Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 740/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Număr în format vechi 324/2008
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.740
Ședința publică de la 16.06.2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Elisabeta Roșu
JUDECĂTOR 2: Iulica Popescu
JUDECĂTOR 3: Maria Speranța
Grefier
*************
Pe rol soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorul, în contradictoriu cu intimatele SC SRL - prin lichidator judiciar SC SRL, SC LEASING ROMÂNIA SRL, SC BROKER DE asigurare SRL, INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ B, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1, SC SA, SC - și, împotriva deciziei comerciale nr.1820/14.11.2007, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a V-a Comercială, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă contestatorul prin avocat G cu împuternicire avocațială la dosar și intimata sector 1 prin consilier juridic cu delegație la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, după care, contestatorul prin avocat depune la dosar dovada efectuării citării intimatului prin, solicitând să se facă aplicarea disp.art. 1141alin.4 civ. și să se constate procedura legal îndeplinită cu intimatul.
Intimata sector 1 prin consilier juridic lasă la aprecierea instanței.
Curtea, față de împrejurarea că intimatul nu și-a indicat un domiciliu ales în România și nici un reprezentant în România, având în vedere că acesta a fost citat prin și prin afișare la ușa instanței, apreciază procedura legal îndeplinită și lasă cauza la ordine.
La a doua strigare a cauzei, nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea în baza art. 150 civ. constată dezbaterile încheiate și acordă cuvântul pe contestația în anulare.
Contestatorul prin avocat susține verbal motivele contestației în anulare dezvoltate în scris, învederând că primul motiv al contestației este întemeiat pe disp.art. 317alin.1 civ. decizia fiind pronunțată cu încălcarea prevederilor privind legala citare a acestuia, recursul a fost exercitat de avocat care nu are delegație, disp.art.67 alin.1 civ. permite doar declararea căii de atac, alegerea de domiciliu este un act expres, nu poate fi depus din alte împrejurări. Al doilea motiv al contestației este întemeiat pe disp.art. 317 alin.1 pct.2 civ. decizia fiind pronunțată cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență, solicitând admiterea contestației astfel cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată.
Inntimata sector 1 prin consilier juridic solicită respingerea contestației în anulare ca nefondată și inadmisibilă, învederând că primul motiv este nefondat, procedura a fost legal îndeplinită cu contestatorul care a fost citat la ambele adrese, iar al doilea motiv al contestației în anulare este inadmisibil conform disp.art. 299 alin.3 civ.
Contestatorul prin avocat luând cuvântul în replică, învederează că disp. art. 299 alin.3 civ. nu este aplicabil în cauza de față.
CURTEA,
Prin decizia comercială nr. 1820 din 14.11.2007 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a Va Comercială în dosarul nr-, au fost respinse ca nefondate recursurile declarate de recurentul pârât și recurenta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B, în contradictoriu cu intimatele, SC LEASING ROMÂNIA SRL, SC BROKER DE ASIGURARE SRL, INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ B, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1, SC SA, SC -.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare recurentul, ce a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București - Secția a a Comercială.
În motivarea contestației în anulare se invocă dispozițiile articolului 317 alineat 1 punctul 1 Cod procedură civilă și articolului 317 alineat 1 punctul 2 Cod procedură civilă.
În ce privește primul motiv de contestație, contestatorul susține că instanța a pronunțat hotărârea cu încălcarea dispozițiilor privind legala citare a sa.
Astfel, se susține încălcarea articolului 90 alineat 1 Cod procedură civilă, care stabilește că înmânarea citației și a celorlalte acte de procedură se face după caz la domiciliul sau la reședința celui citat. Instanța de recurs însă a citat pe recurent la sediul Cabinetului de Avocat, citare care este nelegală, deoarece domiciliul său era în Turcia. Recursul contestatorului, se susține, a fost depus de către avocatul care l-a reprezentat în cauza de fond, în baza articolului 69 alineat 2 din Codul d e procedură civilă. În baza acestui articol, teza a II a, instanța de recurs era obligată să îndeplinească toate actele de procedură "numai față de partea însăși", adică să îl citeze pe acesta la domiciliul său din Turcia. Chiar dacă partea poate să facă o alegere de domiciliu, în recurs, avocatul său pe care nu l-a împuternicit cu reprezentarea sa în calea de atac, a făcut în mod ilegal alegerea domiciliului la sediul cabinetului său, fără a avea o împuternicire din partea sa. De altfel, acesta nici nu a știut de existența recursului pe rolul instanței.
În al doilea rând, motivul de contestație prevăzut de articolul 317 alineat 1 punctul 2 Cod procedură civilă, cu privire la competența de ordine publică a instanței, este susținut prin aceea că recursul a fost soluționat în mod eronat de un complet specializat în judecarea recursurilor din procedura insolvenței, în condițiile în care această procedură fusese închisă, judecătorul - sindic fiind dezînvestit.
Legea insolvenței stabilește o competență funcțională absolută de judecarea cererilor și proceselor în materia insolvenței, care aparține judecătorului - sindic potrivit articolului 6 din legea insolvenței. Așadar, susține contestatorul, în cadrul tribunalului nu orice judecător poate judeca cererile ce țin de procedura insolvenței, ci numai judecătorul - sindic, competență funcțională pe care o au și judecătorii care judecă recursurile cauzelor de insolvență.
