Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 784/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, DE
CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE NR. 784
ȘEDINȚA PUBLICĂ D- 2008
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Violeta Chiriac JUDECĂTOR
- --JUDECĂTOR
- --JUDECĂTOR
- --GREFIER
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine au venit spre soluționare recursurile declarate de recurentele-creditoare STAȚIUNEA DE CERCETARE DEZVOLTARE AGRICOLĂ SECUIENI, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE N și AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B, împotriva sentinței civile nr. 275/F/27.05.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, având ca obiect angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns consilier juridic pentru recurenta-creditoare B, care depune delegație la dosar și consilier juridic pentru recurenta-creditoare DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE N, cu delegație la dosar, restul părților fiind lipsă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Instanța constată că în mod greșit prin Încheierea din 17.10.2008, s-a dispus citarea recurentei-creditoare STAȚIUNEA DE CERCETARE DEZVOLTARE AGRICOLĂ SECUIENI cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, acestea fiind achitate conform chitanței aflată la fila 54 dosar.
Consilier juridic pentru recurenta-creditoare arată că hotărârea instanței de fond a fost dată cu încălcarea prevederilor art.304 pct.9 Cod procedură civilă, în mod greșit fiind aplicată legea insolvenței. Menționează că la fila 230 și urm. ds.fond, au fost identificate și alte motive de recurs.
Recurenta-creditoare Bad ovedit că are o creanță și a suportat un prejudiciu. Din raportul de expertiză a rezultat că intimatul a folosit disponibilitățile bănești în alte scopuri. S-au mai constatat deficiențe în contabilitate, care au dus la majorarea artificială a pasivului și de asemenea s-a constatat că nu s-au achitat obligațiile bugetare. Există o legătură de cauzalitate între faptele ilicite ale administratorului și prejudiciul adus creditorilor, față de care apare nejustificată hotărârea pronunțată de instanța de fond.
Solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și modificarea sentinței recurate, în sensul atragerii răspunderii administratorului.
Față de celelalte recursuri formulate, solicită admiterea acestora.
Depune înscrisuri reprezentând practică judiciară.
Consilier juridic pentru recurenta-creditoare DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE N, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și modificarea sentinței recurate, în sensul atragerii răspunderii administratorului.
Solicită admiterea și a celorlalte recursuri promovate.
S-au declarat dezbaterile închise, cauza rămânând în pronunțare.
CURTEA
DELIBERÂND:
Asupra recursului de față reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 275/F din 27 mai 2008 s-au respins cererile de atragere a răspunderii personale patrimoniale formulate de creditorii DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE N, AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B, CONSILIUL LOCAL AL ORAȘULUI B, județul și STAȚIUNEA PENTRU CERCETARE DEZVOLTARE AGRICOLĂ SECUIENI, județul N împotriva administratorei .
A fost respinsă cererea formulată formulată de creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE pentru transmiterea pasivului către asociatul unic al debitoarei .
Pentru a pronunța această sentință s-a reținut că prin Sentința civilă nr. 2959/F/03.12.2003 Tribunalul Neamța admis cererile creditorilor Banca Comercială Română, SC Export SA și Direcția Generală a Finanțelor Publice N de atragere a răspunderii personale patrimoniale a fostei administratore a debitoarei SC SRL și a dispus ca o parte din pasivul debitoarei în sumă totală de 2.561.336.486 lei ROL din care suma de 528.841.045 lei cuvenită creditoarei Banca Comercială Română SA, 1.995.043.975 lei ROL cuvenită creditoarei Direcția Generală a Finanțelor Publice și suma de 37.- lei ROL cuvenită creditoarei SC Export SA să fie suportată de fosta administratoră a debitoarei,.
Ulterior pronunțării sentinței civile nr. 2959/F/3.12.2003 au mai fost formulate și alte cereri de atragere a răspunderii personale și alți creditori, cererile fiind întemeiate pe dispozițiile art.124 lit. d din Legea nr. 64/1995 în vigoare la data formulării cererilor.
