta-creditoare C-S împotriva raportului final al debitoarei IMPORT EXPORT Reșița, întocmit de lichidatorul
În baza art.4 alin.(4) din Legea nr.85/2006 a aprobat cheltuielile procedurale în cuantum de 2.941 RON aferente întregii proceduri a insolvenței, dispunând ca plata acestora să se facă din contul UNPIR - Filiala
În baza art.129 alin.(2) din Legea nr.85/2006, instanța a aprobat Raportul final întocmit de către lichidatorul judiciar
În baza art.131, din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic a dispus închiderea procedurii insolvenței față de debitoarea IMPORT EXPORT Reșița și radierea acesteia din registrul comerțului.
În temeiul art.136 din Legea privind procedura insolvenței, instanța a dispus descărcarea administratorului judiciar de orice îndatoriri și responsabilități, iar potrivit prevederilor art.135 din aceeași lege a dispus notificarea sentinței debitorului, creditorilor, Direcției Teritoriale a Finanțelor Publice, Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul C-S, pentru efectuarea mențiunii de radiere, precum și publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că prin sentința comercială nr.115/JS din 7 februarie 2008, judecătorul sindic a admis cererea introductivă formulată de către lichidatorul desemnat în baza Legii nr.359/2004 și a dispus deschiderea procedurii simplificate a insolvenței împotriva debitoarei IMPORT EXPORT, fiind desemnat în cauză ca lichidator judiciar,
În raportul depus la filele 28-29 dosar, lichidatorul judiciar arată că, deși a notificat debitoarea în insolvență la sediul social și asociații acesteia la adresele indicate în informațiile primite de la Oficiul Registrului Comerțului C-S, toate notificările trimise au fost returnate cu mențiunea factorului poștal "destinatar necunoscut la adresă".
Lichidatorul desemnat în cauză a întocmit raportul final privind pe debitorul IMPORT EXPORT ( filele 43-44 dosar), în care a arătat că nu au fost identificate bunuri în patrimoniul acesteia, întrucât nu i-au fost predate, de către reprezentanții societății-debitoare, documentele prevăzute de art.28 alin.1 din Legea nr.85/2006, motiv pentru care a propus închiderea procedurii insolvenței față de societatea debitoare, conform art.131 din Legea nr.85/2006.
În ceea ce privește posibilitatea de a formula cerere de antrenare a răspunderii patrimoniale împotriva fostului administrator al societății debitoare, lichidatorul a arătat că pentru angajarea răspunderii unei persoane este necesară întrunirea cumulativă a condițiilor cerute de răspunderea civilă specială reglementată de Legea nr.85/2006: fapta ilicită, prejudiciul, vinovăția și raportul de cauzalitate între acestea; de asemenea, lichidatorul a mai arătat că întrucât reprezentantul debitoarei nu a luat legătura cu el și nu a pus la dispoziția sa documentele prevăzute de dispozițiile art.28 din Legea nr.85/2006, nu se poate pronunța dacă sunt incidente dispozițiile art.138 din această lege.
Cu privire la cererea reclamantei-creditoare C-S privind autorizarea de a promova acțiunea de atragere a răspunderii materiale, întemeiată pe disp.art.138 alin.3 din Legea nr.85/2006, instanța a constatat următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.138 alin.3 din Legea nr.85/2006, comitetul creditorilor poate cere judecătorului sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin.1, dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de insolvența patrimoniului debitoarei persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea prevăzută de art.138 alin.1 și răspunderea persoanelor la care se referă alin.1 amenință să se prescrie.
Din interpretarea acestor texte legale rezultă că legiuitorul a dorit ca această acțiune în răspundere să poată fi promovată numai de administratorul judiciar/lichidator, ceea ce înseamnă că prevederea legiuitorului are caracter expres și limitativ, și numai pe cale de excepție, în cazurile strict reglementate de dispozițiile art.138 alin.3 din lege, această acțiune poate fi promovată de comitetul creditorilor.
Textul legal susmenționat prevede însă că această cerere poate fi formulată în următoarele cazuri expres și limitativ prevăzute: a) când administratorul judiciar/lichidatorul a omis să indice în raportul său cauzele care au dus la apariția insolvenței și persoanele culpabile de aducerea averii debitorului într-o asemenea situație, și b) când administratorul judiciar/lichidatorul a omis să formuleze acțiunea în răspundere și aceasta este pe cale să se prescrie.
