Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 637/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ operator - 2928
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 637
Ședința publică din 28 aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Maria Ofelia Gavrilescu
JUDECĂTOR 2: Mircea Boar
JUDECĂTOR 3: Csaba
GREFIER: -
S-a luat în examinare, la a doua strigare recursul declarat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice T împotriva sentinței comerciale nr. 2126 din 27 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- în contradictoriu cu debitoarea intimată S M, reprezentată prin lichidator judiciar
La apelul nominal nu se prezintă părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care, văzând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 2126 din 27 noiembrie 2008 pronunțată în dosarul nr- judecătorul-sindic din cadrul Tribunalului Timișa respins cererea de antrenare a răspunderii patrimoniale formulate de lichidatorul judiciar împotriva pârâtului În temeiul art. 131 din Legea privind procedura insolvenței a dispus închiderea procedurii insolvenței față de debitoarea S M, precum și radierea acesteia din registrul comerțului.
De asemenea, în temeiul art. 136 din Legea privind procedura insolvenței, a descărcat pe lichidatorul judiciar T de orice îndatoriri și responsabilități cu privire la procedură, debitor și averea lui, creditori, titulari de garanții, acționari sau asociați.
Totodată, în temeiul art. 135 din Legea privind procedura insolvenței a dispus notificarea sentinței debitoarei, creditorilor, Direcției Teritoriale a Finanțelor Publice T și Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Timiș, pentru efectuarea mențiunii de radiere și în vederea publicării în Buletinul Procedurilor de Insolvență.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că la data de 13 noiembrie 2008 lichidatorul judiciar T, desemnat să administreze procedura insolvenței debitoarei S M, a solicitat să se dispună închiderea procedurii, ca urmare a lipsei bunurilor din averea debitorului; că procedura concursuală a fost deschisă prin sentința nr. 514 din 19 martie 2008; că s-au întocmit și comunicat notificările în condițiile art. 61 din Legea privind procedura insolvenței; că notificarea a fost publicată, conform art. 61 alin.3 din Legea privind procedura insolvenței,
În temeiul art. 131 din legea privind procedura insolvenței, având în vedere că nu au fost identificate în averea debitoarei bunuri prin valorificarea cărora să poată fi îndestulată creanța creditoarei, s-a constatat lipsa actelor contabile iar creditorii nu s-au oferit să avanseze sumele necesare continuării procedurii, judecătorul sindic a dispus închiderea procedurii insolvenței și radierea debitoarei din registrul comerțului.
Cu privire la propunerea de antrenare a răspunderii patrimoniale a administratorului social al debitoarei G, judecătorul sindic a constatat următoarele:
Conform art. 138 alin. 1 din Legea insolvenței, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoana juridica, ajuns în stare de insolvență, sa fie suportata de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum si de orice alta persoana care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre faptele enumerate la literele a-
S-a motivat că cererea formulată în acest sens de lichidatorul judiciar și întemeiată pe disp. art. 138 alin. 1 lit. d din Legea insolvenței, susținută oral de reprezentanții creditorilor, nu prezintă însă, în concret, faptele comise de persoanele a căror antrenare a răspunderii se solicită, iar susținerile din raportul de închidere a procedurii, conform cărora pârâții au ținut o contabilitate fictivă și nu au ținut contabilitatea în conformitatea cu legea, nu pot fi reținute de judecătorul sindic, întrucât lichidatorul nu a avut la dispoziție actele contabile ale debitoarei, pentru analizarea și verificarea acestora.
De asemenea, motivat de lipsa actelor contabile ale debitoarei, lichidatorul a fost în imposibilitatea de a întocmi un raport privind cauzele și împrejurările care au adus societatea în stare de insolvență, cu indicarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă.
Cum în speță, astfel de dovezi nu au fost prezentate, judecătorul sindic nu a reținut culpa administratorului social G, față de starea de insolvență a debitoarei, astfel că a respins ca neîntemeiată cererea de antrenare a răspunderii patrimoniale formulate de lichidatorul judiciar.
Împotriva sentinței civile de mai sus, în termen legal, a declarat recurs creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice T, solicitând admiterea acestuia, modificarea în parte a sentinței atacate în sensul admiterii cererii de antrenare a răspunderii materiale a foștilor administratori al societății debitoare în temeiul art. 138 din Legea nr. 85/2006.
În motivare se arată că în timpul administrării procedurii de insolvență lichidatorul judiciar a solicitat antrenarea răspunderii materiale a foștilor administratori, cerere susținută și de creditoarea recurentă. Deși notificat, administratorul societății nu a depus actele contabile prevăzute de lege, motiv pentru care în temeiul art. 138 lit.d) s-a solicitat antrenarea răspunderii materiale. Instanța a respins cererea formulată cu mențiunea că nu s-a dovedit vinovăția și nici întinderea prejudiciului.
Recurenta consideră că hotărârea pronunțată este dată cu încălcarea și greșita interpretare a legii, motiv pentru care solicită modificarea acesteia.