Astfel la 24.04.2004 creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Naf ormulat cerere pentru atragerea răspunderii patrimoniale a fostei administratore () în vederea recuperării prejudiciului în sumă totală de 1.426.698.044 lei ROL din care 1.357.386.297 lei reprezentând creanța preluată de DGFP de la Casa Județeană de Pensii N și 69.311.747 lei ROL reprezentând creanța preluată de de la Agenția județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă
În motivare creditoarea susține vinovăția fostei administratore.Se arată că din Raportul privind cauzele și împrejurările care au dus la insolvență, rezultă culpa fostei administratore, deoarece majoritatea debitorilor SC SRL nu au putut fi încasați deoarece facturile emise de SC SRL nu au fost întocmite în conformitate cu Legea nr.82/1991,în anexa la Raport s-a evidențiat că un număr de 16 debitori nu au fost urmăriți, aceste debite în valoare de 17.189.092 lei fiind prescrise la data deschiderii procedurii, fapt imputabil fostului administrator și că în cazul a șase debitori, debitele nu pot fi urmărite,documentele financiar-contabile nefurnizând informații despre natura debitelor.
De asemenea creditoarea arată că fosta administratoră este și asociat unic al C L, motiv pentru care solicită aplicarea prevederilor art.231 din Legea nr.31/1990,conform
cărora "Dizolvarea unei societăți cu răspundere limitată cu asociat unic atrage transmiterea universală a patrimoniului societății, către asociatul unic fără lichidare" (filele 95-96 din.5). Se arată în precizările formulate de creditoare că răspunderea pentru plata obligațiilor sociale izvorăște direct din calitatea de asociat unic al - ului fără a fi necesară constatarea culpei acestuia.
Prin cererea înregistrată la 17.01.2005, creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a solicitat atragerea răspunderii administratorului în vederea recuperării creanței în valoare de 125.879,24 USD + 17.282.614 lei.
În cuprinsul aceleiași cereri, creditoarea AVAS a formulat obiecțiuni la raportul întocmit de lichidatorul judiciar solicitând completarea acestuia în ce privește cauzele și împrejurările care au dus debitoarea la insolvență (fila 266 din.5).
Prin cererea înregistrată la 04.11.2004, creditorul Consiliul local Bas olicitat de asemenea atragerea răspunderii personale patrimoniale a fostei administratore susținând că din probele existente la dosar rezultă că aceasta a contribuit la ajungerea societății în stare de faliment( fila 270 din.5).
De asemenea prin cererea înregistrată la 15.04.2005, creditoarea Stațiunea de Cercetare Dezvoltare Agricolă Secuieni a formulat cerere de atragere a răspunderii personale patrimoniale a fostei administratore,invocând în drept dispozițiile art.124 din Legea nr. 64/1995 și susținând că administratora a contribuit la falimentarea societății debitoare( fila 78 din.6).
În apărările formulate fosta administratoră a debitoarei răspunzând cererii formulate de creditoarea a depus întâmpinare. În întâmpinare se arată că a devenit administrator a societății debitoare la sfârșitul anului 1999 și nu în perioada când a fost păgubită și că nu se face vinovată de insolvența debitoarei, susținând că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art.124 din Legea nr. 64/1995 și că nu există raport de cauzalitate între faptele administratorului și prejudiciu( filele 199 și 200 din.5).
În dovedire a fost administrată proba cu expertiza tehnică -contabilă. De asemenea în soluționarea cauzei se au în vedere rapoartele întocmite de lichidatorul judiciar,privind cauzele și împrejurările care au dus la insolvență. Se au de asemenea în vedere soluțiile pronunțate în căile de atac ordinare și extraordinare de atac împotriva sentinței civile 2959/F/03.12.2003. Astfel în urma recursului declarat împotriva acestei hotărâri, recursul a fost anulat ca netimbrat prin Decizia civilă nr.112/25.03.2004 Curții de APEL BACĂU. Prin decizia civilă nr.869/14.12.2006 Curtea de APEL BACĂUa admis contestația în anulare,a anulat Decizia civilă nr.112/25.03.2004 și prin Decizia civilă nr.130/22.02.2007 a admis recursul, a modificat în parte sentința civilă nr. 2959/F/3.12.2003 și a admis în parte cererile formulate de cele trei creditoare, diminuând cuantumul pasivului ce urma a fi suportat de fosta administratoră la suma de 12.991,7 lei (inițial fiind stabilit la suma de 256.133.6486 lei).
