Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 859/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A VI A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR. 859
Ședința Publică de la 8.09.2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Alina Sekely Popa
JUDECĂTOR 2: Georgeta Țilimpea
JUDECĂTOR 3: Cristina
GREFIER - -
.
Pe rol fiind, soluționarea recursului, formulat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5, împotriva sentinței comerciale nr.2607 din 28.06.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială, în dosarul nr-, contradictoriu cu intimații, - INTERNAȚIONAL SRL prin lichidator judiciar EXPERT și AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns recurenta, prin consilier juridic dl., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, după care:
Recurenta arată că nu are alte cereri de formulat și înscrisuri de administrat.
Curtea constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat și înscrisuri de administrat, declară terminate dezbaterile și acordă cuvântul în recurs.
Recurenta solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, în sensul admiterii cererii formulată de Comitetul Creditorilor și al obligării pârâtului la plata datoriilor restante către creditorii debitoarei - INTERNAȚIONAL SRL.
CURTEA:
Asupra recursului de față, deliberând, constată:
Prin sentința comercială nr. 2607/ 28.06.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială a fost respinsă cererea formulată de lichidatorul judiciar Expert împotriva pârâtului, cerere având ca obiect angajarea răspunderii patrimoniale.
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătorul sindic a arătat că, la data de 22.03.2007, lichidatorul judiciar Expert, desemnat pentru debitorul INTERNAȚIONAL, a formulat cerere de atragere a răspunderii patrimoniale împotriva pârâtului, administratorul societății debitoare, în baza art. 138 din Legea nr. 85/2006. Cererea a fost motivată în sensul că pârâtul a contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență, deoarece a coordonat activitatea societății astfel încât a ajuns în stare de încetare de plăți și nu a ținut contabilitatea conform legii, fapte prevăzute de dispozițiile art. 138 lit. c și d din Legea nr. 85/2006.
Din analiza materialului probator aflat la dosar, tribunalul a reținut că, în dosarul nr- al acestei instanțe - secția a VII-a comercială, se desfășoară procedura lichidării judiciare față de debitoarea INTERNAȚIONAL, la cererea creditorului Administrația Finanțelor Publice Sector 5 B, în baza sentinței comerciale nr.1124/11.05.2006 pronunțată de judecătorul sindic.
S-a menționat că debitoarea nu a prezentat actele societății potrivit art. 26 alin.1 din Legea nr.64/1995 republicată.
Deoarece nu fost propus un plan de reorganizare în temeiul art. 107 alin.1 din Legea insolvenței, societatea debitoare a intrat în faliment, prin sentința comercială nr.3120/23.11.2006.
S-a mai arătat că, potrivit relațiilor comunicate de registrul comerțului, administratorul societății debitoare a fost pârâtul, iar din adresa nr.1233/29.06.2006 emisă de Primăria Sector 6 B reiese că societatea nu figurează cu bunuri în evidențele fiscale.
Lichidatorul judiciar a adus la cunoștința instanței că nu i-au fost puse la dispoziție documentele societății, astfel că nu a putut prezenta cauzele care au dus la apariția stării de insolvență a acesteia, iar la data de 01.02.2007, a fost înregistrat tabelul definitiv al obligațiilor debitoarei.
Cu privire la cererea lichidatorului judiciar referitoare la atragerea răspunderii administratorului societății debitoare, instanța a constatat că acesta nu a făcut dovada susținerilor sale.
Astfel, a arătat că, evidența contabilă nu a fost predată lichidatorului care nu a putut analiza activitățile desfășurate de debitor și nici modul în care a fost condusă contabilitatea, dar Legea nr.85/2006 stabilește la art.147 că refuzul reprezentantului debitorului de a pune la dispoziția lichidatorului documentele menționate la art. 28 din lege se pedepsește. Nedepunerea situațiilor financiare la instituțiile abilitate nu este o cauză de atragere a răspunderii în temeiul Legii nr.85/2006, sancțiunile care se aplică pentru neîndeplinirea acestor obligații fiind prevăzute de legile speciale (Legea nr.31/1990 și Legea nr.82/1991).
S-a considerat că lipsa documentelor contabile poate să atragă răspunderea persoanei vinovate în măsura în care ar fi cauzat starea de insolvență a debitorului, ori în speță nu s-a făcut dovada legăturii de cauzalitate dintre această faptă și prejudiciul cauzat creditorilor.
De asemenea, s-a apreciat că nu există nici o legătură între condiția specificată la lit. caa rt.138 - continuarea în interes personal a activității societății care ducea la încetare de plăți- și argumentele prezentate de lichidator, conform cărora administratorul, în calitate de mandatar, este ținut să-și îndeplinească obligațiile ce-i revin cu maximă diligență.
că nu sunt elemente care să poată fi încadrate în situațiile prevăzute de art.138 al Legii nr.85/2006, judecătorul sindic a respins cererea formulată de lichidatorul judiciar, reținând că nu s-a făcut de către acesta dovada celor afirmate, conform art.1169 civ.
