Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 981/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A VI A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR.981
Ședința Publică de la 22.06.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Alina Pănescu
JUDECĂTOR 2: Cristina Scheaua
JUDECĂTOR 3: Cosmin Mihăianu
GREFIER - - -
.
Pe rol fiind soluționarea cererilor de recurs formulate de recurentele AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5, împotriva sentinței comerciale nr.1150 din 2.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât și intimata debitoare SC INDUSTRIAL SRL prin lichidator judiciar P.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, după care:
Întrucât ambele recurente au solicitat judecarea recursului și în lipsă potrivit art.242 alin.2 proc.civ. constatând cauza în stare de judecată, o reține spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de fata, deliberand retine urmatoarele:
Prin cererea inregistrata sub nr- pe rolul Tribunalului B Administratia Finantelor Publice sector 5 solicitat deschiderea procedurii insolventei impotriva debitoarei SC INDUSTRIAL SRL, aflata in incetare de plati pentu o creanta in suma de 40.664 lei, neachitata de mai mult de 30 de zile de la scadenta.
Prin sentinta comerciala nr. 4742/10.12.2007, instanta a dispus deschiderea procedurii insolventei fata de debitoare in conformitate cu art. 33 alin. 6 din Legea 85/2006, constatand ca societatea creditoare are o creanta certa, lichida si exigibila; prin sentinta comerciala nr. 834/25.02.2008, in temeiul art. 107 alin. 1 pct. D din lege s-a dispus intrarea in faliment prin procedura simplificata a insolventei, dizolvarea societatii debitoare.
Prin incheiarea de la 15.09.2008, instanta a autorizat comitetul creditorilor in temeiul art.138 alin.3 din Legea 85/2006 sa formuleze cerere de atragere a raspunderii patrimoniale.
Prin cererea inregistrata la 04.11.2008, comitetul creditorilor prin Administratia Finantelor Publice sector 5 solicitat in temeiul art. 138 alin.1 lit d angajarea raspunderii patrimoniale a administratorului debitoarei.
In motivarea cereri s-a aratat ca paratul se face vinovat de neintocmirea evidentelor contabile, in conformitate cu legea aceasta rezultand din neindeplinirea obligatiei prevazute de art. 28 din lege cat si a celei de depunere a situatiilor contabile la organele fiscale.
S-a sustinut ca administratorului societatii revenea obligatia de a solicita aplicarea dispozitiilor Legii 85/2006 privind procedura insolventei, in sensul de a nu dispune in interes personal continuarea unei activitati ce ducea in mod vadit debitoarea la incetare de plati; s-a mai sustinut ca o societate nu poate functiona viabil in conditiile in care administratorul manifesta un dezinteres total in ceea ce priveste indeplinirea conditilor minime pentru functionarea societatii, ce presupune in mod necesar intocmirea documentelor contabile conform legii.
Prin raportul de activitate nr. 5, intocmit de lichidatorul judiciar, s-a solicitat inchidarea procedurii in temeiul art 131 din lege.
Prin sentinta comerciala nr. 1150/02.03.2009, pronuntata indosar -, Tribunalul Bar espins cererea formulata de comitetul creditorilor prin Administratia Finantelor Publice a sector 5; in temeiul art.131 din lege a dispus inchiderea procedurii insolventei; a dispus radierea societatii debitoare.
Pentru a hotari astfel, instanta a retinut ca in cauza nu sunt incidente dispozitiile art.138 alin.1 lit. d din lege, intrucat textul nu instituie o prezumtie de culpa in sarcina administratorilor societatii; raspunderea acestora in temeiul prevederilor speciale nu este de natura contractuala; fiind aplicabile prevederile art. 998 - 999 cod civil, este necesar a proba intrunirea conditiilor pe care le presupune raspunderea civila delictuala si conditiile speciale prevazute de art. 138 de savarsire a uneia dintre faptele mentionate cu consecinta determinarii insolventei.
S-a apreciat ca nedepunerea situatiilor contabile la organele fiscale nu probeaza neindeplinirea obligatiei de intocmire a contabilitatii.
Cu privire la masura inchiderii procedurii s-au retinut intrunite cerintele art.131 din lege, lichidatorul judiciar constatand, in urma verificarilor efectuate ca in patrimoniul debitoarei nu se aflau lichiditati suficiente sau bunuri a caror valorificare sa permita continuarea procedurii, iar creditoarele nu
s-au oferit sa avanseze sumele necesare.
Impotriva acestei sentinte a formulat recurs creditoarele Administratia Finantelor Publice sector 5 si AVAS.
In recursul sau creditoarea sector 5 invocat motive de nelegalitate circumscrise dispozitiilor art. 304 pct. 9 pr.civ si art. 304 indice 1 pr.civ.
In esenta s-a sustinut ca instanta a procedat la gresita aplicare a dispozitiilor legale, retinand ca nedepunerea de catre debitoare, la organele fiscale a declaratiilor prevazute de lege echivaleaza cu neintocmirea contabilitatii, fiind indeplinite cerintele artr. 138 alin.1 lit. d din Legea 85/2006.