Creditoarea recurentă consideră că prin nedepunerea actelor prevăzute de Legea insolvenței se creează prezumția de nevinovăție a administratorului. Prin încălcarea normelor exprese ale Legii insolvenței de a depune actele financiar-contabile, consideră că nu numai că există prezumția dar s-a și dovedit reaua credință a administratorului în ceea ce privește îndeplinirea obligațiilor legale. Potrivit Legii contabilității 82/1991, republicată, de conducerea evidențelor contabile este răspunzător administratorul societății. Or, nedepunerea actelor contabile poate să ducă la prezumția că ori contabilitatea nu a fost ținută conform legii, lucru sancționat de art. 138 lit.d), ori că administratorul societății a făcut ca actele contabile să dispară lucru de asemenea sancționat de aceeași literă a art. 138 din Legea nr. 85/2006.
A nesancționa în vreun fel această atitudine sfidătoare a administratorului societății, s-a susținut că va crea precedente în sensul că administratorii societăților insolvente nu vor mai depune actele solicitate de lege (ceea ce nu duce la nici o sancțiune conform sentinței atacate) decât să se expună "riscului" ca activitatea sa să fie controlată de către un judecător și un lichidator judiciar, precum și de către creditorii societății.
În legătură cu întinderea prejudiciului, creditoarea recurentă consideră că este obligația administratorului societății insolvente de a dovedi că întinderea prejudiciului nu este aceea solicitată de către creditori. Recurenta precizează că referitor la creanțele creditorilor, acestea sunt supuse unui control atât al judecătorului sindic cât și a lichidatorului judiciar, iar administratorul societății dacă ar fi considerat că prejudiciul nu este real putea să formuleze contestație la creditorilor. Or atâta timp cât acest lucru nu s-a întâmplat, consideră că întinderea prejudiciului este dovedită cu acte de către creditori. Prin atitudinea pasivă a fostului administrator care nu a înțeles pe toată întinderea procedurii de a întreprinde vreo formă de apărare, recurenta consideră că este o prezumție de achiesare la cererea formulată. Precizează că fostul administrator a fost citat pe parcursul procedurii dar a continuat a avea o atitudine pasivă și sfidătoare, atitudine ce ar trebui pedepsită de lege. Faptul că a predat actele contabile unei alte persoane nu îl absolvă de obligația de a răspunde în fața creditorilor, având apoi dreptul de a se îndrepta împotriva persoanei căreia i-a predat actele în mod nelegal. Legea 81/1991 republicată, arată că ținerea documentelor contabile este responsabilitatea exclusivă a administratorului societății și acestea trebuie păstrate la sediul societății.
Având în vedere că sentința atacată a fost dată fără drept de apel, creditoarea a solicitat instanței de recurs să cerceteze cauza sub toate aspectele conform art. 3041din Codul d e procedură civilă.
Față de cele prezentate și față de actele existente la dosar, creditoarea recurentă a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea în parte a sentinței atacate în sensul admiterii cererii de antrenare a răspunderii materiale a fostului administrator al societății debitoare.
Intimata debitoare, deși legal citată prin lichidator, nu s-a prezentat la dezbateri, și nici nu a depus întâmpinare.
Examinând recursul declarat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice T, prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor art. 304, 3041din Codul d e procedură civilă, cât și din oficiu în baza art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă, se reține că este neîntemeiat, urmând să fie respins pentru următoarele considerente:
Criticile aduse de creditoarea recurentă hotărârii recurate vizează aplicarea dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006 privind antrenarea răspunderii materiale a intimatului pârât G în calitate de fost administrator al debitoarei intimate.
În mod corect prima instanță - judecător sindic a respins cererea de antrenare a răspunderii patrimoniale formulată de lichidatorul judiciar împotriva pârâtului G cu motivarea că nu s-a putut reține culpa administratorului față de starea de insolvență a debitoarei.
Pentru atragerea răspunderii patrimoniale a persoanelor vinovate de ajungerea debitoarei în stare de insolvență, se impune a fi dovedită întrunirea condițiilor răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 969 Cod civil, respectiv stabilirea faptelor prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. a-g din Legea nr. 85/2006, a prejudiciului cauzat, a vinovăției precum și a legăturii de cauzalitate dintre fapte și starea de insolvență a debitoarei S
Deși lichidatorul judiciar a solicitat în fața primei instanțe antrenarea răspunderii pârâtului G, acesta nu a mai înțeles să declare recurs împotriva hotărârii prin care i-a fost respinsă cererea de antrenare a răspunderii patrimoniale formulată în cauză.
Creditoarea recurentă Direcția Generală a Finanțelor Publice T nu poate solicita prima dată în recurs antrenarea răspunderii patrimoniale a fostului administrator al debitoarei.
Pentru aceste motive, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea urmează să respingă recursul declarat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice T împotriva sentinței comerciale nr. 2126 din 27 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice T împotriva sentinței comerciale nr. 2126 din 27 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 28 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red. /28.05.2009
Dact. /29.05.2009 - 2 ex.
Primă instanță - Tribunalul Timiș
Judecător-sindic -
Președinte:Maria Ofelia GavrilescuJudecători:Maria Ofelia Gavrilescu, Mircea Boar, Csaba
