Anulare hotarare aga Spete. Decizia 1143/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA Operator 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA -. 1143/
Ședința publică din 08.10.2009
PREȘEDINTE: Dorin Ilie Țiroga
JUDECĂTOR 2: Marian Bratiș
JUDECĂTOR 3: Magdalena
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta T împotriva deciziei civile nr. 23/A/26.05.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții - - SRL T, - SRL T și - - SRL prin administrator judiciar, având ca obiect acțiune în anulare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. în reprezentarea pârâtei intimate - SRL T, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, Curtea constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta pârâtei intimate - SRL T solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată în cuantum de 2380 lei reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.
CURTEA
În deliberare constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 23/A/26.05.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- s-a admis apelul declarat de apelanta - SRL T împotriva sentinței civile nr. 7664/10.06.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr- în contradictoriu cu intimații - T, - - SRL T și - - SRL prin administrator judiciar, s-a anulat sentința apelată și constatând competența Tribunalului Timișa reținut cauza spre soluționare.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a constatat că prin cererea înregistrată la Judecătoria Timișoara sub nr-, la data de 03.03.2008, reclamanta Direcția Generală a Finanțelor Publice Tac hemat în judecată pe pârâtele - - SRL și - SRL, pentru ca instanța prin hotărârea ce o va pronunța să constate și să dispună următoarele: în principal, in temeiul art. 151 alin. 10 din nr.OG 92 /2003 republicata, privind Cod. pr. fiscala, constatarea nulității absolute a Contractului de vânzare - cumpărare autentificat nr. 44/21.02.2008 la - încheiat intre vânzătoarea "- " T si comparatoarea " " cu privire la imobilul teren cu construcții, in suprafața de 2.227 mp, situat administrativ in T, Str. -, -. 55A. Județul T, înscris in CF nr. 2626, nr. cadastral 381/b/1/a/2 și în subsidiar, in temeiul art. 975.civ, revocarea aceluiași Contract de vânzare - cumpărare, autentificat sub nr. 44 /21.02.2008 la -.
În motivarea acțiunii reclamanta arată că debitorul bugetar urmărit "- " T are un debit cert, lichid si exigibil față de bugetul de stat (creditor bugetar T prin pentru Contribuabili Mijlocii) in suma de 834.205 lei, reprezentând TVA si contribuții la bugetele de asigurări cu accesoriile aferente, așa cum rezulta din recapitulatia debitelor cuprinsa in de sechestru pentru bunuri imobile nr. 187SG/18.01.2008 încheiat de T - pentru Contribuabili Mijlocii și întrucât debitorul bugetar urmărit nu si-a achitat debitele in termenul legal creditoarea bugetara T - pentru Contribuabili Mijlocii, in condițiile art. 154 alin. 5 din nr.OG 92/2003 privind pr. fiscala, modificata, a procedat la întocmirea in data de 18.01.2008 a de sechestru pentru bunuri imobile, înregistrat la "- " T sub nr. 187SG/18.01.2008 si la pentru Contribuabili Mijlocii T sub nr. 821/18.01.2008, până la concurenta sumei totale de 834.205 lei.
Reclamanta arată că bunurile imobile sechestrate, conform acestui de sechestru întocmit, constau in: clădiri in suprafața de 1.018 mp, situat administrativ in T, Str. -, -. 55A, Județul T, înscris in CF nr. 2626, nr. cadastral 381/b/l/a/2, si teren intravilan in suprafața de 2.227 mp, situat administrativ in T, Str. -, -. 55A, Județul T, înscris in CF nr. 2626, nr. cadastral 381/b/l/a/2. Măsura de executare silita întreprinsa s-a realizat la locația bunurilor supuse sechestrării, locație care coincide cu sediul social si domiciliul fiscal al societății comerciale debitoare. Dovada in acest sens sta Ordinul de deplasare nr. 480/18.01.2008 emis de T, prin care executorul fiscal este însărcinat să pună in aplicare masurile de executare silita la "-", ordin de deplasare care este semnat si stampilat de către agentul economic.
