Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 635/2007. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Operator date 2928
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 635/
Ședința publică din data de 15 septembrie 2007
PREȘEDINTE: Florin Moțiu
JUDECĂTOR 2: Petruța Micu
JUDECĂTOR 3: Anca Buta
Grefier: - -
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A împotriva sentinței comerciale nr. 313/5.03.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu debitoarea intimată - SRL prin lichidator judiciar MANAGEMENT și pârâtul intimat, având ca obiect angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere ale debitoarei.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Procedura completă.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat și constatând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, Curtea reține recursul spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 313/5.03.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, s-a respins cererea formulată de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice în reprezentarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală B pentru atragerea răspunderii administratorului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că Direcția Generală a Finanțelor Publice în reprezentarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală B prin cererea formulată a chemat în judecată pârâtul, solicitând obligarea acestuia, în calitate de fost administrator al debitoarei - SRL să plătească suma de 1.015.485,28 lei.
În susținerea cererii s-a arătat că din rapoartele lichidatorului judiciar rezultă că societatea debitoarei nu își mai desfășoară activitatea la sediul declarat la ORC A, că nu au putut fi identificate bunuri ale debitoarei, iar fostul administrator, deși a fost notificat cu privire la obligativitatea predării actelor contabile în temeiul art. 28 și 33 din Legea 85/2006 nu a predat lichidatorului judiciar actele contabile ale debitoarei. S-a apreciat că nedepunerea actelor contabile și nerespectarea dispozițiilor art. 33 din Legea 85/2006 coroborate cu art. 35 din aceeași lege, de către fostul administrator al debitoarei reprezintă una din faptele sancționate de art. 138 lit. a, d și e din Legea 85/2006. A fost invocat art. 10 din Legea 85/2006 care statuează că răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității pentru persoanele juridice revine administratorului acestuia. S-a arătat că Agenția Națională de Administrare Fiscală Bas uferit un prejudiciu a cărui existență certă se stabilește prin constatarea de către judecătorul sindic nu numai a faptului că societatea a ajuns în încetare de plăți, ci și a împrejurării că obligațiile față de creditor nu pot fi plătite integral în averea debitoarei.
S-a mai arătat că din raportul privind cauzele și împrejurările care au dus la încetarea de plăți a debitoarei de poate reține răspunderea organelor de conducere, răspunzător fiind fostul administrator, precizând că la data întocmirii raportului și Garda Financiară a efectuat în perioada 16.06.2006 - 05.01.2007 o verificare la sediul debitoarei, întocmind o notă de constatare, de unde rezultă că firma nu a evidențiat nicio operațiune în contabilitatea proprie de la data de 01.05.2006, iar în data de 01.06.2006 a vândut un imobil aparținând firmei către o altă persoană juridică, contravaloarea acestuia fiind încasată de către administratorul firmei și că nu a putut fi identificat stocul de mărfuri înregistrat în evidențele contabile la 31.12.2005. Mai arată că fostul administrator al debitoarei a săvârșit faptele prevăzute de art. 138 lit. a, d și e din Legea 85/2006.
Instanța de fond din oficiu a ridicat excepția lipsei capacității procesuale active a creditoarei DGFP A pentru a formula cerere de atragere a răspunderii, excepție pe care a admis-o și în consecință a respins acțiunea, motivat de faptul că prin încheierea din ședința judecătorului sindic din 21.11.2007 a fost autorizat comitetul creditorilor compus din: ANAF - DGFP A (președinte), SPECIALI SRL (societate în faliment, membru), SRL (membru) să formuleze acțiunea de atragere a răspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere ale debitoarei, dar acțiunea a fost formulată doar de către creditoarea DGFP A în reprezentarea ANAF B, aceasta nefăcând dovada că a fost împuternicită de către ceilalți membri ai Comitetului creditorilor să formuleze o astfel de acțiune.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A, înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr-, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii excepției lipsei calității procesuale active, invocată din oficiu de către instanța de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare pe fond, iar în cazul în care se va reține cauza spre rejudecare pe fond, solicită admiterea cererii sale, obligarea pârâtului la suportarea pasivului societății, respectiv a întregii creanțe nerecuperată în procedura falimentului din pasivul societății - SRL I, ajunsă în stare de insolvență, precum și dispunerea măsurilor asiguratorii asupra bunurilor pârâtului.
