Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 709/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMANIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMA ȘI FLUVIALA
DECIZIA COMERCIALA NR.709
ȘEDINȚA PUBLICA DIN 26.09.2008
PREȘEDINTE: Rodica Dorin
JUDECĂTOR 2: Valentina Vrabie
JUDECĂTOR. Dr.- -
GREFIER: - -
.-.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice G, cu sediul în mun.G, str.- nr.33, împotriva sentinței comerciale nr.574/30.05.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul -, în contradictoriu cu intimata-debitoare SC SRL, cu sediul în com. jud.G și prin lichidator judiciar EXPERT AM G, cu sediul în mun.G,-, -.9, intimata-pârâtă, domiciliată în com. jud.G și intimatul Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Galați, cu sediul în mun.G,-.
La apelul nominal făcut la prima strigare a răspuns pentru recurenta-creditoare consilier juridic, în baza delegației nr.24822/26.09.2008, pe care o depune la dosar și intimata-pârâtă asistată de av. care depune la dosar împuternicirea avocațială nr.-/25.09.2008, lipsă fiind reprezentanții celorlalte părți.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că prezentul recurs se află la primul termen de judecată, este motivat, este scutit de plata taxelor judiciare și că nu s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Av. solicită strigarea cauzei la amânări fără discuție motivat de faptul că în cauză este vorba despre o incompatibilitate întrucât hotărârea de casare pronunțată în recurs la data de 2.noiembrie 2007, fost soluționată de o parte a membrilor completului de astăzi respectiv d-na JUDECĂTOR 3: Mariana Ghena și - -.
Față de precizarea apărătorului intimatei-pârâte, d-nele judecător - - și - -, arată că nu înțeleg să formuleze cerere de abținere întrucât consideră că nu și-au exprimat părerea cu privire la pricina dedusă judecății.
La întrebarea instanței adresată apărătorului intimatei-pârâte dacă înțelege să recuze prezentul complet de judecată, aceasta infirmă.
Curtea consideră că motivul amânării nu mai subzistă și lasă strigarea cauzei la ordine.
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat curtea constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea și respectiv combaterea motivelor de recurs.
Reprezentantul recurentei-creditoare arată că solicită admiterea recursului, modificarea sentinței comerciale pronunțată de instanța de fond, în sensul admiterii cererii de antrenare a răspunderii patrimoniale și obligării fostului administrator la suportarea pasivului societății dizolvate în sumă de 392.070,00 lei.
Intimata-pârâtă prin apărător solicită respingerea recursului, menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțată de instanța de fond iar pe fond să se respingă cererea lichidatorului de atragere a răspunderii patrimoniale, întrucât așa cum s-a dovedit prin probele administrate în dosarul cauzei, aceasta nu a exercitat niciodată funcția de administrator al SC SRL, așa cum rezultă și din declarația pe propria răspundere dată de asociata unică a societății la., nu a avut niciodată acces la documentele societății, nu a deținut niciodată ștampila societății sau alte acte, nu a avut drept de semnătură în bancă și nu a săvârșit nici o faptă ilicită care să ducă societatea în stare de insolvență. Depune concluzii scrise ce solicită a fi avute în vedere la soluționarea prezentului recurs; fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față:
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința nr.574/30.05.2008, pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr. - al Tribunalului Galați, s-a respins cererea în antrenare răspundere patrimonială formulată de lichidatorul judiciar Expert G în contradictoriu cu pârâta, ca nefondată.
S-a aprobat raportul final, întocmit de lichidatorul judiciar Expert
În temeiul art.131 din Legea 85/2006, s-a dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei SC SRL și radierea acesteia din registrul comerțului.
În baza art.136 din Legea 85/2006, au fost descărcați judecătorul sindic și lichidatorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități cu privire la procedură, debitoare și averea acesteia.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reținut în esență, următoarele:
Prin cererea de antrenare răspundere lichidatorul judiciar al debitoarei SC SRL a solicitat obligarea pârâtei la suportarea pasivului rămas neacoperit al debitoarei în sumă de 392.070 de lei.
În motivarea cererii a arătat că administratorul societății a refuzat colaborarea cu lichidatorul judiciar, nu a depus lista nominală cu toate bunurile de care dispune debitoarea SC SRL, conturi la bănci, creanțe neîncasate de la diverși clienți.
Fostul administrator al falitei a semnat confirmarea de primire a notificărilor în data de 3.04.2006 și în data de 18.12.2006.
Din informațiile obținute rezultă că debitoarea în perioada 1999 și până la data de 31.12.2005 nu a depus la organul fiscal, situațiile financiare anuale, declarațiile și deconturile privind impozitele și taxele datorate bugetului consolidat al statului. Nici la Oficiul Registrului Comerțului debitoarea nu a depus nicio situație financiară anuală.