Conform prevederilor art.139 din Legea nr.85/2006, acțiunea în răspundere reglementată de dispozițiile art.138 se prescrie în termen de 3 ani de la data la care a fost cunoscută sau trebuia cunoscută persoana care a cauzat apariția stării de insolvență, dar nu mai devreme de 2 ani de la data hotărârii de deschidere a procedurii, ceea ce înseamnă că termenul de prescripție începe să curgă de la data prezentării raportului prevăzut de dispozițiile art.59 din Legea nr.85/2006.
Întrucât în speța dedusă judecății acest raport a fost prezentat la data de 8 mai 2008, înseamnă că raportat la data introducerii acțiunii reclamantei-creditoare C-S - 16 septembrie2008 - acțiunea în răspundere nu amenință să se prescrie, așa cum impun dispozițiile art.138 alin.3 din Legea nr.85/2006.
De asemenea, din analizarea rapoartelor depuse la dosar de lichidatorul nu rezultă nici omisiunea acestuia de a se pronunța asupra persoanelor vinovate de insolvența societății-debitoare, el chiar referindu-se expres la posibilitatea de a introduce acțiunea prevăzută de dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006 dacă ar fi găsit elemente pentru atragerea răspunderii patrimoniale și dacă i-ar fi fost prezentate documentele contabile ale societății-debitoare.
În aceste condiții, instanța a constatat că acțiunea reclamantei-creditoare C-S privind autorizarea instanței de a introduce acțiunea prevăzută de dispozițiile art.138 alin.3 din Legea nr.85/2006 nu este întemeiată.
În ceea ce privește obiecțiunile formulate de reclamanta-creditoare la raportul final al debitoarei IMPORT EXPORT, întocmit de lichidatorul, instanța a constatat că dispozițiile art.11 alin.2 din Legea nr.85/2006 limitează atribuțiile judecătorului sindic la controlul judecătoresc al activității administratorului judiciar/lichidatorului și la acele procese de natură judiciară aferente procedurii, nefiindu-i atribuite funcții sau instrumente care să determine sancționarea sau obligarea lichidatorului, care nu găsește motive întemeiate, să promoveze acțiunea prevăzută de dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006.
În ceea ce privește nepredarea documentelor contabile ale societății-debitoare, instanța constată că dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006 nu instituie prezumția de culpă a persoanelor a căror răspundere patrimonială se poate cere a fi trasă, ci este necesară stabilirea existenței faptelor prevăzute de textul de lege arătat și a măsurii în care ele au contribuit la ajungerea în stare de insolvență a debitoarei, care nu poate avea la bază decât un probatoriu complet și pertinent.
Reclamanta-creditoare nu a prezentat nici o dovadă din care să rezulte că administratorul/asociații societății debitoare ar fi săvârșit vreo faptă din cele prevăzute de art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006, de natură a le atrage răspunderea patrimonială și nici nu a făcut dovada îndeplinirii cumulative a condițiilor generale de răspundere civilă delictuală.
Neținerea contabilității în conformitate cu legea presupune lipsa înregistrărilor, a neîntocmirii actelor contabile prevăzute de Legea nr.82/1991, republicată, și orice alte acțiuni legate strict de contabilitatea societății, fapte prin care s-a ajuns la starea de insolvență, de insuficiență a activului, aceste fapte trebuind să fie dovedite.
Chiar dacă s-ar accepta susținerea că nedepunerea actelor contabile ar echivala pur și simplu cu neținerea contabilității conform legii, nu s-au prezentat dovezi din care să rezulte că neîndeplinirea obligațiilor menționate a dus la starea de insolvență a debitoarei.
Având caracter de excepție, atragerea răspunderii membrilor organelor de conducere a societății ajunse în insolvență trebuie interpretată restrictiv, respectiv trebuie să fie instituită numai în cazurile expres și limitativ prevăzute de art.138 din Legea nr.85/2006 și numai dacă asemenea fapte sunt dovedite, ceea ce nu s-a întâmplat în cauză, simplele afirmații, fără suport probator, ale reclamantei-creditoare C-S nefiind suficiente pentru atragerea răspunderii personale a pârâtului.
Mai mult, din conținutul raportului întocmit de lichidator rezultă că singurele informații contabile cu privire la situația debitoarei le-a putut găsi prin accesarea site-ului Ministerului d e Finanțe, din care rezultă că, totuși, societatea-debitoare a întocmit situații contabile.
Din Raportul final întocmit de lichidatorul judiciar, rezultă că s-au efectuat cheltuieli procedurale în sumă de 2.941 RON.
