Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 79/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA Operator 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA Nr. 79/
Ședința publică din 22.01.2009
PREȘEDINTE: Cătălin Nicolae Șerban
JUDECĂTOR 2: Magdalena Mălescu
JUDECĂTOR 3: Marian
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de creditoarea AVAS B, împotriva sentinței civile nr. 778/10.04.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu creditoarea T, debitoarea SC IMPORT EXPORT SRL prin lichidator judiciar SPPI T și pârâta -, având ca obiect angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat R în reprezentarea pârâtei intimate -, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, Curtea constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra dezbaterilor.
Avocat R solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii recurate, precizând că nu s-a făcut dovada vinovăției pârâtei-intimate -, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
În deliberare constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 778/10.04.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, s-a respins cererea de antrenare a răspunderii personale patrimoniale a administratorului debitoarei, s-a închis procedura enței față de debitoarea SC - Import-Export SRL, s-a dispus radierea debitoarei din evidentele și notificarea prezentei sentințe debitoarei, administratorului acesteia, creditoarelor T, Autoritatea Pentru Valorificarea Activelor Statului precum și Direcției Generale a Finanțelor Publice T și Oficiului Registrului Comerțului T pentru efectuarea mențiunii de radiere și pentru publicarea în Buletinul procedurilor de ență și s-a constatat că lichidatorul judiciar SPPI este descărcat de îndatoriri sau responsabilități, potrivit art. 136 din Lg.85/2006.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a constatat că prin încheierea nr. 428/18.07.2007 pronunțată în dosarul - s-a dispus deschiderea procedurii enței cu privire la debitoarea SC - Import-Export SRL, fiind numit ca lichidator Grup SPPI, care în îndeplinirea atribuțiilor sale a procedat la emiterea notificărilor prevăzute de lege și la publicarea anunțului privind deschiderea procedurii într-un ziar de largă circulație. De asemenea, lichidatorul a întocmit tabelul preliminar și definitiv de creanțe.
În același timp, lichidatorul a procedat la notificarea administratorului, cu mențiunea de a preda actele contabile ale debitoarei, a constatat, prin verificări efectuate pe teren, că debitoarea nu mai desfășoară activitate la sediul declarat și a învederat că în lipsa actelor contabile nu se pot determina cauzele și împrejurările enței, astfel încât a solicitat antrenarea răspunderii asociatului unic, în baza art. 138 lit. din Legea nr. 85/2006, pentru datoria către T, în sumă de 31.630 lei.
Analizând cererea de atragere a răspunderii personale patrimoniale formulată de către lichidator judecătorul sindic a constatat că potrivit art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului persoanei juridice ajunse în stare de ență să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de ență, prin una din faptele enumerate la literele a-
Cererea formulată în acest sens de către lichidatorul judiciar și întemeiată pe dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. d, din legea enței nu prezintă însă, în concret faptele comise de persoana a cărei răspundere solicită a fi antrenată, iar susținerile conform cărora pârâta nu a urmărit îndeaproape situația financiară a debitoarei nu au putut fi reținute de judecătorul sindic, întrucât lichidatorul nu a avut la dispoziție actele contabile ale debitoare, pentru analizarea și verificarea acestora.
De asemenea, motivat de lipsa evidențelor contabile ale debitoarei, lichidatorul a fost în imposibilitatea de a întocmi un raport privind cauzele și împrejurările care au adus societatea în stare de ență, cu indicarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă.
De altfel, pentru atragerea răspunderii patrimoniale a persoanelor vinovate de ajungerea societății în stare de ență, se impune administrarea unui probatoriu complex, în vederea dovedirii comiterii faptelor prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. a-g din legea enței, dar și întrunirea condițiilor răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998-999.civ. respectiv stabilirea faptei comise, a prejudiciului cauzat, a vinovăției, precum și legătura de cauzalitate dintre aceste fapte și starea de ență a debitoarei.
În plus, din înscrisurile depuse la dosar de administratoarea debitoarei, rezultă că societatea a fost angrenată în diverse relații comerciale de o persoană care, sub o identitate falsă, pentru asumarea căreia a fost condamnată prin mai multe hotărâri judecătorești, a efectuat astfel, acte de administrare efectivă a societății și a creat în sarcina asteia o serie de obligații de plată.
