Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 959/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Dosar nr-
CURTEA DE APEL B - SECTIA a V-a COMERCIALA
Decizia comercială nr.959
Ședința publică de la 02.10.2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Marcela Câmpeanu
JUDECĂTOR 2: Eugenia Voicheci
JUDECĂTOR 3: Adriana Bucur
GREFIER - - -
Pe rol soluționarea recursul formulat de recurenta ADMINISTRAȚIA PIEȚELOR SECTOR 2 împotriva sentinței comerciale nr.2605/04.06.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul pârât și intimatele creditoare INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ B și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PU- 3
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Curtea dispune rectificarea citativului în sensul înlăturării intimatei debitoare având în vedere obiectul cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probatorii de administrat Curtea apreciază îndeplinite dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă, reține cauza în pronunțare, văzând și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința comercială nr.2605 din 4 iunie 2008 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul București - Secția a VII a Comercială, respinge cererea formulată de creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2, împotriva pârâtului, ca neîntemeiată. În baza articolului 131 din Legea nr.85/2006 s-a dispus închiderea procedurii de insolvență împotriva societății debitoare SC C- SRL, precum și radierea societății debitoare, în contradictoriu cu creditorii ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2,ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3.
Pentru a hotărî astfel se reține că la data de 30.01.2008 creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2 a formulat cerere de atragerea răspunderii administratorului societății debitoare, întemeiată pe dispozițiile articolului 138 lit. din Legea nr.85/2006, cu motivarea că nu s-au depus la bilanțul contabil anual pentru anul 2006, și actele prevăzute la articolul 28 din Legea nr.85/2006, de asemenea că în calitate de administrator, pârâtul nu a ținut contabilitatea legal și a condus activitatea societății în mod defectuos,aducând-o în stare de insolvență. Instanța a apreciat că faptul nedepunerii actelor contabile nu echivalează cu faptul neținerii contabilității. De asemenea creditoarea nu a probat încălcarea dispozițiilor Legii nr. 82/1991 și nici că pretinsele nereguli ar fi cauzat insolvența societății debitoare, neexistând legătură de cauzalitate între activitatea administratorului și starea de insolvență.
În raport de aceste considerente cererea creditoarei a fost respinsă ca neîntemeiată, constatând că nu poate fi atrasă răspunderea patrimonială a pârâtului, cât timp nu s-a dovedit existența faptei prevăzută de articolul 138, lit. din Legea nr.85/2006.
Față de inexistența unor bunuri în patrimoniul debitoarei în temeiul dispozițiile articolului 131 din Legea nr.85/2006, procedura de faliment împotriva debitoarei a fost închisă.
Împotriva sentinței a declarat recurs ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2 B înregistrat sub nr- la Curtea de Apel București - Secția a Va Comercială, solicitându-se casarea sentinței, rejudecarea cauzei și admiterea cererii de atragere la răspundere a debitoarei.
În motivarea recursului se arată că instanța a interpretat greșit prevederile articolului 10 alin. 1 din Legea nr.82/1991 și obligativitatea prezentării situațiilor contabile, comunicării bilanțului contabil în timp legal către Registrul Comerțului Român acestea fiind și acte de interes public.
Se mai susține că fapta ilicită constă tocmai într-o inacțiune, respectiv omiterea depunerii fără nici o justificare a documentelor contabile care conduce astfel la imposibilitatea cunoașterii din culpa debitorului a situației contabile a societății și angajarea răspunderii acesteia în temeiul dispozițiilor articolului 3041Cod procedură civilă, Legea nr.85/2006 și Legea nr.31/1991.
Analizând motivele de recurs în raport de înscrisurile existente la dosar rezultă următoarele:
Pârâtul a deținut funcția de administrator al societății debitoare și din analiza raporturilor contabile rezultă că în anii fiscali 2004 și 2005 societatea nu a desfășurat activitate.
Raportul de activitate întocmit de lichidatorul judiciar al societății în urma verificării raporturilor contabile la 30.06.2006, a declarațiilor privind obligațiile la bugetul consolidat în perioada martie 2004 - septembrie 2006, a deconturilor de TVA pe perioada 2004 - 2006, atestă că societatea nu a desfășurat activitate pe anii 2004, 2005 iar din 31.10.2006 nu figurează în baza de date Sector 2 și nici nu deține bunuri imobile sau imobile, conchizându-se că nu se pot stabili cauzele care au condus la aducerea societății în încetare de plăți și nici persoanele care se fac răspunzătoare de starea de insolvență a societății.
Natura juridică a răspunderii administratorului este aceea a unei răspunderi speciale, ce a împrumutat caracteristicile răspunderii delictuale, pentru antrenarea căreia trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: existența prejudiciului, a faptei ilicite, existența raportului de cauzalitate între faptă și prejudiciu, fapta să fi fost săvârșită cu vinovăție. Existența raportului de cauzalitate între fapta imputată pârâtului și starea de insolvență a societății debitoare nu a fost dovedită în fața instanței, aceasta neputând fi prezumată.
Curtea mai reține că o contabilitate regulată, astfel cum rezultă din dispozițiile legii nr. 82/1991 și din dispozițiile codului comercial, nu se rezumă și nici nu se confundă cu documentele prevăzute de articolul 28 din Legea nr.85/2006. Nedepunerea la Registrul Comerțului și la Administrația Financiară a bilanțurilor contabile nu valorează contabilitate neregulată, cu atât mai mult cu cât nici lichidatorul judiciar nu face referire la neținerea contabilității legale, la o contabilitate fictivă sau la pierderea ori ascunderea de documente contabile. Ca atare, în speță nu s-a făcut dovada existenței faptei prevăzute de articolul 138 lit. d din Legea nr. 85/2006.
În raport de aceste considerente Curtea apreciază că sentința instanței de fond este pronunțată cu riguroasa aplicare a dispozițiilor articolului 138 lit. d din Legea nr.85/2006 și a dispozițiilor articolelor 998 și următoarele Cod civil, deoarece în privința sa nu subzistă cazul de modificare prevăzut de articolul 304 pct.9 Cod procedură civilă și nici nu sunt incidente dispozițiile articolului 304 pct.1 Cod procedură civilă.
Pe cale de consecință, în temeiul dispozițiilor articolului 312 alin. 1 Cod procedură civilă Curtea va respinge recursul ca nefondat, menținând ca legală și temeinică sentința recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta ADMINISTRAȚIA PIEȚELOR SECTOR 2 împotriva sentinței comerciale nr.2605/04.06.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul pârât și intimatele creditoare INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ B și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PU- 3
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 2 octombrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
ex.2
5.11.2008
------------------
Tribunalul București
Secția a VII a Comercială
Judecător-sindic:
Președinte:Marcela CâmpeanuJudecători:Marcela Câmpeanu, Eugenia Voicheci, Adriana Bucur
