Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 682/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA Operator 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA Nr. 682/
Ședința publică din 22 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Petruța Micu
JUDECĂTOR 2: Anca Buta
JUDECĂTOR 3: Florin Moțiu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de creditoarea T, împotriva sentinței civile nr. 798/2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Timiș, în contradictoriu cu intimații - COROANA SRL PRIN LICHIDATOR MB MANAGEMENT, T și -, având ca obiect angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, Curtea constată încheiată cercetarea judecătorească și reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Deliberând constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 798/15.11.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, s-a respins cererea de antrenare a răspunderii patrimoniale a administratorului social al debitoarei, formulată de lichidatorul judiciar MB Management T, în temeiul art. 131 din Legea privind procedura insolvenței s-a închis procedura insolvenței față de debitorul - Coroana SRL M, s-a dispus radierea debitorului - Coroana SRL din registrul comerțului, a fost descărcat lichidatorul judiciar MB Management T de orice îndatoriri și responsabilități, dispunându-se și notificarea sentinței.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a constatat că la data de 25.07.2007 lichidatorul judiciar MB Management desemnat să administreze procedura insolvenței debitorului - Coroana SRL M, a solicitat să se dispună închiderea procedurii, ca urmare a lipsei bunurilor în averea debitorului, că procedura concursuală a fost deschisă prin sentința nr. 670 din 29.03.2007, că s-au întocmit și comunicat notificările în condițiile art. 61 din Legea privind procedura insolvenței, notificarea fiind publicată și în ziarul "T" din data de 24.05.2007, conform art. 61 alin.3 din Legea privind procedura insolvenței iar în temeiul art. 131 din Legea privind procedura insolvenței s-a dispus încheierea procedurii insolvenței și radierea debitorului din registrul comerțului.
Cu privire la propunerea de antrenare a răspunderii patrimoniale a administratorului social al debitoarei, susținută și oral de reprezentantul creditoarei DGFP T, judecătorul sindic a constatat că, potrivit art. 138 alin.1 din Legea insolvenței, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum i de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una din faptele enumerate la literele a-
Cererea formulată în acest sens de lichidatorul judiciar și întemeiată pe disp.art. 138 alin.1 lit.d din Legea insolvenței, nu prezintă însă, în concret, faptele comise de persoana a cărei antrenare a răspunderii se solicită, iar susținerile din raportul de închidere a procedurii, conform cărora pârâtul a ținut o contabilitate fictivă și nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea, nu pot fi reținute de judecătorul sindic, întrucât lichidatorul nu a avut la dispoziție actele contabile ale debitoarei, pentru analizarea și verificarea acestora.
De asemenea, motivat de lipsa actelor contabile ale debitoarei, lichidatorul a fost în imposibilitatea de a întocmi un raport privind cauzele și împrejurările care au adus societatea în stare de insolvență, cu indicarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă.
Pentru atragerea răspunderii patrimoniale ale persoanelor vinovate de ajungerea societății în stare de insolvență, judecătorul sindic a apreciat că se impune administrarea unui probatoriu complex, în vederea dovedirii comiterii faptelor prevăzute la art. 138 alin.1 lit.a-g din Legea insolvenței, dar și întrunirea condițiilor răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998 - 999.civ. respectiv stabilirea faptei comise, a prejudiciului cauzat, a vinovăției, precum și legătura de cauzalitate dintre aceste fapte și starea de insolvență a debitoarei.
Cum în speță astfel de dovezi nu au fost prezentate, judecătorul sindic nu a putut reține culpa administratorului social față de starea de insolvență a debitoarei, astfel că a respins ca neîntemeiată cererea de antrenare a răspunderii patrimoniale formulată de lichidatorul judiciar.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea T, solicitând admiterea acestuia, modificarea în parte a sentinței recurate, în sensul admiterii cererii de antrenare a răspunderii materiale a fostului administrator a - Coroana SRL M pentru întreaga creanță rămasă nerecuperată.
În motivare se arată că debitoarea a intrat sub incidența Legii 85/2006 la solicitarea lichidatorului judiciar numit de ORC T potrivit Legii 359/2004, că în acest dosar, în urma notificării, recurenta a înscris o creanță totală de 1.868 lei, creanță admisă de lichidatorul judiciar, că din rapoartele de activitate ale lichidatorului rezultă că societatea debitoare nu mai are bunuri sau venituri, că aceasta nu mai funcționează la sediul social declarat la ORC T, că pe timpul procedurii de insolvență nu s-au depus documentele și situațiile financiar contabile cerute de lege.
