Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 73/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA COMERCIALĂ și de
CONTENCIOS ADMINISTRATIV și FISCAL
DOSAR NR.- -
DECIZIA nr.73/C/2009 - R
Ședința publică
din 25 februarie 2009
PREȘEDINTE: Băltărete Savina Președinte secție
- - - JUDECĂTOR 2: Marinescu Simona
- - - JUDECĂTOR 3: Sotoc Daniela
- - - Grefier
S-a luat în examinare recursul comercial formulat de recurentul pârât domiciliat în, com.,-, județul B împotrivaSentinței nr. 762/RL/2008 pronunțată la 02.10.2008 de Tribunalul Bihor în dosar nr-în contradictoriu cu ntimatele creditoare SC COMERȚ cu sediul în Z,-, județul S, AUTORITATEA pentru VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B, cu sediul în--11, sector 1, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, cu sediul în O, str.- - nr.2, intimata debitoare SC SRL cu sediul în com., sat,-, județul având J- și CUI RO - - prin lichidator judiciar - CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ, cu sediul în O,-.7 și intimatul OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI de pe lângă Tribunalul Bihor, cu sediul în O,-, având ca obiect ANGAJAREA RĂSPUNDERII MEMBRILOR DE CONDUCERE (Legea nr.64/1995, art. 137).
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. 253/2009 emisă de Baroul București - Cabinet Individual de Avocat, în reprezentarea recurentului, lipsă fiind celelalte părți din litigiu.
Procedura de citare este legal îndeplinită
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, învederându-se instanței că recursul se află la primul termen de judecată, nu este timbrat, nefiind achitată taxa de timbru în valoare de câte 19,5 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, după care:
Reprezentanta recurentului depune la dosar chitanțele TS 4A nr.- și nr. - din 09.02.2009 și timbru judiciar mobil în valoare de 0,15 lei în dovedirea achitării taxei de timbru.
INSTANȚA, nefiind excepții sau chestiuni prealabile, consideră cauza lămurită, închide dezbaterile și acordă cuvântul părților asupra recursului.
Reprezentanta recurentului solicită admiterea recursului conform motivelor invocate, modificarea hotărârii recurate în sensul respingerii în întregime a cererii de antrenare a răspunderii recurentului, iar în subsidiar antrenarea răspunderii până la concurența sume de 8.000 lei.
În susținerea cererii arată că produsele perisabile au fost legume, fructe, iar creditorii nu au fost fraudați în nici un fel.
Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Constată că prin Sentința nr. 762/RL/2008 pronunțată la 02.10.2008, Tribunalul Bihorî n temeiul art.138 alin. 1 lit. d din Legea privind procedura insolvenței, a admis sesizarea formulată de lichidatorul judiciar -CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ în contradictoriu cu administratorul, pe care l-a obligat să aducă la masa credală a debitoarei, reprezentată prin lichidator judiciar -CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ suma de 43.865,42 lei RON, sumă destinată acoperirii datoriei către creditori.
Pentru a pronunța astfel, instanța, analizând actele și lucrările dosarului a reținut în fapt că potrivit notei de prezentare nr.7572 /21.11.2006 întocmită de inspectorii din cadrul Administrației Finanțelor Publice Aleșd, debitoarea figurează în evidențele fiscale ale DGFP B cu obligații bugetare în cuantum de 43.125 lei RON constând în debit reprezentând 24.472 RON și accesorii 18.653 RON, motiv pentru care prin sentința numărul 21/F/2007 a Tribunalului Bihor Secția comercială de contencios administrativ și fiscal s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței împotriva societății debitoare și numirea administratorului judiciar, iar prin sentința comercială nr.206/F/2007 al aceleiași instanțe judecătorul sindic a dispus începerea procedurii simplificate a falimentului debitorului, dizolvarea societății debitoare și ridicarea dreptului de administrare al acestuia precum și predarea către lichidator în termen de 10 zile de la comunicarea sentinței de începere a procedurii simplificate de faliment, a tabelului definitiv al creanțelor și a listei creanțelor născute în cursul procedurii.
Din cuprinsul raportului privind cauzele și împrejurările care au determinat insolvența debitoarei și a completărilor acestuia rezultă că pasivul societății debitoare este potrivit valorii contabile de 48.787,80 lei, iar principalele cauze interne și externe care au dus la starea de insolvență a debitoarei sunt: lipsa profitului din activitatea derulată; încetarea activității și derularea mai mult sporadică a acesteia; lichiditate foarte scăzută, debitoarea fiind în imposibilitate de a-și achita datoriile; inexistența unui plan de afaceri pe termen mediu și, activitatea derulându-se mai mult în funcție de intuiția administratorului.
Potrivit aceluiași raport s-a reținut că, din analiza actelor contabile puse la dispoziția lichidatorului judiciar rezultă că după data de 30.06.2005 nu s-a mai condus evidența contabilă, iar din declarația de creanță depusă de către creditorul SC SRL Z - Punctul de lucru O, rezultă că aceasta a furnizat marfă debitorului în luna mai 2006. Prin urmare debitorul a derulat activități economice, deși se afla în procedură de dizolvare din mai 2005 și din noiembrie 2005 era desemnat un lichidator în condițiile legii 31/1990, aspect relevat și în listingul general și special comunicat de ORC B, și din evidențe administrației fiscale rezultă că acesta nu a depus bilanț contabil la 31.12.2005.
