Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 1139/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA Operator 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA Nr. 1139/
Ședința publică din 08.10.2009
PREȘEDINTE: Dorin Ilie Țiroga
JUDECĂTOR 2: Marian Bratiș
JUDECĂTOR 3: Magdalena
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de creditoarea DGFP C-S împotriva sentinței comerciale nr. 116/JS/12.03.2009 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul Tribunalului C-S nr-, în contradictoriu cu debitoarea SC SRL prin lichidator GRUP Reșița, având ca obiect angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, Curtea constată încheiată cercetarea judecătorească și, văzând că s-a solicitat judecata și în lipsă, reține cauza spre soluționare.
CURTEA
În deliberare constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 116/JS/12.03.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, s-au respins obiecțiunile formulate de reclamanta-creditoare C-S împotriva raportului final privind pe debitoarea, întocmit de lichidatorul GRUP, Reșița, în baza art.4 alin.(4) din Legea nr.85/2006 au fost aprobate cheltuielile procedurale în cuantum de 3.000 lei RON aferente întregii proceduri a insolvenței și s-a dispus ca plata sumei de 3.000 lei RON să se facă din contul UNPIR - Filiala T, în temeiul prev.art.129 alin.(1) din Legea nr.85/2006 s-a aprobat raportul final întocmit de lichidatorul judiciar GRUP Reșița
În temeiul art.131 din Legea privind procedura insolvenței s-a dispus închiderea procedurii insolventei față de debitoarea Reșița, dispunându-se radierea debitoarei, în temeiul art.136 din Legea privind procedura insolvenței a fgost descărcat lichidatorul judiciar GRUP Reșița de orice îndatoriri și responsabilități, iar în temeiul art.135 din Legea privind procedura insolvenței s-a dispus notificarea prezentei sentințe debitorului C, creditorilor săi, C-S și Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul C-S, pentru efectuarea mențiunii de radiere precum și publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că prin acțiunea înregistrată la dosar la data de 27.02.2009 reclamanta-creditoare C-S a formulat obiecțiuni la raportul final întocmit de lichidatorul GRUP Reșița privind pe debitoarea, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună lichidatorului desemnat în cauză să refacă și să completeze raportul final, în sensul de a se preciza dacă se impune antrenarea răspunderii materiale a administratorului societății debitoare și continuarea procedurii insolvenței cu măsuri care să conducă la recuperarea sumelor datorate de către debitoare.
În motivarea acțiunii reclamanta-creditoare C-S a arătat că în raportul întocmit, lichidatorul judiciar s-a limitat să precizeze că nu au fost depuse documentele contabile, conform prevederilor art.35 din Legea nr.85/2006, evitând să precizeze atât persoanele vinovate de ajungerea debitoarei în încetare de plăți, cât și motivele pentru care lichidatorul consideră că nu este posibilă formularea unei acțiuni întemeiată pe disp.art.138 din Legea nr.85/2006.
În drept,au fost invocate disp.art.129 din Legea nr.85/2006.
Acțiunea este scutită de plata taxei de timbru, conform disp.art. 17 din Legea nr.146/1997 și a timbrului judiciar, potrivit art. 1 alin. 2 din nr.OG 32/ 1995.
Lichidatorul GRUP Resita nu a formulat întâmpinare.
Analizând înscrisurile depuse la dosar, instanța a constatat că a fost dizolvată în baza Legii nr.359/2004, motiv pentru care judecătorul delegat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul C-S a desemnat ca lichidator al acesteia pe IP GRUP Reșița.
Lichidatorul a formulat cerere de deschidere a procedurii simplificate împotriva debitoarei, iar judecătorul sindic, prin sentința comercială nr.663/JS din data de 04 septembrie 2008 admis cererea lichidatorului IP GRUP Reșița și a deschis împotriva debitoarei, procedura simplificată a insolventei.
Acesta a arătat, în raportul depus la filele 29-31 dosar că, deși a notificat debitoarea în insolvență la sediul social și asociații acesteia la adresele indicate în informațiile primite de la Oficiul Registrului Comerțului C-S, nu i s-au pus la dispoziție documentele contabile ale societății debitoare.
Prin încheierea comercială din data de 11.12.2008 judecătorul sindic a constatat că nu se poate desemna comitetul creditorilor debitoarei, din lipsa a cel puțin trei creditori care să se fi înscris la masa credală, motiv pentru care a constatat că exercitarea atribuțiilor aflate în competența comitetului creditorilor se va exercita de către adunarea creditorilor, compusă din C-
Prin încheierea comercială din data de 12.02.2009, instanța, în baza art.9 alin.(1) din NR.OUG86/2006, privind organizarea activității practicienilor în insolvență, a luat act de transformarea practicianului în insolvență IP GRUP Reșița, din întreprindere profesională unipersonală cu răspundere limitată în Societate civilă profesională cu personalitate juridică și răspundere limitată, GRUP Reșița.