Așadar, nu persoana ce apare ca având calitatea de administrator social a fost cea care a condus activitatea acesteia și a atras starea de ență, astfel că nu este ea cea care trebuie să fie obligată la plata din averea sa a pasivului societății, câtă vreme în conduita sa nu se regăsește nici una din faptele expres și limitativ prevăzute de art. 138 din legea nr. 85/2006.
Cum în speță astfel de dovezi nu au fost prezentate, judecătorul sindic nu a putut reține culpa administratorului social față de starea de ență a societății debitoare, și a respins ca neîntemeiată cererea de antrenare a răspunderii patrimoniale formulată de lichidatorul judiciar.
Văzând că în averea debitoarei nu au fost identificate bunuri, iar creditorii nu s-au oferit să avanseze sumele necesare acoperii cheltuielilor administrative, instanța a constatat că în cauză sunt incidente dispozițiile art.131 din Legea nr. 85/2006, astfel că în temeiul acestui text de lege, judecătorul sindic a dispus închiderea procedurii declanșate față de debitoare, cu consecințele prevăzute de lege.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea AVAS B, solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței recurate și continuarea procedurii prevăzută de Legea nr. 85/2006.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că fiind îndreptat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, recursul său nu este limitat la motivele prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, instanța de recurs având posibilitatea examineze cauza sub toate aspectele, conform art. 304 Cod procedură civilă, respectiv când prin hotărârea dată instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă (art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă); când hotărâre este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă).
Creditoarea consideră că sentința recurată este nelegală, având în vedere că dispozițiile art. 129 din Legea 85/2006 nu au fost respectate, judecătorul sindic neprocedând la convocarea adunării creditorilor în vederea formulării eventualelor obiecțiuni la raportul final. Întrucât instanța de fond nu a respectat prevederile legale, neprocedând la convocarea adunării creditorilor pentru formularea eventualelor obiecțiuni la raportul final, hotărârea pronunțată trebuie casată și trimisă spre rejudecare instanței de fond. Arată că după întocmirea raportului final, lichidatorul judiciar era obligat să îl comunice, împreună cu bilanțul general, în temeiul art. 129 din Legea 85/2006 tuturor creditorilor pentru analiză și eventuale obiecțiuni, urmând a fi convocată adunarea creditorilor în termen de maximum 30 de zile de la afișarea raportului, în vederea aprobării acestuia. Menționează că Legea 85/2006 nu prevede o opțiune în acest sens, lichidatorul judiciar neîndeplinindu-și atribuțiile și obligațiile legale prin aceste omisiuni.
Potrivit art. 138 lit. d din Legea 85/2006 - dispoziții aplicabile în speță, răspunderea administratorilor se poate dispune dacă aceștia au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea. Se mai arată că potrivit aceluiași text normativ, simplul fapt că administratorul falitului nu a ținut contabilitatea conform legilor contabile, atrage răspunderea acestuia, deoarece nu există posibilitatea de a se analiza activul patrimonial, modul cum fost gestionat acesta, dacă debitorul a respectat dispozițiile legale privind inventarierea bunurilor, dacă a efectuat transferuri patrimoniale și în ce condiții, precum și felul în care administratorul folosit veniturile obținute.
În acest sens s-a arătat faptul că potrivit teoriei și practicii juridice în dreptul civil și în cel comercial operează două reguli principale: prima că răspunderea delictuală operează pentru cea mai ușoară culpă și a doua că indiferent de gravitatea vinovăției obligația de reparare a prejudiciului cauzat este integrală, în sensul că cuantumul despăgubirii depinde de cantitatea prejudiciului și nu de gravitatea vinovăției.
În cazul de față indiferent de faptul că administratorul falitului a încălcat din culpă sau cu intenție normele de drept care îi impuneau ținerea corectă a contabilității și gestionarea cu atenție a patrimoniului și activității, acesta se face vinovat de încălcarea legii (contabilității în cazul de față) situație care a determinat prejudicierea creditorilor.
Obligația administratorilor de a ține evidența contabilă conform legii și de a prezenta lichidatorului și experților contabili desemnați de instanță reiese cu claritate din dispozițiile art. 73 alin. 1 lit. c și alin. 2, art. 134 alin. 1 și 2, art. 181 din Legea nr. 31/1990 - Legea societăților comerciale, ale art. 11 alin. 4 din Legea nr. 82/1991 republicată - Legea contabilității.