S-a susținut de către reclamantă, că procesul verbal de sechestru pentru bunuri imobile din data de 18.01.2008, a fost înregistrat la "- " T sub nr. 187SG/18.01.2008, poarta stampila societății debitoare aplicata la aceeași data și a fost încheiat in prezența martorilor si, dar nu a fost semnat de către reprezentanții legali ai societății debitoare sau de către o alta o persoana competenta din cadrul acesteia. Întrucât reprezentanții legali ai societății debitoare nu au fost de fata la încheierea procesului verbal de sechestru, acesta a fost comunicat societății cu adresa T nr. 853 /21.01.2008, înregistrata sub nr. 188SG/21.01.2008 la societatea debitoare "- "
De asemenea, reclamanta a arătat că la data de 22.01.2008, cu adresa nr. 916 122.01.2008 organele de executare din cadrul T au solicitat T - Biroul de cadastru si Publicitate Imobiliara T notarea in CF nr. 2626, nr. cadastral 381/b/l/a/2 a procesului verbal de sechestru pentru bunuri imobile din 18.01.2008, cererea fiind înregistrata sub nr. 8.201/22.01.2008, iar prin Încheierea nr. 8.201/2008, pronunțata in dosarul nr. 8.201/2008, si înregistrata la T sub nr. 2.680/05.02.2008, T - Biroul de Cadastru si Publicitate Imobiliara Tar espins cererea formulata in temeiul art. 22 lit. a) din Legea nr. 7/1996 republicata, motivat de faptul ca proprietar al imobilului asupra căruia se solicita notarea este " " T, cu titlu de cumpărare conform Contractului de vânzare-cumpărare autentificat nr. 44/21.02.2008 la -, iar nu debitoarea "- "
Se învederează instanței că procesul verbal de sechestru pentru bunuri imobile a fost întocmit la data de 18.01.2008, fiind înregistrat la "- " T sub nr. 187SG/18.01.2008 si la pentru Contribuabili 1 Mijlocii T sub nr. 821/18.01.2008, iar Contractul de vânzare-cumpărare contestat a fost încheiat in data de 21.01.2008, situație in care actul de dispoziție al vânzării, a intervenit ulterior indisponibilizării făcute de către organele fiscale de executare silita.
Ca urmare, reclamanta consideră, că actul de dispoziție al vânzării, materializat prin Contractul de vânzare - cumpărare încheiat in data de 21.01.2008 si autentificat sub nr. 44 /21.02.2008 Ia -, este lovit de nulitate absoluta.
Se invocă de către reclamantă,existența fraudei debitorului (consilium fraudis), care a cunoscut ca prin încheierea actului de vânzare - cumpărare își provoacă starea de insolvabilitate, dar, chiar mai mult, a urmărit crearea acestei stări de insolvabilitate și existența fraudei terțului dobânditor data de următoarele elemente de fapt: sediul social comun al celor doua societăți contractante: atât vânzătoarea "- " T cât si comparatoarea " " T au același sediu social si anume in T, Str. -, -. 55A, Județul T; controlul comun a celor doua părți contractante, rezultat din componenta identica a asociaților si ponderea părților sociale in cadrul celor doua societăți comerciale: "-" T, componenta asociaților: - 62,5%, - 12,5%, - 12,5%, - 12,5%; " " T, componenta asociaților: - 62,5%, - 12,5%, - 12,5%, -12,5%; legătura de rudenie dintre cei doi administratori ai celor doua societăți:, administrator al "- " T, respectiv -, fiul lui, administrator al " " T; graba suspecta cu care s-a realizat tranzacția de vânzare-cumpărare, respectiv intenția de cumpărare născuta "peste noapte" a terțului dobânditor " " T, exact in momentul in care organele de executare fiscala intenționau sa aplice măsura sechestrului imobiliar asupra principalelor active ale debitoarei bugetare "-"
În drept se invocă dispozițiile art. 112.pr.civ.; art. 151, art. 154 din nr.OG 92 /2003 republicata, privind Cod Pr. fisc. și art. 975 Cod Civ.
La primul termen de judecată reclamanta și-a precizat acțiunea în sensul completării petitului inițial al cererii de chemare in judecata, cu capătului de cerere accesoriu privind restabilirea situației anterioare încheierii actului nul, de vânzare-cumpărare, prin radierea dreptului de proprietate al " " si reînscrierea dreptului de proprietate al "- " T in CF nr. 2626, nr. cadastral 381/b/l/a/2.
