Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 93/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția Comercială
DECIZIA NR. 93/ DOSAR NR-
Ședința publică din 13 martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Laura Fețeanu JUDECĂTOR 2: Gabriela Comșa
- - - președinte de secție
- - - JUDECĂTOR 3: Carmen Bujan
- - - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta împotriva sentinței civile nr. 886/Sind din 27 noiembrie 2007, pronunțate de judecătorul-sindic în dosarul nr. - al Tribunalului Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 6 martie 2008, potrivit încheierii de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de 13 martie 2008.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Constată că prin acțiunea formulată reclamanta a solicitat ca în temeiul art. 138 lit. a, d și e din Legea nr. 85/2006 să se dispună atragerea răspunderii materiale personale a pârâtei pentru acoperirea unei părți din pasivul debitoarei
În motivarea acțiunii se arată că, așa cum rezultă din bilanțurile contabile întocmite la 31.12.2000, 30.06.2003, 31.12.2003 și 30.06.2004 pârâta nu a ținut contabilitatea conform legii, nefiind reflectate în contabilitatea societății toate mișcările elementelor patrimoniale, respectiv creșterea valorii imobilizărilor financiare ca urmare a majorărilor de capital la Fabrica de, achiziționarea și apoi vânzarea proprietății imobiliare situate în localitatea de și a terenului situat în. Pârâta nu poate justifica încasarea sumei de (25.000 lei rezultată din vânzarea celor 19.200 mp din ), precum și mijloace fixe de natura mijloacelor de transport, biroticii și nici a imobilizărilor în curs în valoare totală de 102.111 lei, fapte ce se încadrează în art. 138 lit.
Nu s-au recuperat creanțe în valoare de 4.347.369 lei, existând prezumția că acestea au fost folosite în interesul persoanelor în favoarea datornicilor, faptă ce se încadrează în dispozițiile art. 138 lit.a din Legea nr. 85/2006.
Există raport de cauzalitate între faptă și prejudiciul cauzat având în vedere faptul că lipsirea societății de importante resurse financiare a dus la prejudicii. Este culpă, pârâta realizând caracterul ilicit al faptelor sale și prevăzând consecințele acesteia.
Prin sentința civilă nr. 886/Sind/27.11.2007 a Tribunalului Brașovs -a admis acțiunea pentru suma de 227.111 lei, pentru următoarele considerente:
Din bilanțul contabil întocmit la data de 30.06.2004 rezultă că debitoarea a deținut imobilizări corporale în sumă de 102.111 lei, care nu au fost predate lichidatorului judiciar în vederea valorificării.
Din analiza acestui document și a celor predate de administratorul debitoarei rezultă că în contabilitatea societății nu a fost înregistrată suma de 125.000 lei reprezentând contravaloarea unui teren situat în, înstrăinat către L, pentru încasarea acesteia nefiind prezentate documente justificative.
Pârâta nu a dovedit o stare de fapt contrară celei ce rezultă din înscrisuri depuse la dosar.
În lipsa unor dovezi contrare prezumția de culpă în îndeplinirea defectuoasă a îndatoririlor legale nu este răsturnată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta solicitând schimbarea în parte a acesteia și respingerea cererii pentru suma de 102.111 lei reprezentând contravaloarea contabilă a mijloacelor de transport, birotica și imobilizări în curs.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9, 3041Cod procedură civilă se arată următoarele:
Faptul că bunurile erau evidențiate în contabilitatea debitoarei din 2004 nu înseamnă că ele reprezintă o pagubă pentru societate, lichidatorul judiciar având obligația să identifice bunurile, să stabilească situația lor juridică, să le inventarieze și să le valorifice, lucruri neefectuate de lichidator, acestuia fiindu-i predate toate documentele contabile ale societății și inventarul ei.
adusă societății trebuie să fie certă, lichidă și exigibilă.
Intimata a depus întâmpinare solicitând respingerea acestuia pentru următoarele motive:
Recurenta a predat doar parțial documentele prevăzute de art. 28 din Legea nr. 85/2006, respectiv bilanțurile contabile aferente anilor 2000, 2003 și 2004 și ultima balanță de verificare întocmită la data de 31.12.2004. Întrucât recurenta a fost doar în drept administratorul societății și nu administrator de fapt, nu a fost în măsură să prezinte listele privind creditorii, clienții neîncasați, bunurile din patrimoniu și documentele contabile primare din anul 2000 până în prezent. Afirmația recurentei referitoare la obligația ce incumbă lichidatorului judiciar de a identifica bunurile din patrimoniul societății debitoare este neîntemeiată. Bunurile de natura mijloacelor de transport, birotică și imobilizări în curs nu au fost predate lichidatorului judiciar în vederea identificării și valorificării lor, deși i s-a solicitat. Recurenta nu a precizat care este componenta acestor bunuri și nu a oferit o explicație pentru lipsa fizică acestora din gestiunea societății.
Lichidatorul judiciar a identificat ca bunuri aparținând debitoarei un teren de 10000 mp în B și un teren arabil de 19.200 mp în.
În ceea ce privește celelalte bunuri din recurs, fostul administrator nu a fost în măsură a identifica componența lor și nici a le preda lichidatorului judiciar.
Bunurile în litigiu nu au fost identificate faptic.
Lichidatorul judiciar a primit unele informații despre un autoturism și alte bunuri de natura biroticii predate cotidianului obiectiv, fără însă a exista înscrisuri în acest sens.
Examinând sentința atacată, în raport cu actele și probele dosarului, cu motivele de recurs invocate, Curtea constată că recursul este nefondat.
Din raportul lichidatorului judiciar și conform procesului verbal de predare-primire din 27.06.2005, rezultă că pârâta a predat doar parțial documentele prevăzute de art. 28 din Legea nr. 85/2006, respectiv bilanțurile contabile aferente anilor 2000, 2003 și 2004 și ultima balanță de verificare întocmită la data de 31.12.2004, neprezentând listele privind creditorii, clienții neîncasați, bunurile din patrimoniu și documentele primare, din anul 2000 până în prezent, deși avea această obligație în temeiul art. 35 din Legea nr. 85/2006.
Bunurile de natura mijloacelor de transport, birotică și imobilizări în curs nu au fost predate lichidatorului judiciar în vederea inventarierii și valorificării lor, nu a putut preciza care este componența acestor bunuri și nu a oferit o explicație pentru lipsa fizică a acestora din gestiunea societății, prezumându-se că și-a însușit aceste bunuri, faptă ce se încadrează în dispozițiile art. 138 lit.e din Legea nr. 85/2006 ce se referă la ascunderea unei părți din activul patrimonial al societății.
Adresa nr. 48/11.02.2008 depusă în recurs, prin care pârâta comunică lichidatorului faptul că o parte din bunurile se află depozitate la Fabrica de zahăr putând fi inventariate, nu este o dovadă că bunurile în valoare de 102.111 lei există.
Partea din activ lipsă este sustrasă urmăririi creditorilor, fiind prejudiciată și societatea debitoare.
Față de considerentele mai sus arătate, nefiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 9, 3041Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul declarat de pârâta și va menține sentința judecătorului-sindic.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta împotriva sentinței civile nr. 886/27.11.2007, pronunțate de judecătorul-sindic în dosarul nr- al Tribunalului Brașov, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 martie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. /19.03.2008
Dact./25.03.2008/2 ex.
Jud.fon
Președinte:Laura FețeanuJudecători:Laura Fețeanu, Gabriela Comșa, Carmen Bujan