Solicită să se aibă în vedere faptul că potrivit art. 73 alin. 1 lit. c din Legea nr. 31/1990, administratorii sunt solidar răspunzători față de societate pentru existența registrelor cerute de lege, iar potrivit art. 73 alin. 2, acțiunea în răspundere împotriva administratorilor aparține și creditorilor societății, însă aceștia o vor putea exercita numai în caz de faliment a societății. Art. 11 alin. 4 din Legea 85/1991 republicată arată că răspunderea pentru organizarea și ținerea contabilității, potrivit prevederilor prezentei legi, revine administratorilor, care au obligația gestionării patrimoniului.
Se mai arată că potrivit art. 72 din Legea 31/1990, obligațiile și răspunderea administratorilor sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat, și că potrivit art. 1540 Cod civil, mandatarul este răspunzător nu numai pentru dol, dar și de culpa comisă în executarea mandatului, precum și că potrivit alin. 2 al aceluiași ultim articol, conform căruia în cazul în care mandatul are caracter oneros, răspunderea mandatarului se apreciază cu mai multă rigurozitate. Se mai arată că potrivit art. 374 Cod comercial, mandatul comercial este prezumat a fi cu caracter oneros, iar în speță administratorul nu a făcut dovada contrară.
Arată de asemenea, că răspunderea membrilor organelor de conducere ale societăților ajunse în încetare de plăți, așa cum este reglementată de prevederile art.138 din Legea nr.85/2006, este o răspundere specială care pune la îndemâna creditorilor mijloace juridice adecvate pentru a asigura bunuri necesare acoperirii pasivului debitoarei aflate în ență.
AVAS a suferit un prejudiciu a cărui existență certă s-a stabilit prin constatarea de către judecătorul sindic nu numai a faptului că societatea a ajuns în încetare de plăți, ci și a împrejurării că obligațiile față de creditori nu pot fi plătite din averea debitorului.
Recurenta invocă faptul că dispozițiile art. 35 alin. 3 și 4 din Decretul nr. 31/1954 prevăd că faptele ilicite săvârșite de organele sale obligă însăși persoana juridică, dacă au fost îndeplinite cu prilejul exercitării funcției lor și că faptele ilicite atrag și răspunderea personală a celui care le-a săvârșit, atât față de persoana juridică, cât și față de cel de-al treilea.
Se mai arată că pe tărâmul răspunderii contractuale, culpa administratorului falitei este prezumată potrivit art.1082 cod civil raportat la art.138 din Legea nr.85/2006, că răspunderea trebuie apreciată in abstracto, cu mai multă rigurozitate, întrucât administratorul a acționat în temeiul unui mandat comercial.
În conformitate cu dispozițiile art.1080 alin.1 Cod civil coroborate cu art.1600 Cod civil devine operativ criteriul obiectiv, care presupune compararea activității mandatarilor respectivi cu activitatea unei persoane diligente, care își subordonează măsurile luate exigențelor impuse de regulile de conviețuire socială.
Prejudiciul produs există, constând în însăși creanța cedată de CAS T către AVAS, aceasta având un caracter cert și nefiind recuperată.
Art.138 din Legea nr. 85/2006 stabilește că prin săvârșirea de către administrator a uneia dintre faptele prevăzute la acest articol s-a angajat răspunderea civilă a acestuia, raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciul creat creditorilor fiind prezumat.
În drept invocă art. 129 din Legea nr. 85/2006, art. 304 pct.5, art. 304 pct.9, art. 3041.proc.civ.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta intimată a solicitat respingerea recursului ca nefundat, cu consecința menținerii hotărârii atacate ca temeinică și legală.
În motivare se arată că prin recursul formulat, recurenta critică hotărârea atacată în ceea ce privește atragerea răspunderii administratorului societății, afirmând că nu ar fi fost ținută contabilitatea societății conform legilor contabile.
Așa cum a reținut corect si legal instanța de fond, din documentele depuse la dosarul cauzei rezultă fără putință de tăgadă că societatea a fost administrată efectiv, fiind angrenată intr-o serie de relații comerciale de o persoana sub identitate falsă, condamnata pentru aceasta de instanța de judecată, ceea ce înseamnă că cererea de antrenare a răspunderii pârâtei intimate este netemeinică si nelegală.
