Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 991/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.991R
Ședința publică de la 30.09.2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Flori Bodnar CA -
JUDECĂTOR 2: Mioara Badea
JUDECĂTOR 3: Elena Mincu
GREFIER - -
Pe rol solutionarea recursului formulat de recurenta-creditoare, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3, împotriva sentinței comerciale nr.l288/19.03.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți, intimata-debitoare prin lichidator judiciar și intimata-creditoare INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul-pârât prin avocat care depune la dosar împuternicire avocațială, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că prin Serviciul Registratură la data de 05.06.2008, respectiv 02.07.2008 Tribunalul București - Secția a VII -a Comercială a înaintat dovezile de comunicare ale sentinței recurate.
Intimatul-pârât, prin avocat, arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Intimatul-pârât, prin avocat, solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii recurate ca temeinică și legală. Arată că recurenta invocă disp. art.138 lit.c și d din Legea nr.85/2006 și disp. art.72 și art.73 din Legea 31/1990, susținând că răspunderea administratorilor este contractuală, iar culpa este prezumată. Față de aceste susțineri, învederează că jurisprudența și doctrina a statuat că răspunderea administratorilor este o răspundere cu caracter excepțional, respectiv este o răspundere civilă delictuală. Mai arată că recurenta nu a dovedit existența condițiilor cumulative necesare pentru a fi îndeplinite disp. art.138 lit.c din Legea nr.85/2006. Totodată solicită să se observe că prima instanță a reținut în considerentele sentinței recurate faptul că, contabilitatea societății a fost ținută în condițiile legii, așa cum se menționează și în raportul întocmit de lichidatorul judiciar. Apreciază că nu sunt întrunite condițiile prev. de art.138 lit.c și d din Legea nr.85/2006, solicitând respingerea recursului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată. Depune la dosar note scrise.
Curtea, reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față, deliberând constată următoarele:
Prin sentința comercială nr.1288/19.03.2008 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială respins ca neîntemeiată cererea formulată în baza art.138 lit.c din Legea nr.85/2006 de creditoarea Administrația Finanțelor Publice Sector 3 împotriva pârâților și.
A închis procedura falimentului în baza art.132 alin.2 din Legea nr.85/2006 privind pe debitoarea în contradictoriu cu creditoarele Administrația Finanțelor Publice Sector 3 și B și a dispus radierea societății debitoare de la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București.
A dispus notificarea creditoarei, debitoarei, și Direcția Teritorială a Finanțelor Publice.
A dispus ca plata onorariului de 34.000 ron pentru lichidatorul judiciar să fie achitat din fondul ORC.
De asemenea, a dispus publicarea sentinței în Buletinul Procedurilor de ență.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul prin judecătorul sindic avut în vedere actele și lucrările cauzei și dispozițiile legale incidente, reținând în esență că debitoarea a depus la organul fiscal declarații rectificative ale obligațiilor către bugetul de stat, debitoarea fiind dizolvată de drept întrucât nu și-a preschimbat certificatul de înregistrare în termenul prevăzut de lege.
Judecătorul sindic a mai reținut că debitoarea a ținut o contabilitate în condițiile legii, dar și faptul că nu s-a demonstrat în cauză că pârâții au continuat activitatea debitoarei în interes personal.
Concluzionând, judecătorul sindic a constatat că cererea creditoarei nu a fost dovedită în condițiile art.1169 - 1170 Cod civil.
La data de 23.04.2008, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei a solicitat completarea dispozitivului sentinței comerciale nr.1288/19.03.2008 în sensul că, onorariul de 34000 lei este purtător de TVA.
În drept au fost invocate dispozițiile art.281 Cod pr.civ.
Prin încheierea ședinței Camerei de Consiliu de la 7.05.2008 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul București - Secția VII- Comercială a admis cererea lichidatorului judiciar și a dispus completarea dispozitivului sentinței comerciale nr.1288/19.03.2008 în sensul că onorariul pentru lichidatorul judiciar, în cuantum de 34000 ron este exclusiv TVA și va fi achitat din fondul ORC.
Împotriva sentinței comerciale nr.1288 din 10.03.2008 creditoarea Administrația Finanțelor Publice Sector 3 declarat recurs în termen, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civ. considerând că este neîntemeiată și nelegală, fiind dată cu aplicarea greșită a legii.