În baza art.4 alin.4 din Legea nr. 85/2006, instanța a aprobat cererea formulată de lichidatorul judiciar și a dispus ca retribuția în sumă de 2.941 RON să se facă din Contul UNPIR - Filiala
Raportul final cuprinde date privind situația debitoarei în sensul că nu s-au putut identifica bunuri în averea acesteia, sau elemente de activ bilanțier care să formeze obiectul inventarierii, evaluării și valorificării în vederea stingerii pasivului.
Astfel, având în vedere împrejurarea că debitoarea societate comercială nu mai desfășoară nici un fel de activitate comercială, că în averea sa nu mai are nici un bun care ar putea să facă obiectul valorificării și, că nu are nici o lichiditate pentru îndestularea creditoarei C-S, judecătorul sindic a dispus închiderea procedurii insolvenței față societatea debitoare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal creditoarea Direcția Generală a Finanțelor C-
Prin recursul formulat creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S a învederat instanței faptul că are o creanță certă în sumă de 1.495 lei față de pârâta debitoare și că potrivit art. 138 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte din pasivul societății, ajunsă în încetare de plăți, să fie suportată de către membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte: - d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea. De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 73 din Legea nr. 31/1190, republicată, administratorii sunt răspunzători față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, iar art. 11 alin. 4 din Legea nr. 82/1991, republicată, statuează că răspunderea pentru organizarea și ținerea contabilității, potrivit prevederilor prezentei legi, revine administratorilor - care au obligația gestionării patrimoniului.
S-a menționat că administratorul social al societății nu a depus documentele contabile la lichidatorul judiciar.
S-a susținut că întrucât lichidatorul judiciar nu a promovat acțiunea în răspundere materială prevăzută de art. 138 din Legea 85/2006, aceasta poate fi promovată de comitetul creditorilor, conform alin. 3 al aceluiași text, potrivit căruia comitetul creditorilor poate cerere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. 1, dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoana juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin. 1 și răspunderea persoanelor la care se referea alin. 1 amenință să se prescrie.
S-a considerat în opinia recurentei că procedura a fost închisă prematur întrucât comitetul creditorilor nu a avut posibilitatea solicitării avizului judecătorului sindic, pentru a putea promova acțiunea în răspundere materială a administratorilor sociali.
Față de aceste motive, creditoarea recurentă solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate ca fiind nelegală și netemeinică, trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului C-S, pentru a se putea da posibilitatea comitetului creditorilor de a solicita judecătorului sindic avizarea în vederea formulării cererii de antrenare a răspunderii materiale a administratorilor sociali, iar în subsidiar, modificarea sentințe recurate, urmând a se dispune antrenarea răspunderii materiale a administratorilor, obligându-i pe aceștia să plătească recurentei suma de 1.495 lei, reprezentând creanțe bugetare.
Examinând recursul declarat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor art. 304 și art. 3041Cod procedură civilă, cât și din oficiu în baza art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă, se reține că este neîntemeiat, urmând să fie respins, pentru următoarele considerente:
Singurele critici aduse de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S sentinței comerciale nr. 803/JS din 16 octombrie 2008 Tribunalului C-S se referă la neantrenarea răspunderii patrimoniale a fostului administrator social al debitoarei falite, însă respectivele critici nu pot fi primite.
Aceasta, întrucât potrivit art. 138 din Legea nr. 85/2006, doar la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte: a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane; b) au făcut acte de comerț în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice; c) au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți; d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea; e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia; f) au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăți; g) în luna precedentă încetării plăților, au plătit sau au dispus să se plătească cu preferință unui creditor, în dauna celorlalți creditori.
În conformitate cu alin. 3 al acestui text, comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. 1, dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea în răspundere împotriva persoanelor la care se referă alin. 1 și aceasta amenință să se prescrie.
Cu toate acestea, în fața primei instanțe lichidatorul judiciar, desemnat să administreze procedura de insolvență față de debitoarea IMPORT EXPORT Reșița, nu a solicitat tribunalului, în temeiul art. 138, angajarea răspunderii patrimoniale personale a fostului administrator social.
În mod legal prima instanță - judecător sindic a considerat ca fiind neîntemeiate obiecțiunile formulate de creditoarea C-S cu mențiunea că întrucât societatea a fost dizolvată, nu s-a putut lua legătura cu administratorii acesteia, iar lichidatorul judiciar neintrând în posesia actelor debitoarei nu a putut formula o cerere întemeiată pe dispozițiile art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006.
