Anulare hotarare aga Spete. Decizia 1134/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 1134/R-COM
Ședința publică din 04 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Gina Achim judecător
- -, judecător
- -, judecător
- -, grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamanta GRUP. cu sediul în Râmnicu V, str.G-ral nr. 18, județul V, împotriva sentinței comerciale nr. 401/C din 12 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și contencios administrativ fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți SC SRL RM., cu sediul în-, județul V, SC SRL -PRIN, cu sediul în Râmnicu V,--7/2,.A,.19, județul V și intimatul.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurenta- reclamantă GRUP prin avocat, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar și intimata-pârâtă SC SRL prin avocat, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul intimatei- pârâte depune la dosar concluzii scrise.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Av. având cuvântul pentru recurenta-reclamantă Grup, susține oral recursul așa cum este formulat în scris, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței și pe fond admiterea cererii lichidatorului.
Av. având cuvântul pentru intimata- pârâtă SC SRL, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțate ca fiind legală și temeinică, întrucât în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prev. de dispoz.art.80 alin.1 pct.b și c din Legea nr.85/2006, precum și pentru motivele menționate în concluziile scrise depuse la dosar.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată următoarele:
La data de 28 mai 2008, s-a înregistrat cererea formulată de reclamantul Grup Rm.V împotriva pârâților SC SRL Rm.V și SC SRL, solicitând anularea actului de vânzare-cumpărare efectuat prin factura fiscală seria - XIV nr.-/2004 de către SC SRL și obligarea primei pârâte la restituirea bunului dobândit sau contravalorii acestuia.
În motivarea cererii s-a precizat că, în data de 27 septembrie 2007, Tribunalul Vâlceaa dispus deschiderea procedurii insolvenței debitoarei, fiind desemnat în calitate de administrator judiciar Grup Rm. În data de 23.11.2004, debitoarea a înstrăinat către SC SRL bunul mobil - autoutilitara furgon, culoare albă, an de fabricație 1999, cu suma de 10 milioane lei vechi. Această vânzare s-a efectuat în dauna creditorilor, pârâta fiind de rea credință.
În cauză sunt întrunite dispozițiile prev. de art.80 al.1, lit.b și c din Legea 85/2006, existând o înțelegere obscură între cei care au încheiat vânzarea comercială, de a-i frauda pe creditori.
În dovedirea cererii s-au depus în dosarul cauzei mai multe acte, s-a efectuat o expertiză tehnică pentru evaluare bunuri.
Prin Sentința nr.401/C/12.03.2009, Tribunalul Vâlcea - Secția comercială a respins cererea formulată de GRUP Rm.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că, ârâta p. din proces - SC SRL este în faliment din data de 27.09.2007. În luna 2004, emis factura din prezentul litigiu prin care a înstrăinat celeilalte pârâte - SC SRL Rm.V o autoutilitară furgon, culoare albă, an de fabricație 1999.
De fapt, acest vehicul nu este singurul înstrăinat; pârâta a înstrăinat în acea perioadă circa 30-35 vehicule diverselor părți.
La complet, au fost pe rol circa 20 de dosare cu același obiect.
Deși reclamanta a susținut că, în cauză, aceste vânzări s-au efectuat pentru fraudarea creditorilor, analizând în ansamblu cauza, Tribunalul Vâlceaa reținut că, în anul 2004 (la sfârșitul anului), pârâta SC "" a fost într-o situație grea financiară, determinată de necesitatea restituirii unui împrumut în euro către BCR - fila 58 dosar.
BCR a impus pârâtei restituirea acestui împrumut la sfârșitul anului 2004, iar nu în tranșe așa cum se stabilise inițial. Din acest motiv, pârâta a vândut circa 30-35 vehicule cu un preț mai mic decât cel real, în scopul de a depăși dificultatea financiară în care se afla - contractul de credit depus la dosar și tranzacția încheiată de părți și consfințită de Judecătoria Rm.V prin Sentința 5926/2005.
Vehiculele și cel din litigiu, au avut o stare tehnică precară - așa cum a rezultat și din declarația martorului - fila 90 dosar.
Expertiza tehnică efectuată în cauză nu a putut verifica vehiculul din litigiu, așa încât concluziile sale sunt pur teoretice.
În cauză nu sunt îndeplinite disp. art.80 al.1, lit.b și c din Legea 85/2006 și, în consecință, a fost respinsă cererea.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, GRUP Rm.V, criticând soluția instanței de fond ca nelegală.
În motivare se susține că lichidatorul a putut să constate existența facturii privind vânzarea autoturismului în litigiu doar din documentele existente la Primăria Municipiului Rm.V și că, potrivit raportului de expertiză valoarea autoturismului la data vânzării era de 10.456,65 lei pentru autoutilitara. 3 uși +1, culoare albă, an de fabricație 1999.
Se mai susține că, situația financiară grea reținută de instanța de fond, pentru a justifica vânzarea, nu are relevanță, atâta timp cât valoarea bunului depășește cu mult suma primită de societatea falită ca preț al vânzării și că, în sensul art.80 alin.l lit. b și c din Legea nr.85/2006, valoarea arătată constituie dovada intenției părților de lezare a drepturilor creditorilor.
Lichidatorul mai susține că, dovada intenției frauduloase a administratorului social, rezultă și din faptul că, acesta nu a depus documentele prevăzute de Legea nr.85/2006.