Încălcarea obligației de a ține evidența contabilă cu respectarea strictă a legislației, conduce la prezumția de culpă, deoarece nu există o informație corectă pentru creditori privind modul de administrare a patrimoniului.
Reflectarea corectă în contabilitate a tranzacțiilor comerciale și altor operațiuni economice reprezintă pentru creditori o garanție că operațiunile au fost legale, că pot fi verificate, creanțele pot fi recuperate prin valorificarea bunurilor existente în patrimoniul debitoarei.
Răspunderea legală a administratorului de a întocmi corect registrele contabile prevăzute de legislație rezultă și din art. 73 din legea societății comerciale nr. 31/1990 cu modificările și completările la zi.
Dezinteresul administratorului privind funcționarea societății în condiții de legalitate prin reflectarea corectă și la termen în contabilitate a activității economice desfășurată de debitoare, nedepunerea la instituțiile statului a tuturor informațiilor prevăzute de lege a condus la prejudicierea creditorului DGFP G cu suma de 392.070 de lei.
A solicitat admiterea cererii și angajarea răspunderii personale a administratorului debitoarei, în vederea recuperării unei părți a pasivului debitoarei în baza art. 138 alin. 1 lit. d (nu a ținut contabilitatea în conformitate cu Legea contabilității nr. 82/1991, republicată).
În drept, și-a întemeiat cererea pe disp. art. 138 alin. 1 lit. d din Legea 85/2006.
Prin raportul final lichidatorul judiciar al debitoarei a solicitat închiderea procedurii
falimentului acesteia, nefiind identificate bunuri și nici disponibilități bănești.
Legal citată pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de antrenare ca nefondată. A arătat că nu sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale, respectiv culpa și raportul de cauzalitate. A mai precizat că nu a fost niciodată administrator al societății, sens în care există declarația asociatului unic, motiv pentru care nu i se poate imputa neținerea evidenței contabile a societății, corect.
Referitor la cererea de antrenare a răspunderii patrimoniale a pârâtei, instanța a reținut că este nefondată pentru următoarele argumente:
Conform art. 138 din Legea 85/2006 judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivului debitorului persoană juridică ajunsă în stare de insolvență, să fie suportat de către membrii organelor de conducere care au contribuit la ajungerea debitorului în această situație, prin una din faptele enumerate limitativ de lege.
Natura juridică a răspunderii administratorilor împrumută cele mai multe din caracteristicile răspunderii delictuale, fiind o răspundere specială.
Fiind vorba de o răspundere delictuală, pentru a fi angajată este necesar a se îndeplini condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, conform art. 998 - 999.civ.: fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu.
În cauză lichidatorul judiciar nu a dovedit existența raportului de cauzalitate între fapta administratorului și prejudiciul cauzat.
Astfel în cauză singura probă solicitată de reclamantă în dovedirea faptelor prevăzute de art. 138 lit. doc onstituie raportul final întocmit.
Astfel lichidatorul judiciar a precizat că în perioada 1999 - 2005 societatea nu a depus la organul fiscal situațiile financiare, declarațiile și deconturile privind impozitele și taxele datorate bugetului de stat consolidat. A mai arătat că dezinteresul manifestat de pârâtă prin reflectarea corectă și la termen în contabilitate a activității a dus la prejudicierea creditorului
Așa cum s-a mai arătat nedepunerea actelor și documentelor contabile ca faptă omisivă nu este suficientă pentru lămurirea legăturii de cauzalitate cu starea de insolvență a societății.
În ceea ce privește apărarea pârâtei, în sensul că nu a fost niciodată administrator nu poate fi primită, atâta timp cât din datele transmise de ORC G rezultă că a avut această funcție pe perioada 24.04.1998 - 4.03.2006 când a fost numit lichidator.
A constatat că la data de 27.02.2007 lichidatorul judiciar Expert AM desemnat să administreze procedura insolvenței debitorului SC SRL a solicitat prin raportul final să se dispună închiderea procedurii ca urmare a lipsei bunurilor în averea debitorului, insuficienței bunurilor, neavansării de către creditori a sumelor necesare pentru acoperirea cheltuielilor de lichidare;
A constatat că procedura concursuală a fost deschisă prin încheierea din data de 30.11.2006;
A constatat că s-a întocmit și comunicat notificare în condițiile art. 61/107 din Legea 85/2006;
A reținut incidența disp.art.131 din Legea 85/2006.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice G, înregistrat sub nr- 2 pe rolul Curții de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială.
Sentința recurată a fost criticată sub aspectul nelegalității și netemeiniciei pentru următoarele motive.
