Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 681/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA Nr. 681/
Ședința publică din 22 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Petruța Micu
JUDECĂTOR 2: Anca Buta
JUDECĂTOR 3: Florin Moțiu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C-S împotriva sentinței comerciale nr. 409/JS/08.05.2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații - - SRL PRIN LICHIDATOR, și, având ca obiect angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. în reprezentarea intimaților și, lipsă fiind creditoarea recurentă și debitoarea intimată - - SRL prin lichidator
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, reprezentantul intimaților depune concluzii scrise și, nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra recursului.
Av., reprezentantul intimaților, solicită respingerea recursului pentru motivele invocate, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 409/JS/08.05.2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, a fost aprobat raportul final întocmit de lichidatorul T, în temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006 s-a dispus închiderea procedurii enței debitorului - - SRL, s-a respins cererea de antrenare a răspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere a societății debitoare, s-a dispus radierea debitorului din registrul comerțului și descărcarea lichidatorului T de orice îndatoriri și responsabilități.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a constatat că la data de 28.02.2008 lichidatorul T, desemnat să administreze procedura enței debitorului - - SRL jud. C-S, a solicitat să se dispună închiderea procedurii în baza art. 131 din Legea nr. 85/2006 și antrenarea răspunderii membrilor organelor de conducere a debitorului conform art. 138 lit.a, d, e din Legea nr. 85/2006, că procedura enței - procedura generală - a fost deschisă prin sentința civilă nr. 640/JS/29.03.2007, iar prin sentința comercială nr. 1244/JS/11.10.2007 s-a dispus deschiderea procedurii simplificate a falimentului debitorului, fiind desemnat ca lichidator T, care a formulat cerere de antrenare a răspunderii patrimoniale a administratorilor debitorului, și, cu motivarea că nu au demonstrat ținerea evidenței contabile potrivit legii, nu au depus documentele contabile deși au fost notificați conform Legii nr. 85/2006, prin aceste fapte cauzând ajungerea debitorului în stare de ență.
Judecătorul sindic a reținut că prin întâmpinarea depusă administratorii au solicitat respingerea cererii ca nemotivată și neîntemeiată întrucât nu sunt îndeplinite condițiile angajării răspunderii patrimoniale, respectiv fapta ilicită, prejudiciul, raport de cauzalitate și culpă, iar din toate probele administrate în cauză nu a rezultat existența faptelor, culpa pârâților și legătura de cauzalitate, că în cauză nu s-au formulat obiecții la raportul final întocmit de lichidator și că în cauză nu au fost îndeplinite condițiile legale pentru antrenarea răspunderii membrilor organelor de conducere a societății debitoare, nefiind dovedite prin probe certe și concludente fapta reținută, culpa și raportul de cauzalitate între faptă și ajungerea societății în stare de încetare de plăți, raportul lichidatorului nefiind suficient pentru a demonstra existența cumulativă a condițiilor angajării răspunderii patrimoniale.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs creditoarea C-S, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței recurate ca fiind nelegală și netemeinică, iar pe fond să se dispună antrenarea răspunderii materiale a administratorilor sociali și obligarea acestora la plata către DGFP C-S a sumei de 161.971 lei reprezentând creanțe bugetare.
În motivare se arată că sentința recurată este netemeinică și nelegală, C-S având o creanță certă în sumă de 169.971 lei.
În conformitate cu dispozițiile art. 138 alin.1 lit.d) din Legea nr. 85/2006:
1) La cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de ență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de ență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte:
d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitate în conformitate cu legea"
Recurenta arată că pârâta debitoare, prin administratorii săi și,nu au depus documente contabile la lichidatorul judiciar sau dosarul cauzei, că lichidatorul nu a putut întocmit bilanț contabil de lichidare deoarece nu a deținut nici un fel de documente contabile și că administratorii sociali nu au ținut evidența contabilă potrivit legii și nu au făcut dovada că ar fi ținut o asemenea evidență contabilă, astfel că este întrunită condiția prevăzută de dispozițiile art. 138 alin.1 lit.d) din Legea nr. 85/2006.
Prin concluziile scrise depuse la dosar, intimații și au solicitat respingerea recursului ca nefondată, fără cheltuieli de judecată.
În motivare intimații arată că existența unei creanțe, indiferent de cuantumul acesteia sau de caracterul său bugetar sau de orice alt grad de prioritate, nu este suficientă pentru a conduce automat la angajarea răspunderii patrimoniale a persoanelor responsabile de starea de ență a unei societăți comerciale, potrivit prevederilor art. 138 din Legea nr. 85/2006 modificată.
Intimații arată că cererea de recurs este nemotivată,impunându-se respingerea ei, că nu se poate afirma și reține că nu au prezentat documentele contabile ale societății la dosarul cauzei, întrucât intimații au demonstrat în fața primei instanțe că procedura de citare a fost viciată, atât cu societatea debitoare aflată în procedura de ență cât și cu ei, astfel că deși sediul debitoarei falite apărea cu mențiunea "expirat" la ORC C-S, nimeni nu s-a obosit să verifice starea de fapt reală, citațiile mergând la această adresă care nu mai putea fi reținută drept sediu social al debitoarei. Apoi, citațiile comunicate debitoarei falite au fost semnate de o persoană care nu avea și nu are nici o calitate de a reprezenta societatea și, în plus, dovezile de îndeplinire a procedurii de citare nu au fost completate cu mențiunile cerute imperativ de normele procesuale civile.