Deoarece fostul administrator al societății, numita, a fost notificată de mai multe ori cu mențiunea de a depune actele contabile iar aceasta nu a dat curs acestor solicitări, în temeiul art. 138 lit.d) din Legea 85/2006 lichidatorul judiciar a solicitat antrenarea răspunderii materiale pentru creanța neacoperită în timpul procedurii. Cu toate acestea prin sentința 798/2007 instanța de judecată a considerat că nu se impune antrenarea răspunderii atâta timp cât nu s-a făcut dovada prejudiciului și a legăturii de cauzalitate.
Față de motivarea instanței, recurenta arată că în opinia sa faptul că administratorul societății debitoare nu și-a îndeplinit obligația legală de a depune actele solicitate de legea insolvenței, consideră că se prezumă vinovăția administratorului. Prin încălcarea normelor exprese ale legii insolvenței de a depune acele financiar contabile consideră că nu numai că există prezumția dar s-a și dovedit reaua credință a administratorului în ceea ce privește îndeplinirea obligațiilor legale. Potrivit Legii contabilității 82/1991, republicată, de conducerea evidențelor contabile este răspunzător administratorul societății. Or, nedepunerea actelor contabile poate să ducă la prezumția că ori contabilitatea nu a fost ținută conform legii, lucru sancționat de art. 138 lit.d) ori că administratorul societății a făcut ca actele contabile să dispară, lucru de asemenea sancționat de aceeași literă a art. 138 din Legea 85/2006.
A nesancționa în vreun fel această atitudine sfidătoare a administratorului societății, va crea precedente în sensul că administratorii societăților insolvente nu vor mai depune actele solicitate de lege decât să se expună "riscului" ca activitatea sa să fie controlată de către un judecător și un lichidator judiciar, precum și de către creditorii societății. A încuraja de către instanțe o astfel de atitudine va face ca întreaga procedură a insolvenței să fie lipsită de substanță, iar creditorii societăților insolvente nu vor mai avea nici o posibilitate reală de a-și recupera prejudiciile create de astfel de administratori, motiv pentru care consideră recurenta că în astfel de cazuri instanța ar trebui să își manifeste rolul activ și să sancționeze astfel de atitudini.
În legătură cu întinderea prejudiciului, recurenta consideră că este obligația administratorului societății insolvente de a dovedi că întinderea prejudiciului nu este acela solicitat de către creditori. Precizează că, creanțele creditorilor sunt supuse unui control atât a judecătorului sindic cât și a lichidatorului judiciar, iar administratorul societății dacă ar fi considerat că prejudiciul nu este real putea să formuleze contestație la creditorilor. Or atâta timp cât acest lucru nu s-a întâmplat, recurenta consideră că întinderea prejudiciului este dovedită cu acte de către creditori. Prin atitudinea pasivă a fostului administrator care nu a înțeles pe toată întinderea procedurii de a întreprinde vreo formă de apărare, consideră că este o prezumție de achiesare la cererea formulată, precizând că fostul administrator a fost citat pe parcursul procedurii dar a continuat a avea o atitudine pasivă și sfidătoare.
În drept invocă Legea 82/1991, Codul d e procedură civilă, Legea 85/2006 - art. 138.
Analizând actele și lucrările dosarului în baza art. 304 și 304 Cod procedură civilă, Curtea constată și reține că recursul de față este neîntemeiat și urmează a fi respins pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 138 al. 1 din Legea nr. 85/2006, "la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului".
Dar, conform art. 138 al. 3 din aceeași lege "comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. (1), dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin. (1) și răspunderea persoanelor la care se referă alin. (1) amenință să se prescrie".
Astfel, potrivit art.138 alin.1 din Legea insolvenței au în principiu calitate procesuală activă pentru promovarea acțiunii în răspundere civilă doar administratorul sau lichidatorului judiciar.
Doar în subsidiar legea permite comitetului creditorilor care a obținut în prealabil autorizarea judecătorului sindic să promoveze o astfel de acțiune în situația în care administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar a omis să indice în raportul său asupra cauzelor insolvenței personale culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea și răspunderea la care se referă alin.1 amenință sa se prescrie.
Cum, în speță nu există o astfel de autorizare iar creditoarea nu poate formula in nume propriu o astfel de cerere, Curtea reține lipsa calității procesuale active în promovarea prezentului recurs.
Astfel fiind, constatându-se că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, în conformitate cu probatoriul administrat în cauză și cu dispozițiile legale în materia Legii insolvenței și că în speță nu s-a evidențiat nici unul dintre motivele de modificare ori de casare a hotărârii dintre cele prevăzute de art. 304 punctele 1-9 Cod procedură civilă, recursul de față va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de creditoarea T, împotriva sentinței civile nr. 798/2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Timiș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
RED./03.10.2008
TEHNORED./2 EX/03.10.2008
PRIMA INSTANȚĂ: TRIBUNALUL TIMIȘ
JUDECĂTOR SINDIC:
Președinte:Petruța MicuJudecători:Petruța Micu, Anca Buta, Florin Moțiu