În motivarea recursului, creditoarea a arătat că instanța de fond în mod greșit a invocat din oficiu și a reținut că reclamanta ANAF prin DGFP A, în calitate de președinte al Comitetului creditorilor societății - SRL I, nu a făcut dovada împuternicirii de către ceilalți doi membri ai Comitetului creditorilor, neținând cont de faptul că DGFP Aaf ost mandatat la data de 19.11.2007 prin procesul verbal de desemnare al Comitetului creditorilor pentru formularea cererii de autorizare și a cererii de atragere a răspunderii administratorului debitoarei. Arată că societatea debitoare nu-și mai desfășoară activitatea la sediul declarat la ORC A, că nu au putut fi identificate bunuri ale societății, iar fostul administrator, deși a fost notificat cu privire la obligativitatea predării actelor contabile, nu le-a predat lichidatorului, așa încât nerespectarea dispozițiilor art. 33 din Legea 85/2006 reprezintă una din faptele sancționate de art. 138 lit. a, d și e din Legea 85/2006, conducând la atragerea răspunderii patrimoniale. S-au invocat prevederile art. 10 din Legea 82/1991 republicată, conform cărora: "răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității la persoanele juridice revine administratorului.", precum și ale art. 73 din Legea 31/1990 republicată: "administratorii sunt solidari răspunzători față de societate pentru: c) existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere.".
Creditoarea recurentă consideră că prin neplata la termen a datoriilor la bugetul de stat și folosirea sumelor de bani pentru susținerea activității curente a societății, fostul administrator se face vinovat de deturnarea sau ascunderea unei părți din activul persoanei juridice, conform art. 137 lit. e din Legea 64/1995 republicată și art. 138 lit. e din Legea 85/2006.
Recurenta arată că în calitatea sa de creditoare, este în imposibilitatea recuperării sumei cu care s-a înscris la masa credală, că administratorul debitoarei a dat dovadă de rea credință în exercitarea atribuțiilor sale, că ANAF a suferit un prejudiciu a cărui existență certă s-a stabilit prin constatarea de către judecătorul sindic a faptului că debitoarea a ajuns în încetare de plăți și că împotriva acesteia a fost declanșată procedura falimentului. Prin aceste fapte debitoarea a fost lipsită de lichidități tocmai pentru că a fost administrată cu rea - credință sau cu neglijență, creditorii nemaiputându-și recupera creanțele, scopul acestei dispoziții legale fiind tocmai punerea la îndemâna creditorilor a unor proceduri speciale prin care să poată să-și acopere creanțele de la persoanele vinovate de ajungerea societății în incapacitate de plată, atât în ceea ce privește judecarea acestora cât și în ceea ce privește probațiunea, legea instituind prezumții de culpă și legătură de cauzalitate între faptă și prejudiciu. Arată că prevederile art. 138 din Legea nr. 85/2006 nu conțin în mod explicit cerința culpei sau a greșelii membrilor organelor de conducere ale societății comerciale ajunsă în încetare de plăți, că "această omisiune nu este întâmplătoare, ci vine să sublinieze regimul agravat al răspunderii acestor membrii ai organelor de conducere". Astfel, recurenta evidențiază faptul că legiuitorul în textul legii, folosește expresia "au contribuit" la ajungerea societății în stare de insolvență, sugerând aplicabilitatea textului și când fapta a constituit numai condiția favorabilă pentru realizarea efectului.
Se mai arată că răspunderea membrilor organelor de conducere ale societăților ajunse în încetare de plăți, așa cum este reglementată de prevederile art.138 din Legea nr.85/2006, este o răspundere specială care pune la îndemâna creditorilor mijloace juridice adecvate pentru a asigura acoperirea în tot sau în parte a pasivului debitoarei. Arată că răspunderea trebuie apreciată in abstracto, cu mai multă rigurozitate, întrucât administratorul a acționat în temeiul unui mandat comercial.