Se mai arată că prin sentința civilă nr. 640/JS/29.03.2007 s-a constatat că debitoarea nu a formulat vreo poziție față de cererea introductivă, necontestând, dar nici recunoscând starea de ență și s-a dispus deschiderea procedurii enței față de debitoare și obligarea sa de a depune în 10 zile actele enumerate de art. 28 alin.1 din Legea nr. 85/2006. Intimații își pun întrebarea cum s-a putut constata că debitoarea nu a formulat vreo opoziție față de cererea introductivă, dacă aceasta a fost citată la un sediu expirat, iar procedura de citare pentru termenul de judecată a fost viciată?
La fila 130 din dosarul primei instanțe, arată intimații, se află cererea de antrenare a răspunderii membrilor organelor de conducere a debitoarei, necomunicată, prin care se solicită obligarea lor la acoperirea întregii mase credale, respectiv a sumei de 218.718,04 lei.
Fiind vorba despre instituția răspunderii juridice, cel care solicită antrenarea acestuia va trebui să facă dovada existenței cumulative a condițiilor angajării răspunderii patrimoniale, respectiv fapta ilicită, prejudiciu, raport de cauzalitate și culpa persoanei în cauză.
Simpla ajungere în stare de ență sau de faliment nu echivalează cu angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere ale societății falite Culpa nu prezumă, ea trebuie dovedită de cel care face afirmația acesteia, în speță de către lichidatorul judiciar sau de către recurenta DGFP C-
Deși lichidatorul judiciar, prin cererea formulată, reține și solicită aplicabilitatea art. 138 alin.1 lit.a, d și e din Legea nr. 85/2006, recurenta solicită admiterea recursului și antrenarea răspunderii intimaților doar în temeiul prevederilor art. 138 alin.l1, lit.d), fiind astfel vorba de o cerere nouă, inadmisibilă întrucât este formulată pentru prima dată în recurs.
În concluzie, intimații arată că, întrucât nici lichidatorul judiciar și nici recurenta nu au făcut dovada existenței cumulative a celor 4 condiții ale răspunderii civile delictuale, se impune respingerea recursului ca neîntemeiat, cu consecința menținerii ca temeinică și legală a hotărârii pronunțate de prima instanță.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate de recurentă, conform dispozițiilor art. 304 și art. 304/1 Cpc, raportat la probele dosarului și susținerile părților, Curtea va respinge ca nefondat recursul.
Astfel, potrivit art. 138 din Legea nr. 85/2006, doar la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de ență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de ență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte: a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane; b) au făcut acte de comerț în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice; c) au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți; d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea; e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia; f) au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăți; g) în luna precedentă încetării plăților, au plătit sau au dispus să se plătească cu preferință unui creditor, în dauna celorlalți creditori.
În conformitate cu alin. 3 al acestui text, comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. 1, dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor enței, persoanele culpabile de starea de ență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea în răspundere împotriva persoanelor la care se referă alin. 1 și aceasta amenință să se prescrie.
În cauză, acțiunea de atragere a răspunderii a fost formulată de lichidatorul debitoarei, conform art. 138 din Legea enței, însă judecătorul-sindic a apreciat că cererea acestuia nu poate fi admisă deoarece răspunderea civilă întemeiată pe articolul menționat, fiind o răspundere civilă delictuală specială (atipică), trebuie să fie îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale pentru ca persoanele prevăzute de acest text să răspundă cu averea persoană pentru datoriile societății pe care au condus- În prezenta cauză practicianul, deși a invocat prevederile art. 138 alin. 1 lit. d), nu a dovedit prin probe certe și concludente fapta imputată organelor de conducere, culpa acestora și raportul de cauzalitate dintre faptă și ajungerea societății debitoare în stare de încetare de plăți.
În speță, lichidatorul judiciar, deși a solicitat judecătorului-sindic să dispună angajarea răspunderii patrimoniale personale a fostului administrator social al debitoarei, nu a mai înțeles să declare și calea de atac prevăzută de lege împotriva soluției primei instanțe, ci doar creditoarea a formulat recurs, criticând hotărârea tribunalului sub acest aspect.
Curtea reține și că, pe de o parte, numai comitetul creditorilor poate formula cererea prevăzută de art. 138 din Legea nr. 85/2006, creditorii nemaiavând în prezent calitatea cerută în mod expres de lege pentru această solicitare, iar, pe de altă parte, legiuitorul a arătat fără echivoc că pentru a se putea cere de către comitetul creditorilor autorizarea judecătorului-sindic este necesar fie ca administratorul judiciar sau lichidatorul să omită să indice în raportul său asupra cauzelor enței persoanele culpabile de starea de ență a patrimoniului debitorului persoană juridică, fie ca practicianul să omită să formuleze acțiunea prevăzută la alin. 1 și răspunderea persoanelor să amenințe să se prescrie.
Deși nici unui creditor în procedura enței nu i se poate nega interesul de a solicita angajarea răspunderii personale a membrilor organelor de conducere ale debitoare falite, aceasta nu înseamnă că un astfel de participant la procedură are și posibilitatea concretă de a cere aplicarea textului art. 138, fiindcă legiuitorul, în noua reglementare, a înțeles să modifice condițiile în care creditorii, prin comitetul creditorilor, au dreptul să solicite judecătorului-sindic o astfel de antrenare de răspundere. În aceste condiții, este evident faptul că dacă în primă instanță creditoarea nu putea să ceară aplicarea dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006, ea nu poate solicita nici în recurs acest lucru.
Așa fiind, constatând că nu există în cauză motive de casare sau modificare a sentinței recurate, în baza art. 312. pr. civ. Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de creditoare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S, împotriva sentinței comerciale nr. 409/08.05.2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22 septembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
RED. /24.09.2008
TEHNORED./2 EX/25.09.2008
PRIMA INSTANȚĂ: TRIBUNALUL C-
PREȘEDINTE:
Președinte:Petruța MicuJudecători:Petruța Micu, Anca Buta, Florin Moțiu