De altfel conform bilanțului contabil din 30.06.2005 înregistrat la DGFP B sub nr.12077/10.08.2005 (filele 5-6 din dosar), rezultă că deși societatea și-a continuat activitatea operațională ultimul bilanț contabil s-a depus la data de 30.06.2005.
Potrivit completării la raportul de cauze al lichidatorului judiciar rezultă că, din actele depuse în data de 07.06.2007 s-a constatat că s-au efectuat operațiuni comerciale care nu au fost înregistrate în evidența contabilă a societății, după cum urmează: în luna ianuarie 2005 au fost recepționate mărfuri de la diverși furnizori în valoare totală de 3.720,09 lei, care nu au fost înregistrate în contul contabil 371 - mărfuri, pentru aceste mărfuri emițându-se un număr de 21 facturi în valoare totală de 3.088,85 lei, din care s-a achitat suma de 326,64 lei, pentru care s-au emis chitanțe, dar nu au fost evidențiate în contabilitate.
În luna ianuarie 2005 s-a mai achitat suma de 1.086,41 lei, reprezentând contravaloarea unor facturi din luna decembrie 2004, când de asemenea s-au emis chitanțe fără a se înregistra în contabilitate aceste plăți.
În consecință, fapta culpabilă prevăzută de art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006, constă într-o inacțiune, faptă omisivă, având ca element material neîndeplinirea obligației legale de a conduce contabilitatea în conformitate cu legea, aspect relevat de întregul materia probator administrat în cauză.
Declarația martorei audiată în cauză în ședința publică din 15.05.2008 potrivit căreia cu ocazia inventarului efectuat în anul 2005 după ce societatea a intrat în stare de faliment, s-a constatat o cantitate de marfă expirată de cca.80 milioane lei care nu a putut fi valorificată, marfă care potrivit declarației martorului (fila 209 in dosar) consta în produse perisabile, lactate și de panificație specifice obiectului de comercializare al debitoarei, marfă care se presupune că a fost aruncată, întrucât era expirată iar în urma inventarului faptic s-a constata un stoc de marfă în valoarea de 8.000 lei, inventarierea scriptică fiind efectuată pe ciornă astfel cum rezultă din declarația martorei. Aceste aspecte nu scutesc debitoarea de efectuarea mențiunilor în contabilitate privind scoaterea din gestiune a produselor perisabile prin întocmirea unui proces-verbal de distrugere.
Referitor la existența raportului cauzal dintre fapta ilicită și prejudiciul cauzat societății și implicit, creditorilor, aceasta constă în aceea că administratorul societății, prin fapta sa culpabilă, greșeală de gestiune în sens larg, a contribuit la aducerea societății în stare de insolvență.
Astfel, prin omisiunea de a conduce evidența contabilă în conformitate cu legea administratorul debitoarei a creat condițiile favorabile unei activități contabile necontrolate, cu consecințe păgubitoare pentru patrimoniul societății și implicit,pentru creditori.
Lipsa evidențelor contabile indică o administrare frauduloasă a averii debitorului și constituie o premisă pentru aplicarea art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Totodată, jurisprudența (Decizia nr. 156/31.01.2003 a Curți de Apel București - Secția a V-a comercială), s-a pronunțat în sensul că se impune existența raportului de cauzalitate între fapta personală și prejudiciul suferit de averea debitorului și, consecutiv, de creditori, - și în situația în care fapta a constituit numai o condiție favorabilă pentru realizarea efectului", această opinie fiind exprimată și în doctrina juridică.
Cu privire la condiția privind existența și întinderea prejudiciului, aceasta constă în contribuția administratorului la diminuarea activului societăți debitoare, în speță prin fapta sa culpabilă administratorul debitoarei fiind răspunzător de întreg pasivul patrimonial.
În ceea ce privește existența faptei prevăzute la art. 138 lit. e din Legea nr. 85/2006, instanța reține că prin concluziile susținute verbal la termenul de judecată din 18.09.2008 cu ocazia dezbaterii cauzei, lichidatorul judiciar a precizat cererea numai cu privire la fapta prevăzută la art.138 lit.d fără a mai susține cererea și cu privire la fapta prevăzută de art.138 lit.e din Legea 85/2006.
Față de considerentele anterior expuse, în cauză fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 138 alin.1 lit. d din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, instanța va admite sesizarea formulată de lichidatorul judiciar, privind atragerea răspunderii patrimoniale a administratorului debitoarei, și în consecință, va obliga pe acesta să aducă la masa credală a debitoarei, suma de 43.865,42 lei RON, sumă destinată acoperirii datoriei către creditori.
Instanța reține că lichidatorul judiciar nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs recurentul pârât, solicitând admiterea acestei căi de atac, modificarea sentinței atacate și respingerea cererii de antrenare a răspunderii, iar în subsidiar să se constate că răspunderea poate fi antrenată doar până la concurența sumei de 8.000 lei noi, care a rămas în urma eliminării produselor perisabile.