Potrivit considerentelor reținute de Curtea de Apel raportul de cauzalitate între fapta administratorului și prejudiciu s-a reținut numai în limita sumei de 12.991,74 RON.
Potrivit concluziilor din raportul de expertiză contabilă( filele 213-226 și 254-257) s-a reținut în sarcina administratorului debitoarei fapta de a nu fi ținut contabilitatea în conformitate cu legea, de a nu fi ținut contabilitatea de gestiune și că a folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri prin contractarea unor împrumuturi care au făcut să întârzie plățile. Faptele reținute în sarcina administratoarei sunt prevăzute de art.124 lit. d teza a III-a și art. 124 lit. f din Legea nr. 64/1995( în actuala reglementare art.138 lit. d și f).
Nu se face însă dovada existenței raportului de cauzalitate între aceste fapte și prejudiciul suferit de creditori.
Astfel faptele reținute de lichidatorul judiciar în raport referitoare la imposibilitatea încasării debitorilor debitoarei SC SRL,motivat de neîntocmirea conformă cu legea a facturilor precum și de neurmărirea a 16 debitori ale căror debite au fost prescrise, au avut drept consecință un prejudiciu total în limita sumei de 12.991,7 lei reținută și prin decizia irevocabilă pronunțată de Curtea de APEL BACĂU.
Neputându-se stabili un raport de cauzalitate între fapte și prejudiciu, respectiv în lipsa acestui element al răspunderii civile delictuale, cererile formulate de creditorii, AVAS, Consiliul local B și Secuieni au fost respinse.
Cu privire la aplicarea prevederilor art.231 din Legea nr. 31/1991 cu privire la asociatul unic, susținută și cerută de creditoarea N, se constată că solicitarea creditoarei este neîntemeiată.
Astfel, transmiterea patrimoniul în baza art. 231 din Legea nr. nr.31/1991, operează numai atunci când nu se efectuează operațiuni de lichidare (în textul de lege se prevede expres: "fără lichidare").
Împotriva sentinței 275/F/27 mai 2008 au declarat recurs AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, Stațiunea de Cercetare Dezvoltare Secuieni și Direcția Generală a Finanțelor Publice
Motivând recursul a AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI arată că hotărârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii. Astfel, se arată că administratora a săvârșit faptele prevăzute de art. 137 lit. a, d, f din legea 64/1995, fapt ce rezultă din expertiza contabilă care a stabilit fără echivoc faptul că au fost săvârșite fapte care atrage răspunderea.
Astfel se arată că o parte a sumelor provenind din împrumuturile obținute de societate au fost decontate în mod repetat către administrator și către diverși creditori sub motivul efectuării unor cheltuieli legitime, cheltuielile efectuate au avut o valoare supradimensională în raport cu procedura realizată, o parte împrumuturilor bancare au fost transferate în mod nejustificat furnizorilor.
Debitoarea avea creanțe rămase nerecuperate, nu inventariat creanțele, în 1999 a plătit în plus fără să primească marfă, actele contabile au fost distruse, nu ținut o contabilitate de gestiune. Se arată că vinovăția rezultă din atitudinea de nesocotire a dispozițiilor legale făcându-se trimitere la art. 1540 cod civil și 374 Cod comercial. Apreciază recurenta că sunt întrunite elementele atragerii răspunderii patrimoniale, iar răspunderea trebuia atrasă pentru întreg pasivul societății debitoare și nu doar pentru o parte.
N, motivând recursul arată că în cursul procedurii au fost descoperite fapte de natură a atrage răspunderea, altele decât cele care au fost discutate în pronunțarea primei hotărâri. Astfel, în raportul de expertiză contabilă expertul a concluzionat că fostul administrator se face vinovat de încălcarea prevăzută de art. 138 lit. d și f, făcând să dispară documentele contabile, nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea, a folosit mijloace ruinătoare pentru a procura fonduri. Se face referire la concluziile raportului de expertiză, respectiv la pag. 6, 7, 8, 9 invocându-se faptul că nu au fost inventariate creanțele, s-au contractat împrumuturi care nu au fost destinate achiziționării de materii prime.
Recurenta Stațiunea de Cercetare Dezvoltare Secuieni, consideră că există legătură de cauzalitate între fapta și prejudiciul prin aceea că nu a ținut contabilitatea conform cu legea contabilitatea, debitele nu au fost urmărite iar o serie de facturi au fost prescrise.
