Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 961/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA COMERCIALĂ NR.961R
Ședința publică de la 18 iunie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Cosmin Horia Mihăianu
JUDECĂTOR I -
JUDECĂTOR 2: Iulia Prelipcean
GREFIER
.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurentul, împotriva sentinței comerciale nr.1552 /02.03.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4, SECTOR 4, INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ B și SC 2000 SRL prin lichidator.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul, reprezentat de avocat G, cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind intimații.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că recurenta nu a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru și timbrul judiciar, potrivit rezoluției de primire a dosarului și lipsa de procedură cu intimatul, pe dovada de citare fiind făcută mențiunea "destinatar mutat".
Față de mențiunea de pe citație și anume "destinatar mutat" Curtea face aplicarea disp.art.98 pr.civ. constatând procedura legal îndeplinită, având în vedere faptul că intimatul nu a adus la cunoștința instanței eventuala schimbare a domiciliului.
Apărătorul recurentului depune la dosar azi, în ședință publică, dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 19,5 lei și timbrul judiciar în valoare de 0,15 lei, potrivit rezoluției de primire a dosarului.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Apărătorul recurentului solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în partea a sentinței atacate, în sensul respingerii cererii formulată de lichidatorul debitoarei SC 2000 SRL împotriva pârâtului, ca neîntemeiată, fără cheltuieli de judecată. Susține că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii. Transferul de părți sociale și menționarea acestuia la registrul comerțului s-a făcut conform prevederilor legale, în scopul opozabilității față de terți, iar actul adițional prin care s-a efectuat cesiunea părților sociale este menționat în mod expres că a preluat activul și pasivul societății existent la data semnării prezentului înscris, privind toate datoriile și obligațiile societății identificate în procesul verbal de predare - primire încheiat la data de 22.04.2004.
CURTEA
Prin sentința comercială nr.1152/2.03.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a vii-a Comercială s-a admis cererea lichidatorului judiciar și ca urmare pârâții și au fost obligați în solidar la plata pasivului societății debitoare SC 2000 SRL în sumă de 71.064,79 lei conform tabelului definitiv consolidat rectificat la data de 16 07 2008. Prin aceeași hotărâre s-a dispus în temeiul art.131 din legea nr.85/2006 închiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei, precum și radierea acesteia din registrul comerțului.
Pentru a pronunța această soluție Tribunalul a reținut că prin cererea înregistrată la 17.11.2008 lichidatorul judiciar al debitoarei SC SRL a formulat în temeiul art.138 lit.b și d din legea nr.85/2006 cerere de atragere a răspunderii patrimoniale a pârâtului care a avut calitatea de asociat și administrator în perioada 1999-2004, precum și a pârâtului, căruia i-au fost cesionate părțile sociale la data de 22.04.2004. Tribunalul a constatat că la momentul cesionării părților sociale societatea avea datorii bugetare, iar la data de 5.05.2004 a fost înstrăinată autoutilitara 1304, apreciindu-se că acest transfer patrimonial s-a făcut în scopul de a-l sustrage de la urmărirea creditorilor.
Instanța de fond a mai constatat ca fiind întemeiată cererea lichidatorului și pentru faptul că din momentul cesionării părților sociale către și, societatea nu a mai depus bilanțuri anuale sau declarații la organele statului și nici unul din cei doi pârâți nu a depus la dispoziția lichidatorului actele prevăzute de art.28 din lege, deși au fost notificați în acest sens.
Împotriva sentinței a declarat recurs care a solicitat modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii cererii formulate în temeiul art.138 din legea nr.85/2006 ca neîntemeiată.
În drept au fost invocate dispozițiile art.304 pct.9 proc.civ.
Recurentul a susținut în dezvoltarea motivului de recurs că în mod greșit s-a admis cererea de angajare a răspunderii sale patrimoniale, întrucât la data cesiunii părților sociale către noii asociați a predat pe bază de proces-verbal întreaga arhivă a societății, astfel că nu i se poate imputa nepredarea documentelor contabile în anul 2008. Se mai arată că în mod eronat a fost considerat răspunzător pentru înstrăinarea unui bun al societății debitoare, atât timp cât acest transfer a avut loc după momentul cesiunii societății, când în mod evident nu mai avea nici o legătură cu societatea debitoare. Au fost atașate înscrisuri cum ar fi: certificat de înregistrare mențiuni emis de oficiul registrului comerțului și proces-verbal de predare-primire a arhivei societății debitoare la data de 22.04.2004.
Nu s-a formulat întâmpinare.
Analizând sentința atacată prin prisma criticilor aduse de recurent, Curtea constată că recursul este întemeiat și va fi admis pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a fost învestită cu soluționarea unei cereri de atragere a răspunderii patrimoniale față de pârâții și, foști administratori ai societății debitoare, în temeiul art.138 alin.1 lit.b și d din legea nr.85/2006.