Pârâta - " " SRL a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii formulate de DGFP T, atât în ceea ce privește cererea principală - constatarea nulității absolute a Contractului de vânzare cumpărare nr. 44/21.01.2008 cât și a celei secundare - revocarea aceluiași contract ca netemeinică și nelegală.
Cu privire Ia starea de fapt, pârâta - " " SRL arată că la data de 21.01.2008, a semnat un contract de vânzare cumpărare având ca obiect transferul proprietății imobilului înscris în cartea funciară nr. 2626, realizarea acestei tranzacții fiind rezultatul unor negocieri prelungite, începute în cursul anului 2007, după cum rezultă din Cererea de credit din data de 28.11.2007, încă din luna noiembrie a anului 2007, solicitând aprobarea unui credit necesar achiziționării clădirii din-.
Cu privire la constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 44/21.01.2008, pârâta a arătat că, acest capăt de cererea este nejustificat și abuziv, întrucât procesul verbal de sechestru i-a fost comunicat în cursul zilei de 21.01.2008, susținerile reclamantei că ar fi realizat procedura de comunicare în data de 18.01.2008 fiind nereale. După cum rezultă din chiar conținutul procesului verbal de sechestru (ultima filă), în data de 18.01.2008 "debitorul nu este de față". Comunicarea procesului verbal de sechestru trebuia sa se facă în mod obligatoriu în prezența reprezentantului legal al societății comerciale debitoare. După cum rezultă din prevederile art. 152 alin. (1) Cod de procedură fiscală, procesul verbal de sechestru cuprinde, în mod obligatoriu, mențiuni care trebuie făcute de reprezentantul legal al debitorului. Aceste mențiuni reprezintă modalități esențiale de protejare a dreptului de proprietate.
Faptul că procesul verbal de sechestru nu a fost comunicat în data de 18.01.2008 este confirmat, implicit, chiar de organul de executare. Dacă ar fi considerat realizată procedura de comunicare în data de 18.01.2008, organul de executare nu ar mai fi apelat la comunicarea acestuia din nou, trei zile mai târziu.
Pârâta invocă faptul că actul administrativ conform art.4 5. pr. fiscală, produce efecte din momentul în care este comunicat contribuabilului și faptul că procesul verbal de sechestru, nu îi este opozabil, opozabilitatea lui fiind condiționată de înscrierea lui în Cartea funciară nr. 2626 localității
Cu privire la capătul de cerere având ca obiect revocarea contractului de vânzare cumpărare în temeiul art. 975 Cod civil, pârâta arată că în cauză condiția privitoare la viclenie, nu este îndeplinită, întrucât încheierea contractului de vânzare cumpărare a fost rezultatul unei decizii, respectiv al unui acord de voință, survenite între părțile contractante în a doua Jaa nului 2007, acest lucru rezultând fără echivoc din documentele anexate acțiunii, iar motivele care au stat la baza deciziei de achiziționare a imobilului, nu au nici o legătură cu relațiile personale existente între asociați, ci au un fundament economic.
Prin nr. 7664/10.06.2008 Judecătoria Timișoaraa admis capătul de cerere formulat, în principal, de către reclamantă, a constatat nulitatea absolută a Contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 44/21.02.2008 la Biroul Notarului Public, încheiat între pârâta - - SRL, în calitate de vânzător și pârâta - SRL în calitate de cumpărător, cu privire la imobilul înscris în CF nr. 2626, nr. cad 381/b/1/a/2, constând în teren cu construcții, în suprafață de 2.227 mp, situat în T,-, jud. T și a admis capătul de cerere accesoriu privind restabilirea situației anterioare, în sensul radierii din CF 2626, nr. cad 381/b/1/a/2, în baza prevederilor art. 22 alin. 3 din Legea7/1996, a dreptului de proprietate al pârâtei - SRL și reînscrierea dreptului de proprietate al pârâtei - - SRL, asupra aceluiași imobil mai sus menționat, reținând următoarele:
Prin Contractul de vânzare - cumpărare autentificat nr. 44/21.02.2008 la -, pârâta "- " Tav ândut pârâtei " ", imobilul înscris in CF nr. 2626, nr. cadastral 38l/b/1/a/2 constând în teren cu construcții, in suprafața de 2.227 mp, situat administrativ in T,-. Județul
Anterior încheierii acestui contract, respectiv la data de 18.01.2008, în condițiile art. 154 alin. 5 din nr.OG 92/2003 privind Cod Pr. Fiscala, reclamanta Direcția Generală a Finanțelor Publice T, a procedat la întocmirea, în data de 18.01.2008, a Procesului verbal de sechestru pentru bunuri imobile, înregistrat la "- " T sub nr. 187SG/18.01.2008 și la pentru Contribuabili Mijlocii T sub nr. 821/18.01.2008, pana la concurenta sumei totale de 834.205 lei.