Lichidatorul desemnat în cauză a întocmit raportul final privind pe debitorul (fila 43-45 dosar), în care a arătat că nu au fost identificate bunuri în patrimoniul acesteia, întrucât nu i-au fost predate, de către reprezentanții societății-debitoare, documentele prevăzute de art.28 alin.1 din Legea nr.85/2006, motiv pentru care a propus închiderea procedurii insolvenței față de societatea debitoare, conform art.131 din Legea nr.85/2006.
În ceea ce privește posibilitatea de a formula cerere de antrenare a răspunderii patrimoniale împotriva fostului administrator al societății debitoare, lichidatorul a arătat că întrucât reprezentantul debitoarei nu a luat legătura cu el și nu a pus la dispoziția sa documentele prevăzute de dispozițiile art.28 din Legea nr.85/2006, nu se poate pronunța dacă sunt incidente dispozițiile art.138 din această lege.
Cu privire la obiecțiunile formulate de reclamanta creditoare C-S, instanța sa constatat că, în conformitate cu raportul final aflat la filele 43-45 dosar, lichidatorului desemnat de judecătorul sindic nu i-au fost prezentate documentele contabile ale societății debitoare.
Pentru a se antrena răspunderea patrimonială a administratorilor societății debitoare este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor condiții: fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate și culpa. De asemenea, este necesar să se probeze că administratorii, prin săvârșirea culpabilă a uneia sau mai multora dintre faptele expres și limitativ prevăzute de art.138 din legea nr.85/2006, au condus la ajungerea debitoarei în stare de insolvență.
Pe de altă parte, ca particularitate a răspunderii civile delictuale reglementată de dispozițiile legale arătate, se impune ca faptele să se fi săvârșit în interes personal sau cu intenția de a obține rezultatele prevăzute de textul ce le enumeră.
Având caracter de excepție, atragerea răspunderii membrilor organelor de conducere a societății ajunse în insolvență trebuie interpretată restrictiv, respectiv trebuie să fie instituită numai în cazurile expres și limitativ prevăzute de art.138 din Legea nr.85/2006 și numai dacă asemenea fapte sunt dovedite, simplele afirmații, fără suport probator, nefiind suficiente pentru atragerea răspunderii personale, conform art. 138 din Legea nr. 85/ 2006.
Nefiind întrunite aceste condiții lichidatorul a considerat că nu se impune promovarea acțiunii în răspundere patrimonială a administratorilor societății debitoare.
Dispozițiile Legii nr.85/2006 nu pun la îndemâna judecătorului sindic sancțiuni coercitive împotriva lichidatorului care își formulează părerea că nu se impune promovarea unei asemenea acțiuni dar dau posibilitatea și comitetului creditorilor să promoveze acțiunea în răspundere patrimonială împotriva persoanelor care au cauzat starea de insolvență a societății debitoare, după solicitarea prealabilă de a fi autorizat de judecătorul sindic să promoveze această acțiune - art.138 alin.(3) din Legea nr.85/2006.
În speța dedusă judecății nu a putut fi desemnat comitetul creditorilor, datorită numărului insuficient de creditori, dar judecătorul sindic prin încheierea din data de 11 decembrie 2008 a dat în sarcina Adunării creditorilor exercitarea atribuțiilor prev.de art.17 din Legea nr.85/2006 și aflate în competența Comitetului creditorilor.
Deși reclamanta-creditoare C-S este membră a Adunării creditorilor, aceasta nu a folosit dispozițiile legale impuse de art.138 alin.(3) din Legea nr.85/2006, ci a preferat formularea unor obiecțiuni la raportul final întocmit de lichidatorul GRUP Reșița prin care nu solicită însă judecătorului sindic să o autorizeze să introducă acțiunea în răspundere patrimonială împotriva foștilor administratori ai societății debitoare, astfel cum reglementează disp.art.138 alin.(3) din Legea nr.85/2006 și nici nu arată motivele care ar impune promovarea unei asemenea acțiuni.
Răspunderea civilă delictuală specială, întemeiată pe dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/ 2006, fiind o răspundere atipică, trebuie să fie îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale pentru ca persoanele prevăzute de această normă să răspundă cu averea personală pentru datoriile societății pe care au condus-
În cauză, reclamanta creditoare C-S, deși a invocat prevederile art. 138, nu a indicat în mod concret prin care fapte săvârșite anterior deschiderii procedurii insolvenței de foștii administratori ai debitoarei s-ar fi cauzat starea de insolvență a societății debitoare, ci a solicitat instanței doar obligarea lichidatorului la continuarea procedurii de lichidare cu măsuri care să conducă la recuperarea sumelor datorate de către debitoare.