Cu privire la raspunderea administratorilor societatii debitoare au fost reluate sustinerile privind mandatul comercial, afirmandu-se incidenta dispozitiilor art. 71 - 72 din Legea 31/1990 raportat la art. 374 cod civil.
In recursul sau creditoarea AVAS a criticat sentinta pentru motive circumscrise art. 304 pct. 6, 8 si 9 pr.civ. precum si art. 304 indice 1 pr.civ.
Motivele de recurs nu au fost prezentate sistematizat, sustinandu-se, in esenta, ca in mod gresit instanta de fond nu a facut aplicarea art. 138 alin.1 lit c si d din lege.
S-a aratat ca paratul in calitate de administrator se face vinovat de gestionarea cu rea credinta a intereselor societatii, prin omisiunea de a vira, in fiecare luna contributiile de asigurari sociale de sanatate ale salariatilor, prin neintocmirea contabilitatii in conformitate cu legea a determinat cresterea gradului de insolventa al societatii, prin acumularea de datorii la bugetul de stat.
Au fost invocate dispozitiile art. 73 din Legea 31/1990; art. 878 cod comercial in temeiul carora opereaza raspunderea contractuala a administratorului, care este tinut pentru prejudiciul cauzat prin faptele sale in temeiul contractului de mandat.
S-a invederat ca neindeplinirea obligatiilor legale mentionate creaza o prezumtie legala in legatura cu folosirea bunurilor si creditelor societatii debitoare in alte scopuri decat cele prevazute de lege; s-a sustinut de asemenea ca raspunderea reglementata de art. 138 alin.1 din lege in ceea ce priveste administratorul societatii, imbraca forma raspunderii contractuale.
S-a sustinut ca administratorul se face vinovat de omisiunea, cu rea credinta, de a solicita declasarea procedurii insolventei, din probatoriul administrat rezultand ca debitoarea se afla in incetare de plati la sfarsitul anului 2003.
Analizand actele si lucrarile cauzei, Curtea apreciaza recursurile nefondate, urmand a le respinge pentru urmatoarele considerente:
Cu privire la recursul formulat de sector 5 va supune analizei cererea luând in considerare atat dispozitiile art. 138 alin.1 lit de invocat expres cat si cel prevazute de art.138 alin.1 lit c, din cuprinsul motivelor cererii de atragere a raspunderii patrimoniale rezultand ca si acestea au fost avute in vedere de creditoare; de asemenea va supune analizei motivele ce se regasesc deopotriva in recursul AVAS cat si in cel formulat de sector 5.
Raspunderea reglementata de art.138 din Legea 85/2006 nu reprezinta o extindere a procedurii insolventei asupra membrilor organelor de conducere, ci una personala, care intervine in situatia in care, prin savarsirea unei fapte dintre cele enumerate de textul de lege, s-a cauzat insolventa societatii.
Raspunderea civila instituita prin art. 138 alin. 1 din lege este o raspundere delictuala speciala ce se subsumeaza dispozitiilor art. 998 - 999 cod civil precum si conditiilor de exceptie prevazute de legea insolventei.
In cazul in care se solicita antrenarea raspunderii patrimoniale a administratorului societatii, chiar daca raporturile juridice stabilite intre acesta si societate sunt guvernate de dispoziiile art.71 -72 din Legea 31/1990, raspunderea, in temeiul art.138 alin.1 din lege nu se circumscrie raspunderii civile contractuale.
In consecinta, raspunderea administratorului societatii debitoare va fi analizata ca raspundere delictuala pentru fapta proprie, situatie in care se cer a fi intrunite cumulativ urmatoarele conditii: existenta prejudiciului, a faptei ilicite, existenta raportului de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciul reprezentat de cauzarea starii de insolventa, fapta sa fi fost savarsita cu vinovatie.
In cauza nu s-a probat savarsirea cu vinovatie a faptei, afirmandu-se in mod gresit ca opereaza prezumtia de culpa, pornind de la afirmatia ca raporturile juridice deduse judecati sunt guvernate de contractul de mandat.
In mod corect instanta de fond a retinut ca in cauza nu sunt incidente dispozitiile art. 138 alin. 1 lit c si d din lege.
Potrivit acestor dispozitii se poate dispune ca o parte a pasivului debitoarei sa fie suportata de membrii organelor de conducere, care au determinat starea de insolventa, prin faptul ca au dispus, in interes personal, continuarea unei activitati care ducea in mod vadit societatea in incetare de plati, ori au tinut o contabilitate fictiva, au facut sa dispara documentele contabile sau au tinut contabilitatea conform legii.
Ipoteza reglementate de art.138 alin.1 lit. c nu este dovedita, imposibilitatea acoperirii datoriilor, lipsa lichiditatilor si faptul ca administratorul decide totusi, continuarea activitatii urmarind redresarea socetatii, nu sunt fapte imputabile, in conditiile art. 138 alin 1 lit c, daca nu probeaza ca in luarea hotararii de continuare a activitatii care duce debitoarea in incetare de plati, a primat interesul personal.