Bunurile imobile sechestrate, conform acestui Proces verbal de sechestru întocmit de reclamanta Direcția Generală a Finanțelor Publice T, constau in: teren cu construcții in suprafața de 1.018 mp, situat administrativ in T, Str. -, -. 55A, Județul T, înscris in CF nr. 2626, nr. cadastral 381/b/l/a/2, si teren intravilan in suprafața de 2.227 mp, situat administrativ in T, Str. -, -. 55A, Județul T, înscris in CF nr. 2626, nr. cadastral 381/b/l/a/2.
Măsura de executare silita,s-a realizat la locația bunurilor supuse sechestrării, locație care coincide cu sediul social si domiciliul fiscal al societății comerciale debitoare,așa cum rezultă din Ordinul de deplasare nr. 480/18.01.2008 emis de T, prin care executorul fiscal este însărcinat sa pună in aplicare masurile de executare silita la "-", ordin de deplasare care este semnat si stampilat de către societatea pârâtă "- "
Procesul verbal de sechestru pentru bunuri imobile din data de 18.01.2008 a fost înregistrat la "- " T sub nr. 187SG/18.01.2008, poarta stampila societății debitoare, a fost încheiat in prezenta martorilor si dar nu a fost semnat de către reprezentanții legali ai societății debitoare, aceștia nefiind de fata la încheierea procesului verbal de sechestru.
Societății debitoare "-", i-a fost comunicat procesul verbal de sechestru mai sus menționat, cu Adresa T nr. 853/21.01.2008, fiind înregistrat la sediul societății debitoare sub nr. 188SG/21.01.2008.
La data de 22.01.2008, cu adresa nr. 916 122.01.2008 organele de executare din cadrul T au solicitat T - Biroul de Cadastru si Publicitate Imobiliara T notarea in CF nr. 2626, nr. cadastral 381/b/l/a/2 a procesului verbal de sechestru pentru bunuri imobile din 18.01.2008, cererea fiind înregistrata sub nr. 8.201/22.01.2008.
Prin încheierea nr. 8.201/2008, pronunțata in dosarul nr. 8.201/2008, si înregistrata la T sub nr. 2.680/05.02.2008, T - Biroul de Cadastru si Publicitate Imobiliara Tar espins cererea formulata, motivat de faptul ca proprietar al imobilului asupra căruia se solicita notarea este " " T, cu titlu de cumpărare conform Contractului de vânzare - cumpărare autentificat nr. 44/21.02.2008 la -, iar nu debitoarea "-"
Potrivit dispozițiilor art. 154 pct. 5 Cod Pr. Fiscală: "Executorul fiscal care aplica sechestrul încheie un proces-verbal de sechestru, dispozițiile art. 151 alin. (9) și (10) si ale ari. 152 alin. (1) si (2) fiind aplicabile", iar potrivit prevederilor art. 151 alin. 9 Cod Pr. Fiscală: "De la data întocmirii procesului-verbal de sechestru, bunurile sechestrate sunt indisponibilizate. Cât timp durează executarea silita debitorul nu poate dispune de aceste bunuri decât cu aprobarea data, potrivit legii, de organul competent. Nerespectarea acestei interdicții atrage răspunderea, potrivit legii, a celui în culpă.".