Analizând recursurile prin prisma motivelor invocate și din oficiu, această instanță apreciază că sunt nefondate, urmând a le respinge pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 138 din Legea 85/2006 (fost 137) pentru a fi atrasă răspunderea patrimonială a membrilor organelor de conducere a debitoarei falite este necesar să se săvârșească una dintre faptele prevăzute expres și limitativ de acest text legal și în același timp și se dovedească că toate elementele răspunderii civile delictuale sunt întrunite, întrucât răspunderea reglementată de procedura insolvenței este o răspundere civilă delictuală. Culpa administratorilor și legătura de cauzalitate sunt condiții de bază ale răspunderii care trebuie dovedite la fel ca și fapta ilicită și prejudiciu, legea neinstituind nici o prezumție în privința celor două elemente menționate inițial. Este necesar așadar să se probeze că administratorii prin săvârșirea culpabilă a uneia sau mai multora dintre faptele prevăzute de art. 138 au condus la ajungerea în stare de insolvență.
În cauza dedusă judecății judecătorul sindic a reținut că nu s-a dovedit legătura de cauzalitate între faptele reținute și starea de insolvență. Această instanță apreciază că această concluzie se desprinde din actele și lucrările dosarului. Astfel, judecătorul sindic a fost investit în anul 2003 cu cererile de atragere a răspunderii administratorei, cereri formulate de - Agenția B și Export B și N pentru suma totală de 2.561.336.486 lei (ROL). Prin sentința civilă 2959/03.12.2003 Tribunalul Neamța admis cererile creditorilor obligând administratora să suporte pasivul societății. Prin decizia 130/22 februarie 2007 Curtea de APEL BACĂU admițând recursul a dispus că doar o parte pasivului să fie suportată de administrator, respectiv 12.991,7 lei.
Prin această hotărâre curtea de apel a reținut că doar pentru suma de 129.917.488 ROL se poate reține existența raportului de cauzalitate, această sumă provenind din săvârșirea unor erori de contabilitate. Instanța de recurs a reținut că restul pasivului a fost determinat de situații obiective. Din considerentele deciziei 130/2007 rezultă că nu s- reținut că fapte ce ar atrage răspunderea utilizărea de condite bancare cu dobândă ridicată, nici politica managerială a firmei. Cu privire la nerecuperarea creanțelor de la debitori s-a reținut că administratora se face vinovată doar pentru un număr de 26 debitori, întrucât facturile nu au fost completate conform Legii 82/1992.
La 12 aprilie 2004 N invederează instanței de fond că a preluat creanțele N și N, iar la 03 mai 2004 formulează o nouă cerere de atragere a răspunderii administratorei (filele 95 - 96. 5 dosar faliment), invocând dispozițiile art. 124 lit. d care era în vigoare la acea dată și care prevedea reținerea contabilității conform cu legea ca faptă ce ar atrage răspunderea. Motivând cererea N invocă aceleași motive neîncasarea debitelor, prescrierea unor debite.
Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului (fila 266. 5 dosar faliment) solicită atragerea răspunderii administratorei indicând, generic art. 124 din legea 64/1005. Fără motiva cererea (fila 78. 6 dosar faliment) și doar făcând trimitere la art. 124 a formulat cerere de atragere a răspunderii și Stațiunea de Cercetări Secuieni.
Sub un prim aspect, această instanță reține că apărările invocate în recurs apar ca apărări noi, în raport de cererile formulate în fața instanței de fond, însă având în vedere dispozițiile art. 129 Cod procedură civilă și art. 3041Cod procedură civilă instanța le reține spre analiză.
Recurentele invocă ca mijloc de probă de natură a reforma sentința recurată, raportul de expertiză efectuat după pronunțarea deciziei Curții de Apel. Analizând acest raport de expertiză instanța reține că această probă, necoroborată cu alte probe nu este de natură a duce la concluzia că starea de insolvență a fost determinată de săvârșirea cu vinovăție a faptelor reținute de expert. Împrejurarea că societatea debitoare a contractat credite a fost cunoscută și analizată și cu prilejul soluționării primei cereri de atragere a răspunderii, instanța găsind-o ca fiind un factor obiectiv ce a determinat insolvența. De altfel, această instanță reține că intimata a avut calitatea de administrator începând cu data de 29 decembrie 1999 dată la care deja erau contractate creditele în discuție, existau debite neîncasate, erau achiziționate materialele auxiliare.
