Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 886/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR. 886
Ședința publică de la 11.09.2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Cosmin Mihăianu
JUDECĂTOR 2: Veronica Dănăilă
JUDECĂTOR 3: Aurică Avram
GREFIER - - -
Pe rol judecarea recursului formulat de recurenta Administrația Finanțelor Publice Sector 1 B, împotriva sentinței comerciale nr. 625/12.02.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata & COMUNICATIONS, prin lichidator judiciar, și Asociații
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta, reprezentată de consilier juridic cu delegație la dosar, D-na, lipsind intimata.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, întrucât nu sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul, în susținerea recursului.
Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii cererii de autorizare pentru formularea cererii întemeiate pe dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006, reluând argumentele pe larg prezentate în cererea de recurs.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 625/12.02.2008, Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială a dispus, în temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006, închiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei & COMUNICATIONS, radierea societății debitoare din registrul comerțului, notificarea sentinței în condițiile art. 135 din aceeași lege și plata către lichidator a sumei de 600 lei, necesară pentru acoperirea cheltuielilor de lichidare și a retribuției, din fondul prevăzut de art. 4 alin. 4 din lege; totodată, în practicaua aceleiași sentințe, a respins, ca neîntemeiată, cererea prin care creditoarea Administrația Finanțelor Publice Sector 1 Bas olicitat să fie autorizată să formuleze cererea întemeiată pe dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul-sindic a reținut că prin încheierea de la data de 15.05.2007 a dispus intrarea în faliment a debitoarei, prin procedura simplificată, iar pe parcursul derulării procedurii, doar Administrația Finanțelor Publice Sector 1 B și-a declarat creanța.
Examinând cererea prin care creditoarea Administrația Finanțelor Publice Sector 1 Bas olicitat să fie autorizată să introducă cerere întemeiată pe dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006, prima instanță a citat prevederile art. 138 alin. 1 (parțial) și 3 din Legea nr. 85/2006 și a constatat că lichidatorul judiciar a arătat, în raportul său de activitate, că nu are cunoștință de fapte susceptibile atragerii răspunderii organelor de conducere, așa încât acesta a precizat că nu înțelege să formuleze vreo acțiune întemeiată pe dispozițiile art. 138 din lege.
În aceste condiții, judecătorul-sindic a apreciat că lichidatorul judiciar nu a formulat cerere în baza art. 138 din Legea nr. 85/2006, dar nu a omis să o promoveze, întrucâta omiteînseamnăa lăsa intenționat la o parte, a trece cu vederea, a neglija, a uita ceva ce trebuia făcut,ci nu a formulat-o tocmai datorită împrejurărilor menționate în raport.
Având în vedere aceste considerente, evocând și decizia nr. 745/13.09.2007 a Curții Constituționale, judecătorul-sindic a respins, ca neîntemeiată, cererea prin care Administrația Finanțelor Publice Sector 1 Bas olicitat să fie autorizată să introducă acțiunea de angajare a răspunderii patrimoniale.
Pe de altă parte, au fost evocate dispozițiile art. 131 din Legea nr. 85/2006 și, cum din rapoartele lichidatorului judiciar și din înscrisurile depuse la dosar, rezultă că debitoarea nu deține bunuri din a căror valorificare să poată fi acoperite creanțele înscrise în tabel, instanța de fond a închis procedura, dispunând și măsurile subsecvente prevăzute de lege.
Împotriva acestei sentințe, Administrația Finanțelor Publice Sector 1 Bad eclarat recurs, solicitând modificarea sa, în sensul admiterii cererii și autorizării sale pentru formularea acțiunii întemeiate pe dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006.
În motivare, recurenta a arătat că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, invocând astfel motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9.proc.civ.; totodată, cum sentința atacată nu poate fi supusă apelului, recurenta a solicitat Curții ca, în temeiul art. 3041.proc.civ. să examineze cauza sub toate aspectele.
În dezvoltarea motivului de recurs invocat, recurenta a arătat că prima instanță a apreciat greșit dispozițiile art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, prin care legiuitorul a recunoscut legitimare procesuală activă, în subsidiar, în vederea formulării acțiunii în răspundere, și comitetului creditorului, sub rezerva autorizării.
În continuare, recurenta a arătat că lichidatorul nu a indicat, în raportul depus la dosarul de fond la data de 09.10.2007, persoanele vinovate de ajungerea intimatei-debitoare în stare de insolvență și nici nu a formulat acțiunea în răspundere, așa încât era îndrituită să solicite autorizarea în vederea formulării acțiunii întemeiate pe dispozițiile art.138 din aceeași lege.