În conformitate cu prevederile art. 151 pct. 10 din nr.OG 92/2003 republicata: "Actele de dispoziție care ar interveni ulterior indisponibilizării prevăzute la alin. (9) sunt lovite de nulitate absoluta".
Rezultă din aceste dispoziții legale, că bunurile sechestrate sunt indisponibilizate "de la data întocmirii procesului-verbal de sechestru" iar nu "de la data întocmirii și comunicării procesului-verbal de sechestru", așa cum sustine pârâta în cuprinsul întâmpinării formulate.
Cum procesul verbal de sechestru pentru bunuri imobile a fost întocmit la data de 18.01.2008, fiind înregistrat la "- " T sub nr. 187SG/18.01.2008 si la pentru Contribuabili 1 Mijlocii T sub nr. 821/18.01.2008, iar Contractul de vânzare-cumpărare contestat a fost încheiat in data de 21.01.2008, instanța de fond a reținut, față de prevederile art. 151 alin. 9 Cod Pr. Fiscală, că actul de dispoziție al vânzării, a intervenit ulterior indisponibilizării făcute de către organele fiscale de executare silita, astfel că, în cauză devin aplicabile dispozițiile art. 151 pct. 10, din nr.OG92/2003, care sancționează actele de dispoziție încheiate ulterior indisponibilizării bunurilor prevăzute la alin. 9, al aceluiași articol.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta apelantă - SRL T, solicitând admiterea apelului, anularea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare în primă instanță Tribunalului Timiș - Secția Comercială.
În motivarea cererii apelanta arată că obiectul acțiunii reclamantei îl reprezintă constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică încheiat între apelantă și intimata 2 privind imobilul înscris în CF nr.2626.
Apelanta arată că în opinia sa contractul a cărui nulitate se solicită este un contract comercial întrucât vizează transferul de proprietate asupra unui imobil cu destinație economică, iar cocontractanții sunt persoane juridice, iar competența revine Tribunalului Timiș față de valoarea contractului.
Prin întâmpinarea formulată în cauză intimata DGFP T solicită pe cale de excepție constatarea necompetenței funcționale a Secției Comerciale a Tribunalului Timiș, scoaterea cauzei de pe rol, recalificarea căii de atac din apel în recurs, iar pe fond respingerea apelului ca neîntemeiat.
Față de obiectul cererii și având în vedere valoarea acestuia de peste 5 miliarde lei, tribunalul a constatat că în mod eronat prima instanță a soluționat fondul litigiului nefiind competentă material, în cauză aplicându-se disp.art.2 pct.1 lit.a pr. și pe cale de consecință, prin nr. 41/A/12.12.2008, în baza disp.art. 297 al.2 pr., a anulat hotărârea atacată și a dispus trimiterea cauzei spre judecare instanței competente, respectiv Tribunalului Timiș - Secția Comercială ca primă instanță.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta DGFP T, solicitând admiterea acestuia și, în principal casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei la Secția Civilă a Tribunalului Timiș în vederea judecării recursului pe fond, iar în subsidiar modificarea în tot a deciziei recurate în sensul respingerii recursului și menținerea ca temeinică și legală a nr. 7664/2008 a Judecătoriei Timișoara.
Prin nr. 416/16.03.2009 Curtea de APEL TIMIȘOARA, considerând că în cauză sunt incidente prev.art.312 al.5 pr. a admis recursul declarat de reclamanta DGFP T, a casat decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, reținând că instanța de apel nu și-a motivat soluția adoptată raportat la susținerile părților, trebuind mai întâi să clarifice argumentat în fapt și în drept dacă litigiul dintre părți este de natură civilă sau comercială, evaluabil sau neevaluabil în bani și, în funcție de acestea, să stabilească instanța competentă să soluționeze cauza, precum și calea de atac incidentă în cauză.
Cauza a fost reînregistrată la Tribunalul Timiș sub nr-.
Prin încheierea nr. 431/14.04.2009 Tribunalul Timișa dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea dosarului spre reînregistrarea acestuia ca apel, având în vedere dispozițiile deciziei civile nr. 416/16.03.2009 ale Curții de APEL TIMIȘOARA.
Dosarul a fost reînregistrat ca apel pe rolul Tribunalului Timiș sub nr- din 27.04.2009.