În motivarea recursului recurenta a invocat următoarele:
- Din verificarea evidențelor instituției s-a constatat că societatea nu a depus declarațiile privind obligațiile de plată la bugetul de stat și deconturile pentru intervalul 2001 - 2007, situație reflectată de anexele la cerere. Prin urmare, se poate constata că au fost încălcate dispozițiile art.1 și 4 din nr.OG68/1997 privind procedura de întocmire și depunere a declarațiilor de impozite și taxe, act normativ în vigoare până la apariția G nr.92/2003 și dispozițiile art.21-23 - coroborat cu art.78 - 81, referitor la obligația și modalitatea de a depune declarațiile fiscale, din G nr.92/2003 privind Codul d e procedură fiscală.
- De asemenea, societatea a încălcat și dispozițiile art.73 și art.201 din Legea nr.31/1990, nedepunând raportările contabile la termenele stabilite de lege, ultimele bilanțuri depuse la instituția sa fiind cele aferente perioadelor 01.01.2002-31.12.2002, 01.01.2004 - 30.06.2004 și 01.01.2006 - 30.06.2006.
În acest sens, recurenta a invocat că toată practica judiciară cât și doctrina în domeniu au statuat că nedepunerea documentelor contabile de către societate precum și ținerea unei contabilități cu nerespectarea prevederilor legale în materie echivalează cu săvârșirea de către administratorii societății debitoare uneia din faptele prevăzute de art.138 lit.d potrivit căreia, societatea nu ținut contabilitatea în conformitate cu legea."
- Debitorul avea obligația, conform dispozițiilor art.27 din Legea nr.85/2006, să depună cerere prin care să solicite deschiderea procedurii prevăzută de lege în termen de maxim 30 de zile de la data constatării existenței stării de ență. Nedepunerea unei astfel de cereri conduce la concluzia că organele de conducere ale societății au continuat activitatea acesteia, deși starea de încetare de plăți era evidentă.
-Potrivit art.72 din Legea nr.31/1990 și art.73 alin.2 din aceeași lege "obligațiile și răspunderea administratorilor sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat" iar în conformitate cu dispozițiile art.1540 cod civil "mandatarul este răspunzător nu numai pentru dol, dar și încă de culpa comisivă în executarea mandatului".
Invocând prevederile art.374 Cod comercial, recurenta a învederat că, în cazul răspunderii contractuale, culpa pârâților este prezumată potrivit art.1082 din Codul Civil raportat la art.138 din Legea nr.85/2006, întrucât o societate comercială nu poate funcționa viabil, în situația în care administratorul statutar al acesteia manifestă un dezinteres total în ceea ce privește îndeplinirea condițiilor minime pentru funcționarea societății.
În consecință, recurenta a învederat că, în opinia sa, poate fi atrasă răspunderea administratorului debitoarei, fiind întrunite condițiile aplicării dispozițiilor art.138 alin.1 lit.c și d din lege.
Având în vedere motivele de fapt și de drept prezentate, recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate și pe fond, admiterea cererii întemeiată pe dispozițiile art.138 alin.1 din lege și, în consecință, atragerea răspunderii personale a pârâților întrucât prin felul în care au acționat, au determinat starea de abilitate a acesteia și, cu rea-credință, au încercat să se sustragă de la plata obligațiilor către bugetul de stat.
În baza art.242 alin.2 Cod pr.civ. recurenta a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
La dosarul cauzei intimatul pârât a depus note scrise solicitând respingerea recursului declarat de recurentă și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală.
Examinând recursul în raport de criticile invocate, în raport de actele și lucrările cauzei și având în vedere dispozițiile legale incidente, Curtea constată că este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.
Astfel, cererea recurentei fost întemeiată pe dispozițiile art.138 lit.c și din Legea nr.85/2006, potrivit cărora membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere și orice altă persoană au cauzat starea de ență prin următoarele fapte: au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți și au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
Răspunderea patrimonială reglementată de dispozițiile mai sus menționate nu este o extindere a procedurii falimentului asupra acestor persoane, ci este răspundere personală, care intervine numai atunci când, prin săvârșirea vreunei fapte din cele enumerate de textul de lege, acestea au cauzat starea de ență a societății debitoare.
Curtea nu poate reține susținerea recurentei în sensul că răspunderea intimaților pârâți este o răspundere prezumată, guvernată după regulile răspunderii mandatului comercial, prin evocarea dispozițiilor art.1540 Cod civil, art.72 din Legea nr.31/1990 și ale art.374 Cod comercial.