Art. 11 alin. 2 din Legea nr. 85/ 2006 limitează atribuțiile judecătorului sindic la controlul judecătoresc al activității administratorului judiciar/ lichidatorului și la acele procese de natură judiciară aferente procedurii, nefiindu-i atribuite funcții coercitive care să determine obligarea lichidatorului la continuarea procedurii, prin măsuri care să asigure recuperarea totală a creanțelor creditorilor, motiv pentru care instanța va respinge acțiunea formulată de reclamanta creditoare C-
Raportul final cuprinde date privind situația debitoarei în sensul că nu s-au putut identifica bunuri în averea acesteia, sau elemente de activ bilanțier care să formeze obiectul inventarierii, evaluării și valorificării în vederea stingerii pasivului.
Astfel, având în vedere împrejurarea că debitoarea societate comercială nu mai desfășoară nici un fel de activitate comercială, că în averea sa nu mai are nici un bun care ar putea să facă obiectul valorificării și, că nu are nici o lichiditate pentru îndestularea creditorilor, s-a dispus închiderea procedurii insolvenței față de societatea debitoare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea DGFP C-S, solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței recurate ca fiind nelegală și netemeinică și trimiterea cauzei spre rejudecată, pentru a se putea da posibilitatea comitetului creditorilor a solicita judecătorului sindic avizarea în vederea formulării cererii de antrenare a răspunderii materiale a administratorilor sociali, iar în subsidiar modificarea sentinței, dispunerea antrenării răspunderii materiale a administratorului și obligarea acestuia la plata către DGFP C-S a sumei de 1.654 lei reprezentând creanțe bugetare.
În motivare se arată că DGFP C-S are o creanță certă față de pârâta debitoare în sumă de 1.654 lei și că potrivit dispozițiilor art. 138 alin.1 lit.d) din Legea 85/2006: "(1) La cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin urma dintre următoarele fapte: . D) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea"
Întrucât lichidatorul judiciar în mod corect prin Raportul final a identificat și a promovat acțiunea în atragerea răspunderii materiale prevăzută de art. 138 din Legea nr. 85/2006, prin sentința comercială în mod greșit instanța a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul lichidator judiciar, motivând faptul că acesta nu a făcut dovada întrunirii cumulative a condițiilor unei asemenea răspunderi în condițiile în care administratorul social nu a depus documentele contabile.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de creditoarea DGFP C-S, dar și din oficiu, în limitele conferite de art. 306 alin.2 proc.civ. Curtea constată conform considerentelor ce se vor expune mai jos, că recursul declarat nu este fondat urmând a fi respins.
Susținerea creditoarei conform căreia prin raportul final, lichidatorul judiciar a identificat și a promovat acțiunea în răspundere materială prevăzută de art. 138 din Legea nr. 85/2006, este, întrucât din înscrisurile aflate la dosar nu rezultă acest fapt, ceea ce denotă o abordare superficială a cauzei de către organul fiscal.
Pe de altă parte, actele și lucrările dosarului confirmă faptul că, în fața primei instanțe creditoarea a formulat doar obiecțiuni la raportul final întocmit de către lichidator, nemulțumită fiind de poziția acestuia, prin care s-a exprimat că nu se poate pronunța în privința aplicării prevederilor art. 138 din legea insolvenței având în vedere lipsa actelor contabile.
Instanța constată că în speță, creditoarea nu a înțeles să valorifice propria pretenție la angajarea răspunderii patrimoniale a administratorului și să formuleze ea însăși o cerere de autorizare judecătorului sindic pentru a introduce o astfel de cerere în condițiile art. 138 alin.3 din Legea insolvenței. În absența unei astfel de cereri, creditorul nu poate primiomisio mediosă solicite direct în calea de atac a recursului, modificarea sentinței Tribunalului și pronunțarea Curții asupra acțiunii în răspundere patrimonială în sensul obligării administratorului special la plata sumei de 654 lei.
Prin urmare recurenta, cât timp judecătorul sindic a constatat că nu se întrunește comitetul creditorilor, i-a dat posibilitatea să formuleze în nume propriu o astfel de cerere, însă creditoarea nu a înțeles să beneficieze de această cale judiciară, nu poate cu prilejul căii de atac să invoce propria culpă, ori să solicite cu prilejul recursului antrenarea răspunderii materiale.
Așa fiind, constatând că nu există temei de casare sau modificare a hotărârii atacate, în baza art. 312.proc.civ. Curtea va respinge ca nefundat recursul declarat de creditoarea C-
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice - DGFP C-S împotriva sentinței comerciale nr. 116/JS/12.03.2009 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul Tribunalului C-S nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 08.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Dr. Dr.
GREFIER
RED./MM/26.10.2009
TEHNORED. /26.10.2009
PRIMA INSTANȚĂ: TRIBUNALUL C-
JUDECĂTOR SINDIC:
Președinte:Dorin Ilie ȚirogaJudecători:Dorin Ilie Țiroga, Marian Bratiș, Magdalena
