Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 730/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 730/2009
Ședința publică de la 14 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioan Cibu
JUDECĂTOR 2: Gilica Popescu
JUDECĂTOR 3: Olimpia Maria
Grefier -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de Direcția generală a Finanțelor Publice O împotriva sentinței nr.289/25.02.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-.
La apelul nominal s-a prezentat intimatul, asistat de avocat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, mandatarul intimatului arată că nu mai are alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Mandatarul intimatului solicită, pe excepția lipsei de interes, respingerea recursului și menținerea sentinței atacate.
Pe fondul cauzei, solicită respingerea recursului ca netemeinic și nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.
Totodată, depune la dosar și concluzii scrise.
CURTEA DE APEL
În deliberare asupra recursului de față se constată că prin sentința civilă nr. 289/C/25.02.2009 a fost respinsă acțiunea în extinderea răspunderii formulată de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului O în numele și pentru Comitetul Creditorilor debitoarei SC AS SRL
Pentru a pronunța această sentință judecătorul sindic a reținut că prin cererea de extindere a răspunderii înregistrată la Tribunalul Olt - Secția Comercială și de contencios Administrativ și precizată ulterior, reclamanta a Județului O, în numele și pentru Comitetul creditorilor SC " AS" SRL a chemat în judecată pârâții și (fostă ), în calitate de foști administratori ai societății debitoare SC " AS" SRL, solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța:
- să se dispună suportarea de către pârâți a întregului pasiv al debitoarei
falite, în valoare de 2.668.136, 74 lei, în conformitate cu Tabelul definitiv consolidat, în temeiul art. 138 alin. 1 lit. c, d, e, f din Legea 85/2006.
În motivarea cererii, reclamanta susține, în esență că, pârâții se fac
vinovați de următoarele fapte prevăzute de textele de lege menționate mai jos
1. art. 138 lit. c din Legea 85/2006 "deoarece au dispus, în interes
personal, continuarea unei activități care ducea în mod vădit persoana juridică la încetarea de plăți".
Sub acest aspect, se arată că, societatea a acumulat sub administrarea pârâtului, creanțe față de numeroși creditori, respectiv din anul 1991 și până la data de 07.04.2003, când s-a cesionat părțile sociale către administratorul și, societatea debitoare figurând la data cesiunii părților sociale cu obligații fiscale datorate numai bugetului de stat în valoare de 100.326 lei.
2. art. 138 lit. "d" din Legea 85/2006, "au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea".
3. art. 138 lit. "e" din Legea 85/2006, "au deturnat sau a ascuns o parte
din activul persoanei juridice, ori a mărit în mod fictiv pasivul acesteia", existența acestei fapte fiind prezumată din împrejurarea că, la sfârșitul anului 2002, societatea debitoare avea în patrimoniu o serie de active imobilizante, circulante, stocuri, disponibilități bănești (etc.) în valoare de peste 20 miliarde ROL, după cum reține și lichidatorul judiciar în raportul final, iar la data cesiunii părților sociale, acestea nu mai figurau în evidența contabilă și în prezent nu au mai putut fi identificate.
4. Art. 138 lit. "f" din Legea 85/2006: "au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăți".
Excepțiile invocate prin întâmpinare sunt următoarele:
1. Excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului O l în soluționarea
acestei cauze, având în vedere dispozițiile Secțiunii 1, art. 6 din Legea
nr. 85/2006.
2. Excepția "prematurității introducerii cauzei" cu motivarea că, pe rolul se află dosarul nr-, în care societatea debitoare s-a constituit parte civilă, iar pe rolul Tribunalului Arad, se află dosarul nr. 2060/2002, unde pârâta este înscrisă la masa credală.
3. Excepția "lipsei de interes" a reclamantei în numele creditorilor "având în vedere lipsa de pasiv exigibil neacoperit, în situația dată, când există o sentință nr. 235/28.03.2005 pronunțată de Tribunalul O l t, definitivă prin nerecurare, prin care a fost obligat administratorul societății debitoare -, la plata întregului pasiv, sentință ce nu a fost pusă niciodată în executare.
4. Excepția "inopozabilității" acțiunii reclamantei, motivat de faptul că, prin contractul de cesiune realizat cu acordul reclamantei, asociatul unic a cesionat toate drepturile și obligațiile societății.