Analizând actele dosarului, precum și sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea reține următoarele:
Din interpretarea dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006, rezultă că legea recunoaște legitimare procesuală activă, în vederea formulării acțiunii în răspundere, în principal, administratorului judiciar sau lichidatorului, iar în subsidiar, comitetului creditorilor, în măsura în care acesta a fost autorizat de către judecătorul-sindic.
Cerința prealabilă a autorizării și condițiile prevăzute de lege pentru îndeplinirea ei definesc în fapt calitatea comitetului de titular în subsidiar al cererii de atragere a răspunderii, în raport de calitatea de titular în principal pe care legiuitorul o conferă administratorului judiciar sau lichidatorului. Obiectul analizei asupra autorizării îl constituie, în mod exclusiv, măsura în care sunt sau nu îndeplinite situațiile prevăzute de art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, iar nu aspectele privind oportunitatea formulării cererii de atragere a răspunderii, probarea sau fondul său.
Singurele situații în care poate interveni autorizarea comitetului creditorilor sunt cele în care administratorul judiciar sau lichidatorul omite să indice, în raportul asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de ajungerea în stare de insolvență sau atunci când administratorul judiciar ori lichidatorul omite să formuleze acțiunea prevăzută de alin. 1 al art. 138 din lege, iar răspunderea persoanelor la care se referă alin. 1 amenință să se prescrie.
Acest text de lege trebuie corelat cu dispozițiile art. 59 alin. 1 din lege, care impun administratorului judiciar sau, după caz, lichidatorului, în cazul procedurii simplificate, obligația de a întocmi un raport asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția insolvenței debitorului, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă.
În speță, în raportul de activitate depus la dosarul de fond la data de 09.10.2007, lichidatorul a arătat că nu deține informații în sensul săvârșirii de către organele de conducere ale societății debitoare a vreuneia dintre faptele prevăzute de art. 138 din Legea nr. 85/2006, așa încât a considerat că nu se impune atragerea răspunderii.
O asemenea împrejurare echivalează cu cea reglementată de art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, întrucât lichidatorul a omis să indice persoanele culpabile de ajungerea în stare de insolvență și să formuleze acțiunea în răspundere.
Interpretarea pe care judecătorul-sindic o dă textului de lege, pornind de la analiza literală a verbului "a omite" utilizat de legiuitor, este una contrară finalității legii.
Este adevărat că legiuitorul a înțeles să folosească în text verbul "a omite", care în expresia literală înseamnă a neglija, a uita ceva ce trebuia făcut - ceea ce implică aspectul subiectiv referitor la o eventuală culpă a administratorului judiciar/lichidatorului cu privire la omisiunea respectivă.
Se cuvine însă subliniat că termenul la care s-a recurs nu asigură gradul de generalitate necesar unui text de lege cu privire la situațiile de fapt pe care trebuie să le reglementeze.
În această ordine de idei, Curtea apreciază ca fiind greșită aplicarea textului de lege pe baza interpretării literale a verbului "a omite", iar omisiunea indicării persoanelor răspunzătoare sau a formulării acțiunii trebuie înțeleasă în mod obiectiv și general, în sensul simplei lipse a indicării sau formulării respective - în scopul unei aplicări unitare și nediscriminatorii a legii.
Astfel, dacă s-ar considera că doar în cazul omisiunii - înțeleasă în sensul său literal - indicării persoanelor vinovate sau a formulării acțiunii, legiuitorul ar fi avut în vedere admiterea cererii de autorizare, legea ar fi discriminatorie în celelalte cazuri, întrucât ar restrânge dreptul comitetului creditorilor de a obține autorizarea. Consecința ar fi că, deși cererea de atragere ar putea fi admisibilă, ei nu i se poate da curs de către comitet, iar persoanele care ar trebui să răspundă legal ar putea fi absolvite.
Trebuie pornit de la ideea că administratorul judiciar/lichidatorul are atribuția de a indica persoanele cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență. Ca urmare a examinării făcute în îndeplinirea acestei atribuții, administratorul judiciar/lichidatorul va indica persoanele vinovate în raport, iar dacă nu le va cunoaște, va menționa această împrejurare. În această din urmă situație, nu se poate reține că ar fi vorba de omisiunea indicării persoanelor - în înțelesul literal -, deoarece acestea nici nu au fost cunoscute ca să nu fie uitate, sub aspectul indicării lor în raport.
Interpretând însă literal verbul "a omite", prima instanță a adus în discuție un element străin de definiția omisiunii, acela privind justificarea administratorului judiciar/lichidatorului pentru neindicarea persoanelor sau pentru lipsa formulării acțiunii în răspundere.
