Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 660/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 660/R-COM
Ședința publică din 05 Iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Andreea Tabacu judecător
JUDECĂTOR 2: Constantina Duțescu
JUDECĂTOR 3: Gina Achim
Grefier - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în Rm. V, str. G-ral nr. 17, județul V, împotriva sentinței nr. 152 din 02 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - secția comercială și contencios administrativ fiscal, în dosarul nr-, intimați fiind debitoarea - prin lichidator judiciar ACTIV, cu sediul în Rm. V, str. -, -. A, parter, județul V și pârâtul, domiciliat în comuna, sat nr. 29, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns consilier juridic pentru recurenta-creditoare, lipsă fiind intimații.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentanta recurentei-creditoare DGFP V depune la dosar delegație de reprezentare și arată că nu mai are cereri de formulat.
În raport de această împrejurare, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Reprezentanta recurentei-creditoare DGFP V solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în parte a sentinței instanței de fond în sensul admiterii în totalitate a cererii de antrenare a răspunderii personale a intimatului, care, deși a fost notificat, a încălcat prevederile Legii enței, nedepunând la dosar evidența contabilă.
CURTEA
Constată că prin cererea din data de 10 noiembrie 2008, creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice V, în calitate de reclamantă, a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 158.065 lei, cu titlu cotă parte din pasivul social al debitoarei Activ Rm.V și instituirea sechestrului asigurător asupra averii acesteia.
În motivare a susținut că pârâtul în calitate de administrator al societății menționate se face vinovat de intrarea acesteia în ență, motivat de faptul că nu a predat lichidatorului documentele contabile și nici elementele de activ înscrise în bilanțul din data de 31 decembrie 2006.
Tribunalul Vâlcea, Secția comercială și contencios administrativ fiscal, prin sentința nr.152/2 februarie 2009 a admis în parte cererea și a obligat pe pârât la plata sumei de 34.091 lei către debitoarea aflată în faliment, reprezentată prin lichidator judiciar Activ Rm.V cu titlu cotă parte din pasivul social al debitoarei, dispunând și înființarea sechestrului asigurator asupra bunurilor pârâtului.
Ca să pronunțe această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
De la înființarea sa în data de 8 septembrie 2004, societatea debitoare a fost administrată până la data de 20 februarie 2007 de către numitul apoi a cedat apoi părțile sociale pârâtului care a dobândit și calitatea de administrator.
În legătură cu creanța fiscală în discuție în sumă de 158.065 lei, instanța a reținut că a fost constatată prin procesul verbal de inspecție fiscală din data de 8 decembrie 2006 și că starea de ență s-a născut în perioada de administrare a asociatului inițial.
Cu toate acestea, din conținutul bilanțului purtând data de 31 decembrie 2006, rezultă că debitoarea deținea în momentul respectiv active patrimoniale în sumă de 34.091 lei din care stocuri în sumă de 32.634 lei, creanțe în sumă de 569 lei și disponibilități bănești în sumă de 342 lei.
Cum la data de 20 februarie 2007, pârâtul devenind administrator a preluat și gestiunea societății, instanța a stabilit că acesta este răspunzător pentru existența activelor patrimoniale evidențiate scriptic, însă în patrimoniul debitoarei aceste active nu au fost descoperite.
În altă ordine de idei, instanța a reținut că pârâtul nu a depus la dosar evidența contabilă și nu a justificat inexistența activului patrimonial, în sensul că fie că nu a primit bunurile de la fostul administrator, fie că acestea au fost înstrăinate, fără ca operațiunile de înstrăinare să fie evidențiate scriptic.
În consecință a reținut că pârâtul nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea, neevidențiind modalitatea de ieșire din patrimoniu a activelor patrimoniale, însă răspunderea lui a fost limitată la contravaloarea activului patrimonial dispărut, deoarece starea de ență s-a creat sub administrarea fostului administrator pentru care nu este ținut să răspundă pârâtul.
Reclamanta-creditoare Direcția Generală a Finanțelor Publice Vad eclarat recurs împotriva sentinței de mai sus, sub aspectul motivelor prev.de art.304 pct.9 și art.3041Cod procedură civilă, susținând în esență că neadmițând în tot cererea, pentru obligarea pârâtului la plata sumei de 158.061 lei, instanța a încălcat legea, respectiv art.138 alin.1 lit.b din Legea nr.85/2006 și a nesocotit probele administrate din care rezultă că acesta se face vinovat de ajungerea debitoarei în stare de ență.
În aceeași ordine de idei a susținut că prin soluția adoptată, instanța a încălcat și dispozițiile art.72, 73 și art.155 din Legea nr.31/1990, referitoare la obligațiile și răspunderile administratorilor, pârâtului fiindu-i imputabil că nu a condus contabilitatea societății în conformitate cu legea și nu a predat bunurile și documentele contabile lichidatorului.
Recursul este nefondat.
Din actele și lucrările dosarului rezultă că pârâtul a devenit administratorul societății debitoare la data de 20 februarie 2007, iar creanța fiscală ce face obiectul cererii în sumă de 158.065 lei a fost constatată prin procesul verbal de inspecție din data de 8 decembrie 2006, purtând asupra perioadei anterioare, când administrator era o altă persoană.
În consecință este clar că pârâtul nu poate răspunde pentru fapte care s-au născut înainte de preluarea gestiunii societății.
Cu toate acestea instanța a reținut corect că urmează să plătească suma de 34.091 lei, rezultând din bilanțul din data de 31 decembrie 2006, care a relevat că debitoarea deținea în acel moment active patrimoniale din care stocuri în valoare de 32.634 lei, creanțe în valoare de 569 lei și disponibilități bănești în valoare de 342 lei.
Așa fiind, susținerile din recurs potrivit cărora instanța a interpretat greșit dispozițiile art.72, 73 și art.155 din Legea nr.31/1990, sunt nefondate pentru că dimpotrivă instanța a făcut o aplicare corectă a acestora, în concordanță cu probele administrate, din care rezultă vinovăția pârâtului numai în raport de suma menționată.
Față de considerentele expuse urmează deci, a respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței nr.152 din 2 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și contencios administrativ fiscal, în dosarul nr-, intimați fiind debitoarea - prin lichidator judiciar ACTIV și pârâtul.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 5 iunie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
,
Grefier,
Red./18.06.2009
GM/2 ex.
Jud.fond:
Președinte:Andreea TabacuJudecători:Andreea Tabacu, Constantina Duțescu, Gina Achim