În mod greșit a apreciat judecătorul sindic că nu ar fi întrunite elementele constitutive ale răspunderii patrimoniale instituite de art.138 alin.1 lit.d din Legea 85/2006. Astfel, legea specială nu cere existența elementelor constitutive ale răspunderii civile delictuale, ci săvârșirea uneia din faptele enumerate de art.138.
Or, nepredarea de către fostul administrator către lichidator a evidenței contabile, nedepunerea la organul fiscal a situațiilor financiare anuale duce la prezumția neținerii contabilității în conformitate cu legea.
Neținerea evidenței contabile în conformitate cu legea rezultă și din faptul că judecătorul delegat la. de pe lângă Tribunalul Galați, prin încheierea nr. 4477/4.05.2005 a dispus ca sancțiune legală, dizolvarea de drept societății debitoare ca urmare a nepreschimbării certificatului de înregistrare fiscală.
În drept, a invocat disp.art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Prin concluziile scrise depuse la dosar intimata-pârâtă a solicitat respingerea recursului ca nefondat reiterând apărările formulate la judecata fondului.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Contrar celor susținute prin motivele de recurs, răspunderea membrilor organelor de conducere și control ale debitoarei, persoană juridică, instituită prin art.138 din Legea 85/2006, este o răspundere specială cu caracter excepțional, care împrumută cele mai multe dintre caracteristicile răspunderii civile delictuale.
Astfel, din prevederile art.138 alin.1 rezultă nu numai cerința ca pârâta să fi săvârșit cu vinovăție anumite acte și fapte ilicite ci și condiția ca între aceste fapte și starea de insolvență să existe o legătură directă de cauzalitate, condiție dedusă din sintagma, a cauzat starea de insolvență a debitorului".
În speță, prejudiciul este prezumat rezultând din ajungerea societății în stare de insolvență, precum și din imposibilitatea recuperării creanțelor în cadrul procedurii.
Însă, așa cum corect a reținut judecătorul sindic, nu s-a dovedit existența legăturii de cauzalitate dintre faptă (neținerea contabilității în conformitate cu legea), și prejudiciu (ajungerea debitoarei în stare de insolvență).
Este adevărat că evidența contabilă nu a fost ținută în conformitate cu legea de vreme ce nu s-au depus situații financiare anuale la organul fiscal, încă de la înființarea societății, în condițiile în care atare obligații incumbă administratorului social potrivit art.72 din Legea 31/1990 și Legii contabilității nr. 82/1991.
Starea de insolvență a fost cauzată însă prin faptele săvârșite de asociatul unic al societății debitoare, care a săvârșit acte de comerț în numele societății.
Astfel, din nota de constatare nr.-/GL/3.11.2004, întocmită de Garda Financiară G, a rezultat faptul că societatea debitoare a livrat unei alte societăți, în perioada iunie - septembrie 2004, cantități de deșeu de fier vechi.
În relația contractuală cu această societate, facturile fiscale, contractul de vânzare-cumpărare au fost semnate de (filele 59 - 64 din dosarul nr- 1 al Curții de Apel Galați ).
De asemenea, cererile de înregistrare ca plătitor de, precum și deconturile, în perioada septembrie 1998 - ianuarie 1999 au fost semnate de aceeași persoană (filele 49 - 55 din același dosar).
Obligațiile datorate bugetului de stat constând în și impozit pe profit, au rezultat din desfășurarea acestor activități comerciale și au fost stabilite, pe bază de estimare de organele de control (filele 28 - 41 dosar fond).
Mai mult decât atât, pe baza specimene semnături pentru persoane juridice, pentru SC SRL, eliberată de - Agenția L, s-a stabilit că persoana autorizată să efectueze operațiuni bancare a fost (filele 48-49 dosar fond).
Ca atare, s-a stabilit fără putință de tăgadă că asociatul unic al debitoarei s-a comportat ca un veritabil administrator de fapt, că prin efectuarea de operațiuni comerciale în numele societății, s-au născut obligațiuni fiscale și s-a cauzat, pe cale de consecință starea de insolvență a debitoarei.
Așa fiind, în mod corect a reținut judecătorul sindic că nu există legătură de cauzalitate între fapta pârâtei, care în calitate de administrator social, nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea și starea de insolvență a societății debitoare.
În concluzie, judecătorul sindic a pronunțat o soluție legală, a cărei reformare nu se impune chiar dacă s-a procedat la complinirea motivării.
În consecință, potrivit art.312 alin.1 raportat la art.304 indice 1 Cod procedură civilă va respinge prezentul recurs, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice G, cu sediul în mun.G, str.- nr.33, împotriva sentinței comerciale nr.574/30.05.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul -, ca fiind nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publica din data de 26.09.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - dr.- -
GREFIER,
- -
Fond:
Red.
Tehnored.
11.11.2008/2 ex.
Președinte:Rodica DorinJudecători:Rodica Dorin, Valentina Vrabie, Mariana Ghena