Prin Raportul final privind pe debitoarea IMPORT EXPORT Reșița, lichidatorul judiciar a specificat că față de actele și lucrările dosarului nu au fost elemente suficiente care să justifice formularea unei cereri pentru atragerea răspunderii membrilor organelor de conducere ale debitoarei.
Întrucât reprezentatul debitoarei nu a luat legătura cu lichidatorul judiciar și nu a pus la dispoziția acestuia documentele prevăzute de art. 28 din Legea nr. 85/2006, lichidatorul nu s-a putut pronunța dacă sunt incidente prevederile art. 138 din aceeași lege.
Ca atare, susținerile recurentei potrivit cărora hotărârea atacată ar fi netemeinică și nelegală pe motiv că "comitetul creditorilor" nu a avut posibilitatea să solicite avizul instanței, astfel că procedura de insolvență a fost închisă prematur, ceea ce ar atrage "casarea" ei în temeiul pct. 9 al art. 304 din Codul d e procedură civilă, nu au niciun fundament.
Prevederile art. 138 pun la dispoziția creditorilor mijloace și instrumente specifice în scopul satisfacerii creanțelor în situația în care starea de insolvență a societății a fost cauzată prin una din faptele prevăzute la alin. 1 al acestui text de lege. Astfel, acțiunea de stabilire a răspunderii patrimoniale a persoanelor membre ale organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și a oricăror alte persoane, și de obligare a acestora la suportarea unei părți din pasivul societății comerciale debitoare are un caracter special, justificat de particularitatea domeniului reglementat de Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței. Potrivit alin. 1 al art. 138, din lege în cazul în care raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 59 alin. 1 sânt identificate persoane cărora le-ar fi imputabile apariția stării de insolvență a debitoarei administratorul judiciar sau lichidatorul, după caz, are legitimare procesuală activă pentru a solicita angajarea răspunderii persoanelor care au cauzat starea de insolvență a debitorului. În condițiile expres prevăzute de lege, art. 138 alin. 3, dacă aceștia au omis să indice, în raportul lor asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea de stabilire a răspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere ale societății comerciale și răspunderea acestor persoane amenință să se prescrie, calitatea procesuală activă este dobândită și de comitetul creditorilor.
Din enumerarea atribuțiilor stabilite prin lege (art. 17), se poate observa că acest comitet acționează ca un mandatar al adunării creditorilor, care îndeplinește funcția de reprezentare a creditorilor înscriși în tabelul definitiv de creanțe în raporturile cu administratorul judiciar sau lichidatorul. Ca atare, în condițiile în care în tabelul definitiv de creanțe sunt înscriși prea puțini creditori, fapt ce împiedică formarea unui comitet, este evident că aceștia pot exercita personal toate atribuțiile pe care legea le prevede în sarcina comitetului, inclusiv aceea de a solicita judecătorului-sindic să autorizeze introducerea acțiunii privind stabilirea răspunderii membrilor organelor de conducere, orice altă interpretare a legii fiind de natură a crea consecințe grave cu privire la stabilirea activului debitorului, creditorii fiind privați de posibilitatea recuperării integrale sau în proporție cât mai Mac reanțelor, doar pentru că nu sunt în număr suficient pentru a forma un comitet. Prin urmare, o astfel de interpretare ar contraveni scopului declarat al legii, respectiv acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență, și ar nesocoti accesul liber la justiție al creditorilor aflați într-o atare situație, drept în egală măsură protejat prin Constituție, lucru care nu poate fi acceptat.
În speță, însă, cum în primă instanță lichidatorul judiciar nu a solicitat judecătorului-sindic să dispună angajarea răspunderii patrimoniale personale a fostului administrator social al debitoarei, iar creditoarea nu a cerut autorizarea instanței pentru introducerea acțiunii privind stabilirea răspunderii membrilor organelor de conducere, Curtea constată că cererea nu poate fi primită, raportat la prevederile art. 304, coroborat cu art. 312 din Codul d e procedură civilă.
În baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea urmează să respingă recursul declarat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S împotriva sentinței comerciale nr. 803/ din 16 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr- în contradictoriu cu debitoarea intimată IMPORT EXPORT Reșița, reprezentată prin lichidator judiciar
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S împotriva sentinței comerciale nr. 803/ din 16 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 28 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red. /25.05.2009
Dact. /26.05.2009 - 2 ex.
Primă instanță - Tribunalul C-
Judecător-sindic -
Președinte:Maria Ofelia GavrilescuJudecători:Maria Ofelia Gavrilescu, Mircea Boar, Csaba