Recurenta a făcut referire și la raportul lichidatorului, întocmit în condițiile art. 20 lit. b și art. 59 alin. 1 din Legea 85/2006, în care se arată că ". se poate reține răspunderea organelor de conducere în condițiile prevederilor art. 138 lit. a, d și e din Legea 85/2006, răspunzător fiind fostul administrator ". Se precizează că la data întocmirii raportului și Garda Financiară a efectuat în perioada 16.06.2006 - 05.01.2007 o verificare la sediul debitoarei, întocmind o notă de constatare, de unde rezultă că firma nu a evidențiat nicio operațiune în contabilitatea proprie de la data de 01.05.2006, iar în data de 01.06.2006 a vândut un imobil aparținând firmei către o altă persoană juridică, contravaloarea acestuia fiind încasată de către administratorul firmei și că nu a putut fi identificat stocul de mărfuri înregistrat în evidențele contabile la 31.12.2005. Mai arată că nici Garda Financiară nu a găsit documentele justificative contabile ale societății debitoare, motiv pentru care apreciază că fostul administrator al debitoarei a săvârșit faptele prevăzute de art. 138 lit. a, d și e din Legea 85/2006.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate de recurentă, conform dispozițiilor art. 304 si art. 304 Cod procedură civilă, raportat la probele dosarului și susținerile părților, Curtea va respinge ca nefondat recursul pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 138 al. 1 din Legea nr. 85/2006, "la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului".
Dar, conform art. 138 al. 3 din aceeași lege "comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. (1), dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin. (1) și răspunderea persoanelor la care se referă alin. (1) amenință să se prescrie".
Astfel, potrivit art.138 alin.1 din Legea insolvenței au în principiu calitate procesuală activă pentru promovarea acțiunii în răspundere civilă doar administratorul sau lichidatorului judiciar.
Doar în subsidiar legea permite comitetului creditorilor care a obținut în prealabil autorizarea judecătorului sindic să promoveze o astfel de acțiune în situația în care administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar a omis să indice în raportul său asupra cauzelor insolvenței personale culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea și răspunderea la care se referă alin.1 amenință sa se prescrie.
În speță, este adevărat că lichidatorul nu a formulat acțiunea pentru atragerea răspunderii, iar judecătorul sindic a autorizat Comitetul creditorilor să formuleze acțiunea în atragerea răspunderii personale patrimoniale, însă această cerere nu a fost formulată de Comitetul creditorilor format din ANAF prin DGFP A, Speciali SRL și Euro Project SRL, ci doar de creditoarea ANAF prin DGFP A în nume propriu.
Susținerea acestei creditoare că a fost mandatată de Comitetul creditorilor prin procesul verbal a adunării generale a creditorilor din 19.11.2007 să formuleze o asemenea cerere pentru atragerea răspunderii este nefondată, deoarece din examinarea acestui proces verbal, depus la fila 6 dosar, rezultă următoarele: "creditorii prezenți hotărăsc mandatarea Comitetului creditorilor pentru formularea cererii împotriva administratorului debitoarei, urmând a se solicita judecătorului sindic autorizarea comitetului pentru formularea acțiunii"
Cum, în cauză s-a obținut o astfel de autorizare, creditoarea nu poate formula in mume propriu o astfel de cerere, astfel încât Curtea reține că excepția lipsei calității procesuale active a creditoarei recurente a fost soluționată corect de către instanța de fond, motiv pentru care nu se mai impune analizarea celorlalte susțineri ale recurentei cu privire la fondul cauzei și la situațiile în care se poate dispune atragerea răspunderii personale patrimoniale a organelor de conducere ale debitoarei, în baza dispozițiilor art. 138 alin. 1 din Legea 85/2006.
Astfel fiind, constatându-se că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, în conformitate cu probatoriul administrat în cauză și cu dispozițiile legale în materia Legii insolvenței și că în speță nu s-a evidențiat nici unul dintre motivele de modificare ori de casare a hotărârii dintre cele prevăzute de art. 304 punctele 1-9 Cod procedură civilă, recursul de față va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A împotriva sentinței civile nr. 313/5.03.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15 septembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red./02.10.2008
Dact./03.10.2008/2 ex.
Primă instanță: Tribunalul Arad
Judecător:
Președinte:Florin MoțiuJudecători:Florin Moțiu, Petruța Micu, Anca Buta