În motivare recurentul arată că în cursul anului 2005, OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI de pe lângă Tribunalul a pronunțat o hotărâre de dizolvare a societății al cărei administrator a fost, dată de la care societatea și-a încetat activitatea.
de marfă la care face referire lichidatorul judiciar a fost constituit din produse perisabile care s-au degradat nemaiputând fi valorificate, lucru care nu poate să-i fie imputat.
rămas în valoare de aproximativ 8.000 lei era compus din bunuri supuse unui termen de garanție care, deși s-a încercat, nu au putut fi valorificate, fiind aruncate și acestea.
În condițiile în care nu s-a încercat fraudarea creditorilor sau îmbogățirea administratorului, nu poate fi antrenată răspunderea acestuia, iar condițiile pentru atragerea răspunderii administratorului sunt limitativ prevăzute de lege.
Invocarea dispozițiilor art. 138 lit. d trebuie să aibă la bază intenția dovedită de a frauda a persoanelor considerate răspunzătoare, iar unele greșeli de gestiune și de aplicare a legii contabilității nu pot fi asimilate unei contabilități fictive. documente nu se poate reține ca fiind dovedită, dacă nu exisă probe că aceste documente erau prezente la un moment dat în societate.
În ceea ce privește aplicarea dispozițiilor art. 138 lit. e, aceasta se poate face doar dacă este dovedită deturnarea sau ascunderea unei părți din activ sau mărirea fictivă a pasivului persoanei juridice.
În drept se invocă dispozițiile art. 304 pct.8, 9 și 304 ind.1 Cod Procedură Civilă.
Intimații, legal citați în cauză, nu au formulat întâmpinare.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și din oficiu, instanța constată că recursul declarat de pârât este neîntemeiat.
Cu toate că recurentul a primit notificarea deschiderii procedurii și cu privire la obligația depunerii actelor prevăzute de lege, au fost depuse doar o parte din actele contabile ale societății.
Din Raportul privind cauzele și împrejurările care au dus la apariția stării de insolvență rezultă faptul că pe perioada 30.06.2005 - 31.12.2006 acesta nu și-a mai ținut contabilitatea, iar din declarația de creanță depusă de către creditorul SRL Z rezultă că aceasta a furnizat marfă debitoarei în luna mai 2006, ceea ce înseamnă că debitoarea a derulat activități economice, deși se afla în procedura de dizolvare din mai 2005.
Recurentul prin înscrisul de la fila 166 din dosar recunoaște faptul că nu a înregistrat în contabilitate un număr de 21 facturi, emise de diverși furnizori și un număr de 10 chitanțe prin care a efectuat plăți către diverși furnizori.
În ceea ce privește stocul de marfă, constând în produse perisabile, instanța constată că nu s-a întocmit un proces verbal de distrugere în acest sens și evidențierea astfel în contabilitate a scoaterii din gestiune a produselor respective.
În consecință, în mod temeinic prima instanță a reținut săvârșirea de către recurent a faptei prevăzute de art.138 lit. d din Legea nr.85/2006.
În ceea ce privește existența raportului de cauzalitate dintre această faptă și ajungerea societății debitoare în stare de faliment, prima instanță a reținut în mod corect că prin omisiunea de a conduce evidența contabilă în conformitate cu legea, recurentul a creat condițiile favorabile unei activități comerciale necontrolate și a ajungerii în stare de insolvență.
Referitor la întinderea prejudiciului, instanța de recurs constată că, prin nerespectarea normelor contabile, recurentul se face răspunzător de întreg pasivul societății debitoare.
Fapta prevăzută de dispozițiile art.138 lit. e din Legea nr.85/2006 nu a fost reținută în sarcina recurentului, situație în care motivul de recurs invocat cu privire la acest aspect este neîntemeiat.
Pentru aceste considerente, instanța constată că motivele de recurs invocate prevăzute de dispozițiile art.304 pct.8 și 9 Cod Procedură Civilă sunt neîntemeiate, motiv pentru care în baza art.312 alin. 1 Cod Procedură Civilă va fi respins recursul ca nefondat.
Cheltuieli de judecată nu au fost solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de recurentul pârât domiciliat în, com.,-, județul B împotrivaSentinței nr. 762/RL/2008 pronunțată la 02.10.2008 de Tribunalul Bihorîn contradictoriu cu ntimatele creditoare SC COMERȚ cu sediul în Z,-, județul S, AUTORITATEA pentru VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B, cu sediul în--11, sector 1, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, cu sediul în O, str.- - nr.2, intimata debitoare SC SRL cu sediul în com., sat,-, județul - prin lichidator judiciar - CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ, cu sediul în O,-.7 și intimatul OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI de pe lângă Tribunalul Bihor, cu sediul în O,-, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 25 februarie 2009.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - -
Red.dec. S - 05.03.2009
Jud. fond
Tehnored. - 05.03.2009
2 exemplare
Președinte:Băltărete SavinaJudecători:Băltărete Savina, Marinescu Simona, Sotoc Daniela