În cauză nu s-a făcut dovada că în perioada 01 ianuarie 2000 - mai 2000 (când se prezumă existența stării de insolvență - prima cerere de deschidere a procedurii fiind formulată în mai 2000), cu excepția faptei reținute prin decizia 120/2007 a Curții de Apel Bacău nu au fost săvârșite cu vinovăție fapte care să determinte insolvența. Aprecierea expertului că fostul administrator a folosit bunurile și creditele societății în folosul său sau a altor persoane nu a fost dovedită, contractarea de credite fiind un mijloc ruinător doar în ipoteza în care ar fi existat dovezi că aceste credite au fost folosite în interes personal, în detrimentul creditorilor, ceea ce ar fi determinat insolvența. Raportul de expertiză efectuat în 2007 trebuie coroborat cu întregul material probator iar faptele reținute (de a transfera împrumuturile furnizorilor, de a plăti furnizorilor fără să primească marfă, de a nu inventaria datoriile și nu a recupera creanțele) trebuie să fi fost săvârșite în perioada ianuarie 2000 - mai 2000 și să fi fost de natură a determina starea de insolvență. Chiar dacă faptele există, atâta vreme cât nu s-a dovedit legătura de cauzalitate, nu poate fi antrenată răspunderea administratorului. Apărarea Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului în sensul că soluția legală este angajarea răspunderii patrimoniale pentru întreg pasivul nu poate fi reținută atâta timp cât chiar art. 138 din Legea 85/2006 prevede că se poate dispune "ca o parte a pasivului" să fie suportată de membrii organelor de supraveghere sau de conducere.
Din raportul de expertiză rezultă că atât dinamica indicilor valorici, cât și producției exercițiului, a consumului intermediar a cumpărării de materii prime, analiza riscului financiar, a datoriilor societății, a creanțelor societății a fost analizată pentru perioada 1997 - 1999. Or, așa cum s-a reținut mai sus intimata a devenit administratora societății debitoare la28 decembrie 1999(fila 146 -. 6 dosar fond), așa încât nu se pot reține în sarcina sa săvârșirea unor fapte în 3 zile (29 - 31 decembrie 1999).
Apărarea N în sensul că sunt admisibile cererile de atragere a răspunderii când se descoperă fapte noi, după ce instanța a analizat anterior o altă cerere, este întemeiată, însă această apărare nu acoperă îndeplinirea condiției de dovedire a vinovăției și a raportului de cauzalitate.
În ce privește recursul Stațiunii de Cercetări Secuieni instanța reține că existența prejudiciului cauzat acestei recurente nu poate antrena răspunderea în lipsa îndeplinirii celorlalte condiții.
De altfel, așa cum rezultă din declarația de creanță obligația societății debitoare față de această recurentă s- născut în septembrie 1999, anterior datei când devenit administrator, la acea dată fiind administrator.
Pentru cele ce preced, instanța apreciază că nu se impune reformarea hotărârii recurate, judecătorul sindic reținând corect că nu s-a făcut dovada legăturii de cauzalitate între faptele enumerate la art. 138 și starea de insolvență a debitoarei.
Prin urmare, în baza art. 312 Cod procedură civilă această instanță va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile promovate de recurentele - creditoare STAȚIUNEA DE CERCETARE DEZVOLTARE AGRICOLĂ SECUIENI, județul N,DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE NșiAUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUIîmpotriva sentinței civile nr. 275/F din 27 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata - debitoare comuna, județul N, lichidator judiciarCONT LPNși intimata - administrator .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința nepublică de la21 noiembrie 2008
PREȘEDINTE: Violeta Chiriac | JUDECĂTOR 2: Lăcrămioara Moglan Pt. - PREȘEDINTE INSTANȚĂ | JUDECĂTOR 3: Claudia Popescu |
Grefier, |
Red.
Red.
tehnored. 2 ex.
10 dec. 2008
Președinte:Violeta Chiriac
Judecători:Violeta Chiriac, Lăcrămioara Moglan, Claudia Popescu