Natura juridică a răspunderii administratorului este aceea ca unei răspunderi speciale care împrumută caracteristicile răspunderii civile delictuale.
Aceasta pentru că, în raport de dispozițiile art.72 din Legea nr.31/1990, este de natură contractuală și apreciabilă după aceste reguli exclusiv răspunderea administratorului în raport cu societatea comercială în care îndeplinește această funcție.
În cauză, însă se solicită antrenarea răspunderii intimaților pârâți față de creditoarea societății debitoare aflată în stare de ență, răspundere ce își are cauza juridică în dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006.
Fiind vorba despre o răspundere civilă delictuală înseamnă că pentru a fi antrenată trebuie îndeplinite în mod cumulativ condițiile generale prevăzute de art.998 - 999 Cod civil, respectiv: fapta ilicită, prejudiciul cauzat, legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și culpa, aceasta din urmă neputându-se prezuma ca în cazul răspunderii contractuale.
Recurenta a susținut conduita reprobabilă a intimaților pârâți care, în opinia sa, au continuat activitatea societății, deși starea de încetare de plăți era evidentă, fiind incidente dispozițiile art.138 lit.c din Legea nr.85/2006.
Pe lângă faptul că recurenta nu a prezentat nici în fața instanței de fond și nici în recurs, în ce au constat activitățile desfășurate de intimații-pârâți în interesul lor personal, Curtea reține că aceasta nici nu a probat susținerile întemeiate pe dispozițiile legale mai sus menționate, deși îi revenea sarcina probei în condițiile art.1169 Cod civil.
Nu poate justifica admiterea recursului susținerea recurentei în sensul că intimații pârâți nu au solicitat intrarea în stare de faliment a societății, neprobându-se că prin nedepunerea unei cereri în condițiile art.27 din Legea nr.85/2006, aceștia au cauzat starea de ență a societății debitoare și au dispus, în interes personal, continuarea activității acesteia în detrimentul creditorilor.
Nici criticile invocate legate de incidența în cauză dispozițiilor art.138 lit.d din Legea nr.85/2006, critici justificate de recurentă prin faptul că răspunderea intimaților pârâți este o răspundere contractuală prezumată, nu pot fi primite pentru argumentele prezentate mai înainte, răspunderea reglementată de aceste dispoziții fiind o răspundere civilă delictuală și nu una contractuală.
Afirmațiile generale ale recurentei în sensul că nedepunerea tuturor documentelor contabile impuse de legislația în materie fiscală și neîndeplinirea obligațiilor fiscale demonstrează culpa intimaților pârâți în cauzarea stării de ență, nu au fost probate, fiind practic simple supoziții, în baza cărora nu poate fi atrasă răspunderea patrimonială acestora.
De altfel, pe acest aspect, Curtea reține că la dosarul cauzei se află depuse serie de documente contabile, printre care și Fișa sintetică totală pe plătitor evaluată la data de 08.11.2007, care cuprinde chiar declarațiile fiscale depuse de către societate.
Mai mult, din precizările înregistrate sub nr.78571/11.03.2008 (fila 298 - dosar fond) rezultă că recurenta creditoare și-a diminuat cuantumul creanței inițiale, datorită unor plăți parțiale efectuate de către debitoare, dar și datorită reglării fișei sintetice pe plătitor ca urmare a prezentării de către debitoare a documentelor contabile.
În aceste condiții, susținerile recurentei întemeiate pe dispozițiile art.138 lit.d din Legea nr.85/2006 nu pot fi primite.
În considerarea celor arătate, Curtea apreciază că sentința atacată este legală, astfel că, în baza art.312 alin.1 Cod pr.civ. recursul declarat împotriva acesteia va fi respins ca nefondat.
Se va lua act că intimatul nu solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta-creditoare, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3, împotriva sentinței comerciale nr.l288/19.03.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți, intimata-debitoare prin lichidator judiciar și intimata-creditoare INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ, ca nefondat.
Ia act că intimatul nu solicită cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 30.09.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.Jud. - 20.10.2008
Tehnored.-21.10.2008
2 ex.
Tribunalul București - Secția VII- Comercială
Președinte - Judecător sindic:
Președinte:Flori BodnarJudecători:Flori Bodnar, Mioara Badea, Elena Mincu