Or, această justificare a omisiunii nu se constituie într-un element intrinsec al acesteia, așa încât el nu trebuie avut în vedere.
În această ordine de idei, Curtea subliniază faptul că judecătorul-sindic a constatat că lichidatorul "nu a omis să formuleze cerere de atragere a răspunderii patrimoniale, ci nu a formulat-o tocmai pentru motivele arătate", cu toate că legea nu condiționează autorizarea comitetului creditorilor de indicarea motivelor care îl determină pe lichidator să nu formuleze acțiunea în răspundere, ci doar de omisiuneaindicăriipersoanelor vinovate de ajungerea în insolvență ori de omisiunea formulării acțiunii în răspundere, sub amenințarea prescripției.
De asemenea, nu trebuie pierdut din vedere faptul că interpretarea literală este, în ordinea valorică a modalităților de interpretare a legii, printre ultimele sub aspectul certitudinii oferite, limbajul obișnuit fiind supus unei multitudini de înțelesuri. Ceea ce trebuie să primeze este interpretarea în sensul producerii de efecte juridice, în raport cu scopul legii, coroborarea textelor de lege, etc.
Pe de altă parte, este adevărat că legea impune, suplimentar cerinței omisiunii formulării acțiunii în răspundere, și existența amenințării prescripției unei asemenea acțiuni.
În speță, chiar dacă prescripția nu ar amenința dreptul comitetului la acțiune, închiderea procedurii dispusă prin sentința atacată este de natură, prin ea însăși, să dreptul la acțiune, căci ea are ca efect descărcarea de obligații a participanților la procedură, așa încât o cerere ulterioară de angajare a răspunderii ar putea fi considerată inadmisibilă.
Așa fiind, sub aspectul dreptului la acțiune, închiderea procedurii produce aceleași efecte ca și prescripția, conducând practic la stingerea dreptului.
În considerarea aspectelor reținute mai sus, Curtea apreciază că doar printr-o interpretare a legii contrar finalității sale, judecătorul-sindic a respins cererea de autorizare, așa încât, reținând că lichidatorul a omis să formuleze acțiunea în răspundere - independent de motivele sale -, se impune ca, dând deplină eficiență art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, creditoarea Administrația Finanțelor Publice Sector 1 B să fie autorizată să formuleze cererea întemeiată pe dispozițiile art. 138 din aceeași lege.
În această ordine de idei, împrejurarea că cererea este formulată de un creditor, iar nu de comitet, nu este de natură să împiedice autorizarea, deoarece, pe parcursul procedurii, un singur creditor și-a declarat creanța, ceea ce conduce la imposibilitatea constituirii unui comitet al creditorilor, care, potrivit art. 16 din Legea nr. 85/2006, trebuie alcătuit din minimum trei creditori. Or, situația în care în procedură nu există decât un singur creditor nu trebuie să împieteze asupra posibilității de autorizare, întrucât creditorul respectiv are aceleași drepturi ca și comitetul creditorilor.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, reținând că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greșită a legii, Curtea, în baza art. 312 alin. 1, 2 și 3, rap. la art. 304 pct. 9.proc.civ. va admite recursul și va modifica în tot sentința recurată, în sensul că va admite cererea formulată de creditoarea Administrația Finanțelor Publice Sector 1 B, pe care o va autoriza să formuleze cererea întemeiată pe dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006.
De asemenea, în condițiile în care formularea cererii, ca și judecata ei trebuie, de principiu, să aibă loc în cursul procedurii, Curtea apreciază că dispoziția de închidere a procedurii, precum și măsurile subsecvente acesteia, nu pot subzista, așa încât le va înlătura.
Urmează ca dosarul să fie trimis primei instanțe, în vederea continuării procedurii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de către recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1 B, împotriva sentinței comerciale nr. 625/12.02.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata & COMUNICATIONS, prin lichidator judiciar, și Asociații și în consecință:
Modifică în tot sentința comercială nr. 625/12.02.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în sensul că:
Admite cererea formulată de creditoarea Administrația Finanțelor Publice Sector 1
Autorizează creditoarea Administrația Finanțelor Publice Sector 1 B să formuleze cererea întemeiată pe dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Înlătură dispoziția de închidere a procedurii, precum și măsurile subsecvente acesteia.
Trimite dosarul primei instanțe, în vederea continuării procedurii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.09.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. Jud. /2 ex./15.09.2008
Judecător-sindic -
Președinte:Cosmin MihăianuJudecători:Cosmin Mihăianu, Veronica Dănăilă, Aurică Avram