Potrivit art.138 alin.1 lit.b și d, JUDECĂTOR 3: Aurică l-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere sau de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului prin fapta de a face acte de comerț în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice și prin aceea că au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
Din probele administrate în cauză a rezultat că recurentul a fost asociat și administrator al societății debitoare SC SRL până la data de 22 04 2004, când a cesionat integral toate părțile sociale către și. Este de subliniat că cererea de deschidere a procedurii insolvenței a fost formulată de creditoarea Administrația Finanțelor Publice Sector 4 pe 18.01.2008, așadar după 4 ani de la cesionarea părților sociale de către recurent.
La momentul cesionării societății debitoare, recurentul a încheiat cu cesionarii un proces-verbal de predare-primire (12 dosar ) prin care acesta a predat sub semnătură noilor asociați întreaga arhivă a societății, constând în registre contabile, de casă, dosare de plată, facturi, contracte, actele originale ale societății, extrase de cont Prin urmare, fapta prevăzută de art.138 lit.d nu poate fi imputată recurentului. Probele arătate relevă fără dubiu că acesta a ținut contabilitatea societății și la data cesionării părților sociale a predat toate documentele către noii asociați. Pentru faptul că aceștia, la momentul deschiderii procedurii insolvenței nu au prezentat lichidatorului documentele societății și nici la sediul social nu s-au găsit registre sau alte acte, nu poate fi răspunzător în nici un caz recurentul.
În ceea ce privește cea de a doua faptă imputată recurentului și anume, "a făcut acte de comerț în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice", prima instanță a considerat că pentru vânzarea la data 5.05.2004 a singurului bun identificat în patrimoniul debitoarei, este răspunzător și recurentul, apreciindu-se că transferul bunurilor și al societății s-a făcut cu scopul de a le sustrage urmăririi creditorilor.
Aprecierea instanței de fond nu se întemeiază pe dovezi clare în acest sens. Ba dimpotrivă, din analiza dovezilor aflate la dosar, rezultă o altă concluzie.
Astfel, autoutilitara, bun al debitoarei a fost vândută la data de 5.05.2004, după ce recurentul cesionase părțile sociale și predase prin proces-verbal toate documentele și actele societății. (/22.04.2004) Curtea consideră că în lipsa unor alte dovezi, nu îi poate fi imputat recurentului fapta de a fi înstrăinat acest bun, proprietatea debitoarei, faptă ce a avut loc când recurentul nu mai avea nici o legătură cu societatea.
De asemenea, susținerea că cesionarea însăși a societății a avut ca scop sustragerea de la urmărirea creditorilor este lipsită de suport logic și probator, având în vedere că prin actul de cesiune înregistrat la registrul comerțului și prin actul adițional la actul constitutiv al societății se prevede că cesionarii și declară în mod expres că au luat cunoștință de situația societății pe care o acceptă ca atare, preluând întregul activ și pasiv existent la data semnării actelor.
În această situație, Curtea consideră că nu s-a făcut dovada că recurentul ar fi săvârșit faptele ce îi sunt imputate și mai mult decât atât, nici o probă nu relevă legătura de cauzalitate dintre aceste fapte și ajungerea societății în incapacitate de plată. Or, legiuitorul nu a înțeles să instituie o prezumție cu privire la legătura de cauzalitate între faptă și ajungerea în insolvență, dimpotrivă, răspunderea patrimonială a persoanelor în temeiul dispozițiilor art.138 este o răspundere specială care presupune îndeplinirea cumulativă a celor patru condiții prevăzute pentru angajarea răspunderii civile delictuale (faptă, prejudiciu, legătură determinantă, vinovăție).
În dezacord cu prima instanță, Curtea consideră că cererea de angajare a răspunderii patrimoniale împotriva recurentului este neîntemeiată și ar fi trebuit să fie respinsă.
În concluzie, față de toate argumentele de fapt și de drept arătate, Curtea urmează să admită recursul și să modifice în parte sentința atacată, în sensul că, va respinge cererea formulată de lichidatorul debitoarei SC SRL împotriva pârâtului, ca neîntemeiată. Va menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurentul, împotriva sentinței comerciale nr.1552 /02.03.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4, SECTOR 4, INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ B și SC 2000 SRL prin lichidator.
Modifică în parte sentința atacată, în sensul că:
Respinge cererea formulată de lichidatorul debitoarei SC 2000 SRL împotriva pârâtului, ca neîntemeiată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18.06.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
I
Grefier,
Red.Jud. - 8.07.2009
Nr.ex.: 2
Fond: Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială
Președinte:
Președinte:Cosmin Horia MihăianuJudecători:Cosmin Horia Mihăianu, Iulia Prelipcean, Aurică