Intimata arată că dacă ar fi atras starea de ență a societății, era normal sa fie obligată la plata pasivului societății din averea sa, însă, în condițiile în care a făcut dovada că altcineva a produs aceste consecințe, este evident că nu poate fi obligată la plata acestor sume.
Referitor la ajungerea societății în stare de ență, intimata arată că nu exista nici un fel de culpă din partea sa, tot ce a susținut recurenta în acest sens fiind fără nici o acoperire in documente, la dosarul cauzei existând dovezi indubitabile că altcineva a produs această consecință gravă.
Concluzionând, pârâta intimată arată că nu există nici un temei pentru atragerea răspunderii sale pentru pasivul societății falite, ceea ce trebuie să ducă la respingerea recursului cu aceasta motivație.
Examinând recursul astfel declarat, prin prisma motivelor invocate, a apărărilor formulate și potrivit dispoziiilor art. 304, 3041și 306 alin.2 proc.civ. Curtea de Apel constată că acesta este nefondat.
Referitor la critica ce vizează nerespectarea dispozițiilor art. 129 din Legea nr. 85/2006, cu privire specială asupra convocării adunării creditorilor și comunicarea raportului final, Curtea relevă că procedura enței s-a închis față de debitoare pe temeiul prevederilor art. 131 din Legea enței, Această normă de procedură a enței nu impune, nici convocarea adunării creditorilor nici întocmirea și comunicarea către creditori a vreunui raport final, ceea ce rezultă din textul art. 131, astfel: În orice stare de procedură prevăzute de Legea nr. 85/2006, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul-sindic va putea da o hotărâre de închidere a procedurii. Prin urmare, în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 129, relative la necesitatea întocmirii raportului final și comunicării acestuia împreună cu situațiile financiare finale, și nici cele ale art. 132 alin.2 referitoare la condiționarea închiderii procedurii de aprobarea raportului final, după comunicarea acestuia către creditori, convocarea adunării creditorilor și soluționarea eventualelor contestații.
Relativ la critica având ca obiect neantrenarea răspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere ale debitoarei, conform art. 138 alin.1 lit.d) din Legea nr. 85/2006, Curtea statuează mai întâi că în prima instanță o astfel de acțiune a fost introdusă de practicianul în ență ency Management, respinsă de judecătorul sindic. Împotriva acestei sentințe, lichidatorul nu a declarat recurs. Pe de altă parte, creditoarea recurentă nu are legitimarea procesuală de a introduce, în mod direct, o astfel de acțiune în fața judecătorului-sindic, ci numai drept o prealabilă cerere de autorizare încuviințată în acest demers de către același judecător sindic. În acest sens dispozițiile art. 138 alin.3 din Legea nr. 85/2006 sunt univoce, clare, inderogabile.
Prin urmare, dacă creditoarea recurentă nu beneficiazăope legisde legitimitate procesuală activă, în mod direct și necondiționat, în primă instanță, cu atât mai puțin aceeași creditoare poate tinde în recurs, prinomisio medio, la deznodământul judiciar al antrenării răspunderii patrimoniale reglementate de art. 138 din Legea eței.
În consecință, Curtea, considerând că recurenta creditoare nu are calitate procesuală activă în calea de atac a recursului pentru a fi îndreptățită să solicite atragerea răspunderii patrimoniale personale a administratorilor debitoarei, urmează a respinge recursul acestei creditoare pe aceste considerente.
În concordanță cu prevederile art. 137 alin.1 proc.civ. având în vedere soluționarea prezentului prin constatarea lipsei calității procesuale active a recurentei, Curtea este dispensată de a mai cerceta motivele de fond integrate răspunderii reglementate de art. 138 alin.1 lit.d) din Legea nr. 85/2006, astfel cum au fost propuse de creditoarea recurentă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de creditoarea AVAS B împotriva sentinței civile nr. 778/10.04.2008 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul Tribunalului Timiș nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22.01.2009.
PREȘEDINTE Pt. JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Aflată în concediu medical
PREȘEDINTE SECȚIE
GREFIER
RED. /02.03.2009
TEHNORED. /02.03.2009
PRIMA INSTANȚĂ: TRIBUNALUL TIMIȘ
JUDECĂTOR SINDIC:
Președinte:Cătălin Nicolae ȘerbanJudecători:Cătălin Nicolae Șerban, Magdalena Mălescu, Marian