Împotriva sentinței comerciale nr.2607/ 28.06.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială a declarat recurs Administrația Finanțelor Publice Sector 5
Aceasta a susținut că hotărârea judecătorească este pronunțată cu aplicarea greșită a legii ( art.304 pct. 9.pr.civ.).
În acest sens a arătat că, atâta timp cât declarațiile privind obligațiile fiscale nu au fost depuse la organele fiscale teritoriale, rezultă clar că nu a fost ținută contabilitatea în conformitate cu legea, fiind îndeplinite condițiile art.138 alin.1 lit. d din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței. De asemenea, pârâtul nu a depus la dosar documentele prevăzute de art. 28 din legea insolvenței, din care reiese concluzia că nu au fost respectate dispozițiile art.1 și 5 din Legea nr.82/1991 republicată.
S-a mai invocat faptul că, în cazul răspunderii contractuale, culpa pârâților este prezumată potrivit art. 1082.civ. raportat la art.138 lit. d din Legea nr.85/2006, fiind invocate prevederile art.1 și 11 din Legea nr.82/1991. Recurenta a precizat că acesta este raportul de cauzalitate dintre fapta culpabilă a administratorilor, constând în nerespectarea și neaplicarea legii și prejudiciul adus creditorilor prin intrarea în faliment a societății.
Sentința atacată a mai fost criticată de recurentă și sub aspectul faptului că administratorul a omis cu bună știință, îndată ce a observat că societatea se află în iminentă stare de încetare de plăți, să solicite declanșarea procedurii de reorganizare judiciară, faptă sancționată de art. 138 lit. c din legea insolvenței.
Analizând recursul prin prisma motivelor de recurs expuse și care vizează dispozițiile art.304 pct.9 și art.3041pr.civ. se constată că nu este fondat.
Cu privire la primul motiv de recurs, referitor la săvârșirea de către pârâtul administrator al societății debitoare a faptei prevăzute de dispozițiile art.138 alin.1 lit. d din Legea nr.85/2006, se constată că nedepunerea declarațiilor privind obligațiile fiscale la organul fiscal teritorial nu echivalează cu neținerea contabilității conforme cu legea.
Însă, nedepunerea la dosar a documentelor contabile prevăzute de art.28 din Legea nr.85/2006 prezumă săvârșirea faptei de neținere a contabilității în conformitate cu prevederile legale.
Totuși, deoarece prevederile art.138 din legea insolvenței reglementează o răspundere civilă delictuală specială, antrenarea răspunderii săvârșirea faptei prevăzute de alin.1 lit. d al acestui articol presupune dovedirea întrunirii condițiile acestei răspunderi.
Astfel, nu este suficientă numai dovedirea faptei de neținere a contabilității conforme cu legea și a prejudiciului constând în păgubirea creditorilor ca urmare a stării de insolvență, ci este necesară și dovedirea legăturii de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu, respectiv a faptului că neținerea contabilității conforme cu legea a cauzat starea de insolvență.
O asemenea legătură de cauzalitate nu a fost probată în cauză, iar susținerea referitoare la aplicarea prezumției de culpă, potrivit art.1082 civ. nu este întemeiată, deoarece răspunderea reglementată de dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006 nu este o răspundere contractuală, ci una delictuală specială.
În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de recurs, neîndeplinirea de către debitoare, prin administratorul acesteia, a obligației prevăzute de dispozițiile art.27 din legea insolvenței, de a adresa tribunalului o cerere pentru a fi suspusă dispozițiilor acestei legi atunci când se află în stare de insolvență, nu constituie fapta prevăzută de art.138 lit. c din Legea nr.85/2006. Aceasta, întrucât continuarea activității societății spre încetare de plăți trebuie să se facă, potrivit legii, în interesul personal al persoanei responsabile de starea de insolvență, condiție care nu a fost probată în cauză.
Mai mult, neîndeplinirea de către debitoare a obligației prevăzute de art. 27 din Legea nr. 85/2006 este sancționată de această lege potrivit dispozițiilor art. 143 alin. 1, ca fiind infracțiunea de bancrută frauduloasă.
Față de considerentele arătate, se apreciază că recursul nu este fondat și, în baza art. 312 alin.1 pr.civ. va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECID E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5, împotriva sentinței comerciale nr.2607 din 28.06.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială, în dosarul nr-, contradictoriu cu intimații, - INTERNAȚIONAL SRL prin lichidator judiciar EXPERT și AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 08.09.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
-
GREFIER,
Red. /2 ex./19.09.2008
Președinte:Alina Sekely PopaJudecători:Alina Sekely Popa, Georgeta Țilimpea, Cristina