Examinând apelul în limitele stabilite de instanța de control prin decizia de casare s-a reținut:
Prevalându-se de dispozițiile art. 975.civ. reclamanta intimată a solicitat instanței să constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 21.02.2008 între - SRL și - SRL și în subsidiar revocarea aceluiași act juridic, motivând înesență, că pârâta vânzătoare a urmărit sustragerea de la executarea silită a imobilelor ce au făcut obiectul vânzării, provocarea stării de insolvabilitate în frauda creditoarei bugetare.
Potrivit contractului de vânzare asupra căruia poartă litigiul, obiectul vânzării este imobilul înscris in CF nr. 2626, nr. cadastral 38l/b/1/a/2 constând în teren cu construcții: hala și corp administrativ, magazie piese schimb, atelier mecanic-parter și parcare acoperită, in suprafața de 2.227 mp, situat administrativ in T,-. Județul
Natura obiectului vânzării descris mai sus impune concluzia că imobilul este destinat activității comerciale fiind inclus fondului de comerț, iar pe de altă parte, actul translativ de proprietate a fost încheiat între doi comercianți.
În consecință nu se poate reține că ar fi incidentă situația de excepție de la prezumția de comercialitate consacrată de art. 4.com. și reglementată de același articol, astfel că în temeiul celor de mai sus litigiului pendinte s-a imprimat natura comercială, aspectele privind calea de atac incidentă, competența de soluționare în primă instanță și competența funcțională a secției tribunalului chemate să statueze asupra apelului pendinte urmând să fie determinate în aceste coordonate.
Se reține în primul rând că odată calificat litigiul ca unul ce are natură comercială Secția Comercială și de contencios Administrativ a Tribunalului Timișs -a considerat competentă în soluționarea apelului.
Prin Decizia cu numărul XXXII din 2008 Inalta C de Casație și Justiție a decis că Dispozițiile art. 1 pct. 1, art. 2 pct. 1 lit. a) și b) și art. 2821 alin. 1 din Codul d e procedură civilă se interpretează în sensul că, în vederea determinării competenței materiale de soluționare în primă instanță și în căile de atac, sunt evaluabile în bani litigiile civile și comerciale având ca obiect constatarea existenței sau inexistenței unui drept patrimonial, constatarea nulității, anularea, rezoluțiunea, rezilierea unor acte juridice privind drepturi patrimoniale, indiferent dacă este formulat petitul accesoriu privind restabilirea situației anterioare.
Litigiul pendinte se circumscrie categotiei ce a făcut obiect de preocupare al recursului în interesul legii soluționat prin decizia ale cărei dispoziții au fost mai sus citate.
Potrivit contractului de vânzare-cumpărare prețul vânzării a fost de 674.000 euro. Creanța reclamantei, pentru care a fost demarată executarea silită este de 834.205 lei.
Ca efect al admiterii acțiunii pauliene actul juridic este revocat față de terțul dobânditor în limitele realizării dreptului de creanță al creditorului reclamant.
Cât privește calea de atac, sunt incidente dispozițiile art. 282 ind. 1.pr.civ. potrivit cu care nu sunt supuse apelului doar hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile al căror obiect nu depășește 100.000 de lei.
Întrucât, așa cum s-a arătat mai sus, prin prisma coordonatelor indicate obiectul litigiului depășește această sumă, calea de atac promovată se impune a fi calificată ca fiind apelul.
Văzând dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. a pr.civ. care dau în competența tribunalului soluționarea litigiilor comerciale al căror obiect are o valoare de peste 100.000 lei, se conchide că atât prețul vânzării cât și creanța de recuperat în limitele căreia ar opera revocarea actului în eventualitatea admiterii acțiunii determină competența acestei instanțe în soluționarea în primă instanță a litigiului.
In considerarea celor expuse anterior, a prevederilor art. 297 alin. 2.pr.civ. urmează să fie admis apelul, să fie anulată sentința civilă nr. 7664/10.06.2008 pronunțată de către Judecătoria Timișoara și să fie reținută cauza spre soluționare în primă instanță de către Tribunalul Timiș Secția Comercială și de Contencios Administrativ.