Apreciaza ca nesesizarea instantei cu cerere de declansare a procedurii insolventei, in situatia in care din probatoriul administrat nu a reiesit ca administratorii au urmarit prin continuarea activitatii satisfacerea unor interese personale nu se circumscrie dispozitiilor art.138 alin.1 lit.c din lege.
De asemenea, imprejurarea nedepunerii declaratiilor fiscale aferente perioadei 2003 - 2005 nu este de natura sa determine atragerea raspunderii patrimoniale, pe de o parte pentru ca omisiunea inregistrarii situatiilor contabile la organele fiscale nu constiuie, in sine, o dovada a neindeplinirii obligatiei de organizare si conducere a contabilitatii si, pe de alta parte, nu s-a probat legatura de cauzalitate dintre fapta si prejudiciul constand in determinarea starii de insolventa.
Recurenta s-a limitat a formula afirmatii generale, fara a produce dovezi concludente si pertinente, iar sarcina probei, conform art.1169 cod civil incumba celui ce face o sustinere in fata judecatii.
Simpla invocare a prevederilor art.138 din lege nu este de natura a atrage, in mod necesar raspunderea membrilor organelor de conducere, caci legiuitorul nu a inteles sa instituie o prezumte legala de vinovatie si raspundere in sarcina membrilor organelor de conducere ale societatilor debitoare, ci a prevazut doar posibilitatea atragerii acestei raspunderi, dupa administrarea de dovezi care sa conduca la concluzia ca prin faptele savarsite s-a cauzat insolventa societatii.
Va supune analizei motivele invocate distinct, in recusul sau de catre AVAS.
Cu privire la motivul intemeiat pe dispozitiile art. 304 pct. 6 pr. civ. prin care sunt vizate situatiile de plus petita si ultra petita, verificand instanta constata ca in conditiile respingerii cererii de atragere a raspunderii patrimoniale ca neintemeiata nu se poate retine ca instanta a acordat mai mult decat s-a cerut sau cea ce nu s-a cerut, ci solutionand cererea cu care a fost investita a apreciat ca nefiind intrunite cerintele art.138 din Legea 85/2006.
Desi in drept cererea comitetului creditorilor s-a intemeiat exclusiv pe dispozitiile art.138 alin.1 lit. d, iar din cuprinsul cererii creditoarele se prevalează și de dispozitiile art.138 alin.1 lit.c, instanta a supus analizei probatoriul administrat si din perspectiva acestui text de lege.
De altfel, in cuprinsul motivelor de recurs redactate confuz de catre creditoarea AVAS, se regasesc argumente ce se circumscriu dispozitiilor art. 138 alin.1 lit. a din lege, motive ce nu au fost invocate in cererea introductiva si care,in conformitate cu dispozitiile art. 316 pr.civ. raportat la art. 294 alin.1 pr.civ. nu pot fi formulate direct in recurs.
Cu privire la motivul circumscris dispozitiilor art. 304 pct. 8 pr.civ, prin care se sanctioneaza interpretarea gresita a actului dedus judecati, cu consecinta schimbari naturii sau a intelesului lamurit si vadit neindoielnic al acestuia, prin dispozitiile mentionate se determina cu claritate campul de aplicare al textului de lege.
In cauza, creditoarele au invocat prin cerere raspunderea contratuala, prevalandu-se de existanta contractului de mandat incheiat de societatea debitoare cu administratorul parat.
In interpretarea dispozitiilor art.138 din lege, instanta a apreciat, asa cum s-a retinut, ca legea reglementeaza o raspundere delictuala speciala.
In consecinta, instanta nu a procedat la o gresita interpretare a actului dedus judecatii - contractul de mandat, nu a denaturat intelesul gresit al acestuia, ci a interpretat art.138 alin.1 din lege, in sensul mai sus retinut.
Aplicarea gresita a legii nu se poate cenzura in raport cu art.304 pct.8 pr.civ. intrucat acest motiv de nelegalitate se circumscrie prevederilor art. 304 pct. 9 pr.civ. care de altfel a fost deja supus analizei.
In consecinta apreciaza, in privinta recursului formulat de sector 5 ca neintrunite cerintele art.304 pct. 9 pr.civ si, in ceea ce priveste recursul formulat de AVAS cele prevazute de art. 304 pct. 6,8 si 9 pr.civ, in temeiul art. 312 alin. 1 pr.civ. va respinge recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
ECIDE:
Respinge ca nefondate ambele recursuri formulate de recurentele AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5, împotriva sentinței comerciale nr.1150 din 2.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât și intimata debitoare SC INDUSTRIAL SRL prin lichidator judiciar P.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 22.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.Jud.
2 ex.
Tribunalul București - Secția a VII a Comercială
Președinte - Judecător sindic:
Președinte:Alina PănescuJudecători:Alina Pănescu, Cristina Scheaua, Cosmin Mihăianu