Ca atare, întrucât cauza aflată în recurs a fost judecată cu nerespectarea normelor de competență absolută, contestatorul solicită admiterea contestației în anulare.
Analizând decizia împotriva căreia s-a formulat prezenta contestație în anulare, în raport de cele două motive de contestație invocate de contestator, respectiv articolul 317 alineat 1 punctul 1 și articolul 317 alineat 1 punctul 2 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că aceasta este nefondată și urmează a fi respinsă ca atare, pentru următoarele considerente:
1.În ce privește primul motiv, referitor la nelegala citare a recurentului în faza de judecată a recursului, în raport de argumentele contestatorului în susținerea acestuia, Curtea constată că procedura de citare cu recurentul a fost legal îndeplinită în faza de judecată a recursului.
Astfel, chiar dacă recursul a fost declarat de avocatul acestuia pe care partea l-a împuternicit să o reprezinte în fața primei instanțe, în temeiul articolului 69 alineat 2 Cod procedură civilă, ulterior declarării recursului, partea l-a împuternicit pe acesta și cu reprezentarea sa în recurs, împrejurare ce rezultă din împuternicirea avocațială nr.48210/23.10.2007 (fila 34 din dosarul de recurs). Prin urmare, susținerea contestatorului în sensul că acesta nu a împuternicit pe avocatul său să îl reprezinte și în faza de judecată a recursului, este nefondată și contrazisă de probele administrate în cauză pe acest aspect.
Față de această împrejurare și de faptul că potrivit articolului 3 litera c din Legea nr.51/1995,actualizată la nivelul anului 2005, privind organizarea profesiei de avocat, avocații atestă identitatea părții și conținutul actului încheiat, în cauză, avocatul atestând conținutul mandatului său și pentru recurs prin împuternicirea avocațială de la fila 34, rezultă că instanța de recurs nu avea obligația să procedeze la îndeplinirea actelor de procedură față de partea însăși, în condițiile în care avocatul părții, cu împuternicire din partea acesteia, a solicitat conform articolului 93 Cod procedură civilă citarea părții la un domiciliu ales, respectiv la sediul cabinetului său.
Pe de altă parte, contestatorul nu s-a înscris în fals cu privire la conținutul mandatului avocatului său pentru faza de judecată a recursului, ceea ce îndreptățea instanța de recurs să considere procedura de citare îndeplinită la domiciliul ales al părții, ca fiind legal îndeplinită.
În atare condițiuni, Curtea conchide că nu este îndeplinit motivul prevăzut de articolul 317 alineat 1 punctul 1 Cod procedură civilă, pentru anularea deciziei irevocabile.
2.Cu privire la al doilea motiv de contestație în anulare, Curtea apreciază de asemenea că este nefondat, deoarece nu rezultă că hotărârea a fost pronunțată de o instanță necompetentă din punct de vedere funcțional sau material. În acest sens, Curtea are în vedere împrejurarea că la nivelul Curții de Apel București, completele de judecată sunt mixte respectiv acestea judecă toate pricinile ce sunt de competența secției comerciale a acestei instanțe, fără ca dosarele în materie de insolvență să fie repartizate unor complete distincte. În acest sens, disp.art. 35 alin.2 din Legea nr. 304/2004 rep. reglementează: " În cadrul Curților de Apel funcționează secții sau, după caz, complete specializate -". De asemenea, art. 41 din aceeași lege stabilește că secțiile și completele specializate ale Curților de Apel și ale instanțelor din circumscripția acestora se înființează la propunerea colegiilor de conducere ale fiecărei instanțe prin hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii. Or, contestatorul nu a invocat dispoziții speciale dintr-o astfel de hotărâre și nici ale norme administrative cu privire la existența unor astfel de complete la nivelul Curții de Apel.
De altfel, din decizia contestată nu rezultă că această hotărâre a fost pronunțată de un complet specializat în materie de insolvență, complet care să nu poată soluționa în același timp și altfel de litigii. Dispozițiile invocate de contestatoare privesc norme de ordine publică referitoare la competența judecătorilor de la tribunal, iar nu a judecătorilor de la curțile de apel. Acestea însă nu sunt aplicabile și pentru Curtea de Apel, ca instanță competentă să soluționeze recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorul - sindic, ceea ce înseamnă că judecătorii curților de apel - secțiile comerciale au competența funcțională de a soluționa toate litigiile aflate pe rolul acestor secții, în căile de atac sau în fond, după caz.
Pe de altă parte, este discutabil dacă normele de competență funcțională a unui complet, iar nu cu privire la competența materială a unei instanțe de judecată, au natura unor norme de competență de ordine publică, în opinia Curții aceste norme neavând acest caracter.
Pentru aceste considerente, Curtea va respinge contestația în anulare ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatorul, în contradictoriu cu intimatele SC SRL - prin lichidator judiciar SC SRL, SC LEASING ROMÂNIA SRL, SC BROKER DE ASIGURARE SRL, INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ B, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1, SC SA, SC - și, împotriva deciziei comerciale nr.1820/14.11.2007, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a V-a Comercială, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 16.06.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
2 ex.
Președinte:Elisabeta RoșuJudecători:Elisabeta Roșu, Iulica Popescu, Maria Speranța