Analizând sentința recurată, prin prisma criticilor invocate și în raport de probatoriul administrat în cauză, instanța constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art.80 alin.l lit. b din Legea nr.85/2006, lichidatorul poate introduce la JUDECĂTOR 2: Andreea Tabacu l-sindic acțiuni pentru anularea constituirilor ori a transferurilor de drepturi patrimoniale către terți și pentru restituirea de către aceștia a bunurilor transmise și a valorii altor prestații executate, realizate de debitor prin operațiuni comerciale în care prestația debitorului depășește vădit pe cea primită, efectuate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii.
Ca atare, pentru a fi incidentă ipoteza textului este necesar ca prestația debitorului în actul respectiv, să fie disproporționat de mare față de prestația primită, actul să se fi încheiat în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii, legea adăugând în ceea ce-l privește pe debitor, prezumția relativă de fraudă în dauna creditorilor, care poate fi răsturnată de debitor.
Prin factura din luna 2004 (procedura a fost deschisă la 27.09.2007), SC SRL a înstrăinat pârâtei SC SRL autoutilitara, culoare albă, an de fabricație 1999, cu suma de câte 10.000.000 lei Rol.
Raportul de expertiză efectuat în cauză a reținut valoarea bunului la data înstrăinării, 23.11.2004 ca fiind 10.456,65 RON. Valoarea reală la momentul de față, este de 5.897, 85 RON.
La 25.11.2005, intimata SC SRL a încheiat o tranzacție cu BCR - Sucursala Județeană V, prin care a fost reeșalonat creditul total (58-64), iar prin sentința nr.5926/25.11.2005, s-a luat act de tranzacție care a constituit dispozitivul sentinței.
Ca atare, apărarea pârâtei, prin care susține că vânzarea a fost făcută sub imperiul nevoii de a avea lichidități în vederea acoperirii creanței față de bancă, nu poate fi reținută, contestația la executare fiind formulată de SC SRL în anul 2005, iar nu aproape de momentul efectuării înstrăinării.
De altfel, cerința textului sus menționat, pentru a fi incidentă desființarea contractelor, este existența unei disproporții vădite între prestațiile părților din contract. Această cerință trebuie analizată, nu condițiile subiective în care s-a ajuns la încheierea actului de vânzare - cumpărare. Faptul că prezumția de fraudă, instituită în art. 85 alin 3 din nr.85/2006, nu se extinde și la terțul dobânditor, nu atrage concluzia că, nu este îndeplinită cerința legală, de vreme ce, legea nu condiționează desființarea actelor de poziția subiectivă a terțului la momentul încheierii contractului.
În ce privește valoarea bunului, se constată că cerința legală este îndeplinită, pentru a fi în ipoteza desființării actului fraudulos. Din raportul de expertiză rezultă că valoarea autoutilitarei a fost la data înstrăinării mult mai mare decât suma de 10.000.000 ROL(1.000 RON), care a reprezentat prețul vânzării. Faptul că această valoare a fost stabilită doar prin raportarea pe care expertul a făcut-o la vechimea autoturismului, nu are relevanță, atâta vreme cât, s-a arătat în raport că autoutilitara nu s-a putut identifica, urmare a faptului că pârâta, nu s-a prezentat la convocare. Or, în cauză se constată pasivitatea pârâtelor, în a dovedi starea autoutilitarei și valoarea ei diferită față de cea reținută de expert.
Ca atare, valoarea reală a bunului la data tranzacției, era disproporționat mai mare față de prețul încasat, astfel că ipoteza dispoziției art.80 lit. b din Legea nr.85/2006, este întrunită în cauză.
Totodată, se va reține că, potrivit art. 83 alin 1 din nr. 85/2006, terțul dobânditor în cadrul unui transfer patrimonial, anulat conform art. 80, va trebui să restituie averii debitorului bunul transferat sau, dacă bunul nu mai există, valoarea acestuia de la data transferului efectuat de către debitor, cu posibilitatea pentru pârâtul cumpărător, de a recupera sumele achitate în cadrul procedurii insolvenței, dacă a restituit bunurile. Este cert că, suma deja achitată debitorului la data transferului, se impută asupra valorii care urmează să fie restituită, deoarece aceasta a fost adusă deja în patrimoniul debitoarei, astfel că suma, reprezentând valoarea ce se va recupera, în ipoteza în care bunul nu mai există, va fi: 4.897,88 lei.
Pentru aceste considerente, instanța, în temeiul art.312 proc.civ, raportat la art.80 alin.l lit. b din Legea nr.85/2006, va admite recursul, va modifica în tot sentința instanței de fond, în sensul că, se va admite acțiunea, se va anula contractul de vânzare-cumpărare constatat prin factura fiscală din luna 2004 și va fi obligată cumpărătoarea SC SRL să restituire bunul dobândit sau, în cazul în care acesta nu mai există, să plătească contravaloarea acestuia, determinată conform concluziilor raportului de expertiză efectuat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de reclamantaGRUP,cu sediul în Rm. V, str. G-ral, nr. 18, județul V, împotriva Sentinței comerciale nr. 401/C din 12 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și contencios administrativ fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți SC SRL RM., cu sediul în-, județul V, SC SRL -PRIN, cu sediul în Râmnicu V,--7/2,.A,.19, județul V și intimatul.
Modifică sentința în sensul că, admite acțiunea, obligă la restituirea bunului ori a sumei de 4897,88 lei, în caz de imposibilitate a restituirii bunului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 04 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 3: Constantina Duțescu
- - -
Grefier,
-
Red.
/8 ex/12.11.2009
Jud.fond
Președinte:Gina AchimJudecători:Gina Achim, Andreea Tabacu, Constantina Duțescu
