Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 694/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 730/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 694
Ședința publică de la 06 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Viorica Trestianu
JUDECĂTOR 2: Diana Manole
JUDECĂTOR 3: Roxana Popa
GREFIER - -
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4 împotriva sentinței comerciale nr. 820 din data de 13.02.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - G, și - SRL, PRIN LICHIDATOR JUDICIAR.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul personal, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că Tribunalul Bucureștia înaintat dovezile de comunicare sentinței recurate.
Se legitimează intimatul cu Carte de Identitate seria - - eliberată de secția 16 la data de 06.04.2004 și arată că nu are cereri de formulat sau probe de administrat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă intimatului cuvântul pe cererea de recurs.
Intimatul personal arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea recursului.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința comercială nr.820/13.02.2009 a Tribunalului București - Secția a VII-a Comercială, s-a respins ca neîntemeiată cererea având ca obiect atragerea răspunderii administratorilor G și, formulată de Administrația Finanțelor Publice Sector 4.
În temeiul art.131 din Legea nr.85/2006, s-a închis procedura insolvenței împotriva debitorului - System SRL, societate care a fost radiată din Registrul Comerțului.
În motivare s-a reținut că pârâții au deținut calitatea de administratori ai societății debitoare.
În raport de ipotezele prevăzute de art.138 din Legea nr.85/2006, nu ne aflăm în situația nici uneia dintre acestea.
Simplul fapt că pârâții nu ar fi ținut contabilitatea potrivit legii nu este de natură să ducă la angajarea răspunderii în lipsa dovedirii raportului de cauzalitate între această faptă și ajungerea societății în stare de insolvență.
În speță, se reține că nu a fost probată, conform art.1169 Cod civil, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul generat.
Împotriva acestei sentințe a declarat în termen legal recurs, creditoarea Administrația Finanțelor Publice Sector 4 B, solicitând modificarea sentinței, în sensul admiterii cererii formulate în temeiul art.138 lit.d din Legea nr.85/2006 și obligarea pârâților G și, în considerarea calității lor de asociați și administratori ai - System SRL la plata pasivului societății debitoare, așa cum rezultă din tabelul definitiv al creanțelor existent la dosarul de fond.
În motivare se invocă faptul că instanța de fond a analizat eronat situația de fapt, considerând că nu sunt întrunite condițiile cuprinse în art.138 lit.d din Legea nr.85/2006.
Cererea a fost întemeiată pe art.138 alin.1 lit.d, în considerarea faptului că organele de conducere ale debitoarei nu au depus bilanțurile contabile aferente anilor 2000, nu s-au depus raportările semestriale pentru 1998 - 2007, constituind fapta culpabilă de neținere a contabilității în conformitate cu legea.
Administratorul are de îndeplinit un contract tacit de mandat în temeiul art.72 din Legea nr.31/1990 și art.1532-1533 Cod civil, are și o răspundere contractuală față de terții păgubiți de societatea ce o reprezintă.
Pe tot parcursul desfășurării procedurii de faliment și în cursul judecării cererii, administratorii pârâți nu au făcut dovada existenței unor cauze care să îi absolve de obligațiile contractuale, rezultând existența culpei și nici nu au adus probe în dovedirea îndeplinirii obligațiilor contractuale.
În cazul răspunderii contractuale, culpa pârâtului este prezumată potrivit art.1082 Cod civil.
Fapta ilicită nu trebuie neapărat să constea într-o acțiune, ci și omisiunea, inacțiunea ilicită, neîndeplinirea unei activități, ori neluarea unei măsuri, atunci când acea activitate trebuie să fie întreprinsă de către anumite persoane.
Netransmiterea actelor contabile, deși avea această obligație conform art.31 din Legea nr.85/2006 este de natură să ducă la concluzia că organele de conducere ale debitoarei au avut interes în ascunderea actelor contabile, pentru a nu se putea analiza situația patrimonială a debitoarei.
Sunt întrunite toate condițiile legale pentru atragerea răspunderii patrimoniale, prejudiciu, faptă ilicită, legătura de cauzalitate și prezumția de culpă a administratorilor debitoarei.
Nu s-a depus la dosar întâmpinare și nici nu au fost administrate probe noi în dosar.
Analizând actele dosarului în conformitate cu dispozițiile art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată și reține următoarele:
Invocarea dispozițiilor art.138 din Legea nr.85/2006, nu atrage automat răspunderea administratorului, deoarece legiuitorul nu a înțeles să instituie o prezumție legală de vinovăție și de răspundere în sarcina acestuia pentru eventualul management defectuos, prevăzând doar posibilitatea atragerii acestei răspunderi, dar numai după administrarea de dovezi în acest sens.
Natura juridică a răspunderii administratorului societății debitoare aflată în insolvență față de creditorii acesteia nu este una contractuală, întemeiată pe mandat, care ar fi aplicabilă doar în raport cu societatea însăși al cărei mandatar este administratorul, nu și în raport cu creditorii sociali, terți față de contractul de mandat, față de aceștia din urmă răspunderea găsindu-și temeiul în dispozițiile de drept comun privind răspunderea civilă delictuală, ale cărei elemente nu sunt, de altfel, întrunite în speță.
Instanța de fond a apreciat corect probele administrate în dosar și a reținut că nu erau incidente dispozițiile privind răspunderea patrimonială a administratorilor societății debitoare pentru pasivul acesteia.
Din probele dosarului nu rezultă cauzarea stării de insolvență și nici săvârșirea uneia din faptele enumerate imperativ în dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006.
În absența altor elemente probate de recurentă, simpla nedepunere a bilanțurilor contabile și a raportărilor financiare semestriale de către pârâții-intimați nu este de ajuns pentru a se reține în sarcina acestora răspunderea civilă întemeiată pe litera d) a art.138 privind neținerea contabilității în conformitate cu legea, atâta timp cât nu s-a dovedit cauzarea stării de insolvență a societății debitoare.
În conformitate cu dispozițiile art.312 Cod procedură civilă, pentru aceste motive, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4 B, împotriva sentinței comerciale nr.820 din data de 13.02.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații -G, și - SRL prin lichidator judiciar.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 06.05.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.Jud. - 10.06.2009
Tehnored. - 12.06.2009
Nr.ex.: 2
Fond: Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială
Președinte:
Președinte:Viorica TrestianuJudecători:Viorica Trestianu, Diana Manole, Roxana Popa