Împotriva deciziei s-a declarat recurs de către reclamanta DGFP T, solicitându-se în condițiile art. 299 și urm. proc.civ. în principal casarea acesteia și trimiterea cauzei la Secția civilă a Tribunalului în vederea judecării apelului, iar în subsidiar modificarea sa în parte, în sensul stabilirii competenței materiale funcționale în favoarea Secției civile pentru judecarea cauzei în primă instanță.
În motivele căii de atac se reiterează în primul rând starea de fapt pe scurt, după care se susține că în mod neîntemeiat și nelegal s-a considerat că litigiul nu este de competența material funcțională a Secției civile întrucât actul juridic a cărui nulitate absolută s-a cerut, este un contract de vânzare-cumpărare civil și nu comercial în raport de obiectul acestui contract constând în vânzarea, respectiv cumpărarea unui imobil - teren cu construcții.
Se învederează că deși vânzarea este un contract prin intermediul căruia se transmite proprietatea unui lucru în schimbul unui preț, cea comercială se distinge de cea civilă prin funcția economică a contractului și anume interpunerea în schimbul bunurilor, criteriu specific de delimitarea fiind astfel comercialitatea care poate fi reținute doar când privește acte tipice de comerț și realizează scopul urmărit - intenția de revânzare a bunului ce face obiectul contractului încă din momentul cumpărării iar pentru a fi considerată ca atare această operație este necesar să se stabilească intenția cumpărătorului de a revinde bunul.
Recurenta invocă art.3 din Codul comercial și consideră că bunurile imobile nu pot face obiectul contractului de vânzare-cumpărare comercială, actele juridice privitoare la aceste bunuri având caracter civil, și prin excludere rezultă intenția Codului comercial dea reglementa operații comerciale a căror obiect sunt numai bunuri mobile, concluzie susținută și de art. 46 din Codul comercial, de jurisprudența și doctrina în materie pe care recurenta o reiterează în continuarea recursului.
Examinând recursul de reclamantă conform motivelor invocate de aceasta și prin prisma celor de ordine publică, Curtea reține ca nefondată calea de atac pentru următoarele considerente:
Tribunalul, în soluționarea apelului cu care a fost investit a apreciat în primul rând asupra naturii comerciale a pricinii deduse judecății, ca apoi să stabilească și competența materială a instanțelor în soluționarea sa, reținând în mod corect asupra ambelor aspecte ale cauzei, deși recurenta critică în motivele sale modul în care s-a făcut calificarea acestei naturi juridice a cauzei.
Aceste motive sunt neîntemeiate atâta timp cât la baza litigiului se află un contract de vânzare cumpărare încheiat între două societăți comerciale având ca obiect construcții și teren, în cadrul cărora se regăsesc clădiri cu scop administrativ sau lucrativ (magazie, atelier) în incinta cărora aceste societăți au desfășurat sau desfășoară activități de comerț și fac parte din fondul lor de comerț astfel cum este definit de lege.
Nu este întemeiată concluzia recurentei în sensul că în cuprinsul unui contract de vânzare-cumpărare comercial nu pot fi incluse și bunuri imobile atâta timp cât privesc un fond de comerț, nefiind necesară și cerința de a se revinde aceste bunuri și deci caracterul de interpunere pe care-l invocă recurenta, situație în care Tribunalul în mod corect a apreciat că nu este incidentă situația de excepție de la prezumția de comercialitate reglementată de art. 4 din Codul comercial.
Față de cele expuse și văzând art. 312.proc.civ. urmează a se respinge ca nefundat recursul reclamantei și în temeiul art. 274.proc.civ. la cererea părții intimate, va fi obligată recurenta la 2380 lei cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta T împotriva deciziei civile nr. 23/A/26.05.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Obligă reclamanta recurentă la 2380 lei cheltuieli de judecată către pârâta intimată - SRL în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 08.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Dr. Dr.
GREFIER
RED.//]13.10.2009
TEHNORED. /13.10,2009
INSTANȚA DE APEL: TRIBUNALUL TIMIȘ
PREȘEDINTE:
JUDECĂTOR:
Președinte:Dorin Ilie ȚirogaJudecători:Dorin Ilie Țiroga, Marian Bratiș, Magdalena