Pe fondul cauzei pârâtul a învederat în esență că referitor la fapta imputată prevăzută la art.138 lit. c din Legea nr.85/2006 obligațiile fiscale pe care le-a invocat creditorul în acest moment nu mai sunt ale societății debitoare SC SRL, fiind cesionate SC AS SRL, iar afirmațiile reclamantei a insuficienței activului, nu îi sunt opozabile, pentru că nu s-a demonstrat existența unui activ net negativ și nici faptele pentru care se face vinovată persoana fizică.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului O care arată că hotărârea este nelegală și că sunt aplicabile prevederile art.304 pct.9 și 309 indice 1 Cod pr.civilă.
Susține că recurenta are interes în promovarea cererii privind extinderea atragerii răspunderii deoarece șansele de recuperare a debitului sunt reduse deși s-a dat o hotărâre de obligare la plata pasivului deoarece, nu se află în țară.
Se mai arată că dacă lichidatorul judiciar și-a îndreptat promovarea unei acțiuni pentru atragerea răspunderii numai împotriva administratorului în condițiile în care acesta nu a semnat pentru cesiune cu atât mai mult pentru ceilalți doi administratori și sunt întrunite condițiile admiterii cererii de extindere a răspunderii.
Susține că cesiunea de creanță a avut loc la data de 07.04.2003 dată la care societatea figura cu obligații fiscale în cuantum de 100.326 lei.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
În cauză a depus întâmpinare care solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs și din oficiu curtea constată că prin sentința nr.235/28.05.2007 a fost admisă cererea formulată de ca și administrator judiciar al debitoarei SC AS SRL și a fost dispusă extinderea răspunderii patrimoniale a administratorului social pentru pasivul debitoarei SC AS SRL.
Astfel, cererea privind acoperirea pasivului debitoarei SC AS SRL a fost soluționată prin sentința sus menționată, definitivă prin nerecurare.
În consecință, o nouă cerere pentru așa zisa extindere a răspunderii pentru pasivul neacoperit al debitoarei este total nejustificată din punct de vedere legal.
Legea nr.85/2006 nu are reglementată o asemenea instituție a extinderii răspunderii, capitolului IV " Răspunderea membrilor organelor de conducere"neincluzând nicio dispoziție referitoare la o eventuală posibilitate de extindere a răspunderii după ce cererea de atragere a răspunderii a fost deja soluționată.
Argumentele invocate de recurentă cum ar fi " incertitudinea recuperării creanței pentru lipsa din țară a pârâtului, nu este de natură a justifica din punct de vedere juridic admisibilitatea unei astfel de cereri.
Instituția răspunderii reglementată de art.138 din Legea nr.85/2006 este o răspundere specială ce poate fi antrenată în aceleași condiții ca și răspunderea civilă delictuală în condițiile existenței unor fapte, a unui prejudiciu și a unui raport de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu.
Important în analiza îndeplinirii cerințelor pentru atragerea răspunderii sunt elementele menționate mai sus și nu șansele reale de recuperare a creanței creditorului.
Față de cele de mai sus se constată că în procedura falimentului debitoarei SC AS SRL s-a dispus deja asupra cererii de atragere a răspunderii fiind obligat la plată pârâtul pentru întreg pasivul rămas neacoperit, pârât care poate fi oricând executat prin valorificarea bunurilor sale prezente și viitoare. În concluzie DGFP O creditor în procedură, din punct de vedere juridic nu mai poate justifica un interes în formularea unei alte cereri câtă vreme o atare cerere a fost deja soluționată.
Practic, nici nu mai poate fi judecată o altă cerere deoarece, instituția atragerii răspunderii se întemeiază pe ideea de culpă, ori această culpă nu mai poate fi analizată la acest moment față de mai mulți pârâți, deoarece s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat culpa exclusivă pârâtului.
Se constată în consecință că în mod temeinic și legal judecătorul sindic a respins cererea Direcției generale a Finanțelor Publice pentru admiterea excepției lipsei interesului în promovarea unei cereri de extindere a răspunderii. Față de acestea în baza art.312 Cod pr.civilă va fi respins recursul și va fi menținută hotărârea atacată ca legală și temeinică.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice O împotriva sentinței nr.289/25.02.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14.10.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
-
Red.
Dact. 6 ex./24.11.2009
Jud.fondT.
Președinte:Ioan CibuJudecători:Ioan Cibu, Gilica Popescu, Olimpia Maria
